Zece caracteristici ale inimii (ale trăirilor interioare) găsite în Psalmi
În anumite circumstanţe inima omului poate să fie :
- înfrântă : „Domnul este aproape de cei cu inima [ebr. leb : „om interior, minte, voință, inimă”] înfrântă şi mântuieşte pe cei cu duhul zdrobit [dn ebr. daka „zdrobit (literalmente pulbere) …]”. (Psalmul 34 : 18)
- înmuiată : „Căci rele fără număr mă împresoară, m-au ajuns pedepsele pentru nelegiuirile mele; şi nu le mai pot suferi vederea. Sunt mai multe decât perii capului meu, şi mi se înmoaie inima”. (Psalmul 40 : 12)
- înveselită : „Tu faci să crească iarba pentru vite, şi verdeţuri, pentru nevoile omului, ca pământul să dea hrană : vin, care înveseleşte [ebr. samach „te face să te bucuri”] inima omului, untdelemn, care-i înfrumuseţează faţa, şi pâine, care-i întăreşte inima”. (Psalmul 104 : 14 – 15)
- întărită : „Tu faci să crească iarba pentru vite, şi verdeţuri, pentru nevoile omului, ca pământul să dea hrană : vin, care înveseleşte inima omului, untdelemn, care-i înfrumuseţează faţa, şi pâine, care-i întăreşte [ebr. saad mai ales fig. se referă la : „reîmprospătare, consolidare, susținere”] inima”. (Psalmul 104 : 14 – 15)
- smerită : „El le-a smerit [ebr. kana folosit „pentru a îndoi genunchiul; prin urmare, a umili, a învinge – a doborî (jos), în supunere, sub, umil (sine), supune”] inima prin suferinţă [ebr. amal „necaz, muncă, trudă”]: au căzut, şi nimeni nu i-a ajutat”. (Psalmul 107 : 12)
- zdrobită :
- „ …pentru că nu şi-a adus aminte să facă îndurare, pentru că a prigonit pe cel nenorocit şi pe cel lipsit, până acolo încât să omoare pe omul cu inima zdrobită [din ebr. nake „lovit, adică (figurativ) afectat – rupt … rănit”]!” (Psalmul 109 : 16)
- „Domnul zideşte iarăşi Ierusalimul, strânge pe surghiuniţii lui Israel ; tămăduieşte pe cei cu inima zdrobită şi le leagă rănile”. (Psalmul 147 : 2 – 3)
- rănită : „Sunt nenorocit şi lipsit, şi îmi e rănită [din ebr. chalal „a străpunge”] inima înăuntrul meu”. (Psalmul 109 : 22)
- tare / încrezătoare în Dumnezeu : „El nu se teme de veşti rele, ci inima lui este tare, încrezătoare în Domnul”. (Psalmul 112 : 7)
- neîmpărţită : „Inima să-mi fie neîmpărţită [ebr. tamim „complet” având sensul de „sănătos, nevinovat, cu integritate”] în orânduirile Tale, ca să nu fiu dat de ruşine !” (Psalmul 119 : 80)
- tulburată : „Îmi este mâhnit duhul în mine, îmi este tulburată [ebr. shamem „a fi dezolat sau îngrozit” sensul aici este : „consternat, uluit”] inima înăuntrul meu”. (Psalmul 143 : 4)
Au fost redate şi cuvintele din ebraică doar pentru a ne face o idee despre lumea trăirilor interioare care este extrem de vastă, fiind ceva cât se poate de real că experimentăm diferite stări sufleteşti, influenţaţi fiind în noi de ceea ce se întâmplă în afară.
De la pacea adâncă, la oboseala interioară sau la furtuna sufletească, zi de zi avem de trecut prin multe.
Ce contează ? Să decid în mod deliberat să mă încred în Dumnezeu, indiferent de ce mi se va întâmpla şi să nu uit că :
„ … toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său. Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel întâi născut dintre mai mulţi fraţi”. (Romani 8 : 28 – 29)
Dacă pentru o simplă mâncare este nevoie de mai multe ingrediente, cu atât mai mult pentru formarea unui caracter christic, este nevoie de multe încercări, suferinţe, greutăţi etc.
Dar nu uităm niciodată promisiunea Lui Dumnezeu :
„Celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti [îi garantezi] pacea ; da, pacea, căci se încrede în Tine”. (Isaia 26 : 3)
Iar în Filipeni 4 : 6 – 7 apostolul Pavel a scris :
„Nu vă îngrijoraţi de nimic ; ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus”.