„Eu, Ioan, fratele vostru, care sunt părtaş cu voi la necaz, la Împărăţie şi la răbdarea în Isus Hristos, mă aflam în ostrovul care se cheamă Patmos, din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturiei lui Isus Hristos. În ziua Domnului eram în Duhul.
Şi am auzit înapoia mea un glas puternic, ca sunetul unei trâmbiţe, care zicea : „Eu sunt Alfa şi Omega, Cel Dintâi şi Cel de pe Urmă. Ce vezi, scrie într-o carte şi trimite-o celor şapte biserici : la Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia şi Laodiceea.”
M-am întors să văd glasul care-mi vorbea. Şi, când m-am întors, am văzut şapte sfeşnice de aur. Şi, în mijlocul celor şapte sfeşnice, pe Cineva care semăna cu Fiul omului, îmbrăcat cu o haină lungă până la picioare şi încins la piept cu un brâu de aur.
Capul şi părul Lui erau albe ca lâna albă, ca zăpada; ochii Lui erau ca para focului ; picioarele Lui erau ca arama aprinsă şi arsă într-un cuptor; şi glasul Lui era ca vuietul unor ape mari.
În mâna dreaptă ţinea şapte stele. Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri, şi faţa Lui era ca soarele când străluceşte în toată puterea lui.
Când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort. El Şi-a pus mâna dreaptă peste mine şi a zis : „Nu te teme ! Eu sunt Cel Dintâi şi Cel de pe Urmă, Cel Viu. Am fost mort, şi iată că sunt viu în vecii vecilor.
Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor. Scrie, dar, lucrurile pe care le-ai văzut, lucrurile care sunt şi cele care au să fie după ele.
Taina celor şapte stele pe care le-ai văzut în mâna dreaptă a Mea şi a celor şapte sfeşnice de aur: cele şapte stele sunt îngerii celor şapte biserici; şi cele şapte sfeşnice sunt şapte biserici”. (Apocalipsa 1 : 9 – 20)
INTRODUCERE
„El mi-a zis : „Dumnezeul părinţilor noştri te-a ales
- să cunoşti voia Lui,
- să vezi pe Cel Neprihănit şi
- să auzi cuvinte din gura Lui ; căci Îi vei fi martor, faţă de toţi oamenii, pentru lucrurile pe care le-ai văzut şi auzit”. (Faptele Apostolilor 22 : 14)
Iar arătarea Duhului este spre folosul altora :
„Şi fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora”. (I Corinteni 12 : 7)
Preţul l-a plătit Ioan, („Eu, Ioan, fratele vostru, care sunt părtaş cu voi la necaz” … la fel ca apostolul Pavel : „Copilaşii mei, pentru care iarăşi simt durerile naşterii, până ce va lua Hristos chip în voi ! ” Galateni 4 : 19), iar de beneficiat au beneficiat şapte Biserici, plus cei care au citit Apocalipsa de două mii de ani încoace !
Cine ştie de fapt, în necazurile de azi, pentru cine plăteşte preţul ? Şi ce binecuvântare pot aduce suferinţele !
I. Descoperirile Divine
„Eu, Ioan, fratele vostru, care sunt părtaş cu voi la necaz, la Împărăţie şi la răbdarea în Isus Hristos, mă aflam în ostrovul care se cheamă Patmos, din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturiei lui Isus Hristos. În ziua Domnului eram în Duhul. Şi am auzit înapoia mea un glas puternic, ca sunetul unei trâmbiţe … ”. (Apocalipsa 1 : 9 – 10)
Apostolul Ioan, era în Duhul, dar Domnul Isus i-a arătat că are nevoie de o întoarcere … a venit în spatele lui, aşa că Ioan a trebuit să se întoarcă cu faţa la Isus. Cumva putem spune că Domnul l-a făcut să împlinească voia Lui :
„Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.
Uitaţi-vă, dar, cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeţi inima şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre”. (Evrei 12 : 2 – 3)
Mai ales atunci când suntem în necaz, avem tendinţa de-a ne concentra asupra problemelor noastre. Un exemplu este Iov … oricât am fi de aproape de Dumnezeu, tot avem nevoie de pocăinţă.
Trăim cu El dar mai avem multe de rezolvat în viaţa noastră.
II. Să văd glasul
„M-am întors să văd glasul care-mi vorbea”. (Apocalipsa1 : 12)
De ce nu spune : să-l aud ? Glasul se vede ? Pot să văd sunetul ? Exemplu de glas spiritual adică un om, care aşa era numit : Glasul.
În Evanghelia după Marcu 1 : 2 – 3 găsim scris despre un om care era numit glasul :
„Iată, trimit înaintea Ta pe solul Meu, care Îţi va pregăti calea … glasul celui ce strigă în pustiu : „Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările …”. Ioan era glasul Lui Dumnezeu !
Momentul revelaţiei spirituale Ioan l-a avut, dar pot să-l am şi eu. Să nu uităm ce ne-a promis Domnul Isus :
„Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi. Peste puţină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea ; pentru că Eu trăiesc, şi voi veţi trăi … Cine are poruncile Mele şi le păzeşte acela Mă iubeşte ; şi cine Mă iubeşte va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi şi Mă voi arăta lui”. (Ioan 14 : 18 – 19, 21)
Da-ul Lui este Da. După Înviere la câţi li s-a arătat ? Mi se poate arăta şi mie ? Da !
III. Domnul Isus este Atotputernic
„În mâna dreaptă ţinea şapte stele”. (Apocalipsa 1 : 16)
Ţinea şapte stele într-o mână ! Cât de mare (şi de puternic) trebuie să fie cineva care ţine şapte stele (şapte planete), chiar dacă ar fi mai mici, cam de mărimea lunii sau a pământului !? … Este Atotputernic şi-l asigură pe Ioan spunându-i :
„Eu sunt Cel Dintâi şi Cel de pe Urmă, Cel Viu. Am fost mort, şi iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor”. (Apocalipsa 1 : 17 – 18)
Poate Ioan (în acele momente) se temea de moarte : „Eu ţin cheile morţii… ”, moartea este sub cheia Lui, cu alte cuvinte : Decesul va fi când vreau Eu. Chiar dacă ai necaz, el va fi numai cât vrea El şi până unde vrea El.
Un astfel de exemplu este în cazul lui Iov. „Domnul a zis Satanei :
„Iată, ţi-l dau pe mână : numai cruţă-i viaţa”. (Iov 2 : 6)
„Scrie, dar, lucrurile pe care le-ai văzut, lucrurile care sunt şi cele care au să fie după ele … Ce vezi, scrie într-o carte şi trimite-o celor şapte biserici”. (Apocalipsa 1 : 19, 11) Un alt gând încurajator pentru Ioan a fost şi faptul că va putea să dea scrisorile celor şapte Biserici. Adică : Vei scăpa de aici !
Slavă Domnului pentru că, mai ales în momentele de cumpănă El are modalităţile Lui supranaturale de-a ne încuraja … fiindcă ne iubeşte !