Este foarte important ce ascultăm (şi de ce nu credem uneori Cuvântul lui Dumnezeu), ce rostim şi cu cine / prin cine vorbeşte Dumnezeu ?
Acelaşi om a avut două ziceri / declaraţii total diferite, într-un interval relativ scurt de timp !
„Zaharia
a zis îngerului : „Din ce voi cunoaşte lucrul acesta ? Fiindcă eu sunt bătrân, şi nevasta mea este înaintată în vârstă.” Drept răspuns, îngerul i-a zis :
I. „Eu sunt Gabriel care stau înaintea lui Dumnezeu ;
II. am fost trimis să-ţi vorbesc şi să-ţi aduc această veste bună.
III. Iată că vei fi mut şi nu vei putea vorbi, până în ziua când se vor întâmpla aceste lucruri, pentru că n-ai crezut cuvintele mele care se vor împlini la vremea lor.” (Luca 1 : 18 – 20)
„Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duhul Sfânt, a prorocit şi
a zis : „Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru că
1. a cercetat şi
2. a răscumpărat pe poporul Său. Şi
3. ne-a ridicat o mântuire puternică în casa robului Său David, cum vestise prin gura sfinţilor Săi proroci care au fost din vechime – mântuire de vrăjmaşii noştri şi din mâna tuturor celor ce ne urăsc!
Astfel
1. Îşi arată El îndurarea faţă de părinţii noştri şi
2. Îşi aduce aminte de legământul Lui cel sfânt, potrivit jurământului prin care Se jurase părintelui nostru Avraam, că, după ce ne va izbăvi din mâna vrăjmaşilor noştri, ne va îngădui să-I slujim fără frică, trăind înaintea Lui în sfinţenie şi neprihănire, în toate zilele vieţii noastre.Şi tu, pruncule, vei fi chemat proroc al Celui Preaînalt. Căci vei merge înaintea Domnului, ca să pregăteşti căile Lui şi să dai poporului Său cunoştinţa mântuirii, care stă în iertarea păcatelor lui ; datorită marii îndurări a Dumnezeului nostru, în urma căreia ne-a cercetat Soarele care răsare din înălţime, ca să lumineze pe cei ce zac în întunericul şi în umbra morţii şi să ne îndrepte picioarele pe calea păcii !”
Iar pruncul creştea şi se întărea în duh. Şi a stat în locuri pustii până în ziua arătării lui înaintea lui Israel”. (Luca 1 : 67 – 80)
I. Ce ascult şi ce rostesc : cele două ziceri
„Zaharia a zis îngerului : „Din ce voi cunoaşte lucrul acesta ? Fiindcă eu sunt bătrân, şi nevasta mea este înaintată în vârstă”. (Luca 1 : 18)
„Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duhul Sfânt, a prorocit şi a zis : „Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru că a cercetat şi a răscumpărat pe poporul Său”. (Luca 1 : 67 – 68)
Acelaşi om a zis. Prima zicere a fost una a necredinţei şi i-a adus pedeapsa. A doua zicere, a fost după ce Zaharia a fost umplut cu Duhul Sfânt. Aceste cuvinte au fost o proorocie care a adus binecuvântare. De la disciplinare, la plinătatea Duhului Sfânt ! Dumnezeu le decide şi pe una şi pe cealaltă !
În cazul disciplinărilor, Dumnezeu hotărăşte nu doar ce pedeapsă va avea cel care nu-L ascultă / nu-L crede pe Cuvânt, ci şi cât timp să ţină pedeapsa / boala ! Contează foarte mult ce vorbesc … chiar şi atunci când sunt la Biserică, dar nu de mai puţină importanţă sunt cuvintele rostite acasă, (chiar şi în timpul rugăciunii personale) !
Nu întotdeauna vestea bună (venită din Cer) aduce binele … deşi Dumnezeu vrea ce este mai bun pentru noi !
Cine vorbeşte ce nu trebuie, nu va mai vorbi, decât atunci când trebuie !
„Ferice de aceea care a crezut”, îi spune Elisabeta, Mariei ! (Luca 1 : 45)
„O dată a vorbit Dumnezeu, de două ori am auzit că : „Puterea este a lui Dumnezeu.” (Psalmul 62 : 11)
„ … împotriva ta însuţi ai păcătuit …”. (Habacuc 2 : 10)