În Ioan 5 : 1 – 9 este descrisă vindecarea slăbănogului. Apostolul Ioan a notat că :
„După aceea era un praznic al iudeilor; şi Isus S-a suit la Ierusalim. În Ierusalim, lângă poarta oilor, este o scăldătoare, numită în evreieşte Betesda, care are cinci pridvoare.
În pridvoarele acestea zăceau o mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, care aşteptau mişcarea apei. Căci un înger al Domnului se cobora, din când în când, în scăldătoare şi tulbura apa. Şi cel dintâi care se cobora în ea, după tulburarea apei, se făcea sănătos, orice boală ar fi avut.
Acolo se afla un om bolnav de treizeci şi opt de ani. Isus, când l-a văzut zăcând, şi fiindcă ştia că este bolnav de multă vreme, i-a zis : „Vrei să te faci sănătos ?”
„Doamne”, I-a răspuns bolnavul, „n-am pe nimeni să mă bage în scăldătoare când se tulbură apa ; şi, până să mă duc eu, se coboară altul înaintea mea.” „Scoală-te”, i-a zis Isus, „ridică-ţi patul şi umblă.” Îndată omul acela s-a făcut sănătos, şi-a luat patul şi umbla. Ziua aceea era o zi de Sabat”. (Ioan 5 : 1 – 9)
Din această istorisire biblică pot învăţa ce trebuie să fac pentru a mi se rezolva problema :
- Să caut excelenţa, să fiu cel dintâi în ascultarea de Dumnezeu,
- să perseverez, indiferent de lipsa de rezultate …
- să îl ajut pe cel care nu are pe nimeni …
Concluzia : fă tot ce ţine de tine, tot ce poţi şi Dumnezeu va face ce tu nu poţi !
I. Excelenţa
„După aceea era un praznic al iudeilor ; şi Isus S-a suit la Ierusalim. În Ierusalim, lângă poarta oilor, este o scăldătoare, numită în evreieşte Betesda, care are cinci pridvoare.
În pridvoarele acestea zăceau o mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, care aşteptau mişcarea apei.
Căci un înger al Domnului se cobora, din când în când, în scăldătoare şi tulbura apa. Şi cel dintâi care se cobora în ea, după tulburarea apei, se făcea sănătos, orice boală ar fi avut”. (Ioan 4 : 1 – 4)
Cei care veneau acolo erau educaţi să caute excelenţa. Ioan a notat că numai : „cel dintâi care se cobora în ea, după tulburarea apei, se făcea sănătos, orice boală ar fi avut” (v. 4) Cel dintâi era vindecat, al doilea, al treilea etc. erau veniţi prea târziu.
Şi apostolul Petru a scris despre excelenţa în umblarea creştină :
„Dumnezeiasca Lui putere
- ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui, prin care
- El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte. De aceea,
- daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta … ”. (II Petru 1 : 3 – 5)
Altfel spus, Domnul Şi-a făcut partea Lui, noi mai trebuie să ne dăm toate silinţele pentru a deveni ceea ce Domnul îşi doreşte pentru noi.
Petru nu le scria creştinilor : „daţi-vă toată silinţa”, ci „daţi-vă toate silinţele” pentru a obţine ceea ce Dumnezeu vă oferă. Este ca şi cum Dumnezeu ţi-a dat grădina dar tu dacă vrei să ai recolta de virtuţi, va trebui să faci efortul de-a face roditoare această grădină care este sufletul.
După ce Petru le explică credincioşilor faptul că trebuie să îşi dea tot interesul (toate silinţele) dacă vor să aibă parte de o îmbunătăţire a vieţii de credinţă, după aceea le scrie şi lista de virtuţi care trebuie să fie îngrijite.
II. Perseverenţa
„Căci un înger al Domnului se cobora, din când în când, în scăldătoare şi tulbura apa. Şi cel dintâi care se cobora în ea, după tulburarea apei, se făcea sănătos, orice boală ar fi avut.
Acolo se afla un om bolnav de treizeci şi opt de ani. Isus, când l-a văzut zăcând, şi fiindcă ştia că este bolnav de multă vreme, i-a zis : „Vrei să te faci sănătos ?” (Ioan 5 : 4 – 6)
Dacă vreau ca Dumnezeu să-mi rezolve o problemă contează perseverenţa personală.
Exemple de perseverenţă :
- îngerul credincios în lucrul încredinţat lui, (îndeplinirea constantă a sarcinii încredinţate, oricât de neînsemnată pare a fi. Scrie că un înger al Domnului se ocupa de această slujbă, (nu doi sau trei, cu schimbul), iar din moment ce omul căuta vindecare de treizeci şi opt de ani, este clar că şi îngerul era perseverent …
- omul care era bolnav, este un exemplu de tenacitate, de urmărire constantă a unui ţel bun.
(Conform MDA2, 2010, perseverent este cel : „Care stăruie cu răbdare și convingere într-o acțiune”.)
Domnul Isus a arătat că problema bolnavului era cunoscută până în Cer, dar Dumnezeu a avut pentru el o altă soluţie, rezolvându-i problema altfel decât îşi imagina omul că vor decurge lucrurile.
III. Întrajutorarea
„Isus, când l-a văzut zăcând, şi fiindcă ştia că este bolnav de multă vreme, i-a zis : „Vrei să te faci sănătos ?” „Doamne”, I-a răspuns bolnavul, „n-am pe nimeni să mă bage în scăldătoare când se tulbură apa ; şi, până să mă duc eu, se coboară altul înaintea mea.”
„Scoală-te”, i-a zis Isus, „ridică-ţi patul şi umblă.” Îndată omul acela s-a făcut sănătos, şi-a luat patul şi umbla. Ziua aceea era o zi de Sabat”. (Ioan 5 : 6 – 9)
Chiar nimeni nu îl vedea ? Înţelegem că exista un timp care trebuia să treacă până la vindecarea lui, (pentru ceea ce-a făcut) dar chiar nu l-a observat familia niciunui om care era alături de un bolnav ?
A trebuit să vină Domnul Isus din Cer ca să îl ajute. Pot să îmi propun să fiu asemenea Lui Dumnezeu : Să fiu şi eu un ajutor care nu lipseşte în nevoi cum scrie în Psalmul 46 : 1 despre Dumnezeu :
„Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi”.
Concluzie :
- fă tot ce ţine de tine, (tot ce poţi) şi Dumnezeu va face ce tu nu poţi, bazează-te pe Harul Lui Dumnezeu !