III. Robinetul sau Stăpânirea de sine (autocontrolul personal / stăpânirea de sine / voinţa) [Iacov 3.10-11]
În Iov 13 : 5 sunt notate cuvintele pe care Iov le-a adresat prietenilor săi : „O, de aţi fi tăcut, ce înţelepciune aţi fi arătat !”
Atunci când ne referim la cuvintele pe care le putem rosti ne gândim la faptul că omul are :
- capacitate intelectuală,
- autocontrol (puterea de-a se controla),
- voinţă şi înfăptuire.
1. Capacitatea intelectuală
Pentru a nu vorbi ce nu trebuie este nevoie să ne folosim mintea
„Aici este mintea plină de înţelepciune”. (Apocalipsa 17 : 9)
Ce se înţelege prin mintea plină de înţelepciune (de care era nevoie atât pentru înţelegerea celor văzute cât şi pentru a nu exprima în public ceea ce se afla în minte) reiese din context. În versetele anterioare (Apocalipsa 17 : 6 – 7) Ioan notase :
„Şi am văzut pe femeia aceasta, îmbătată de sângele sfinţilor şi de sângele mucenicilor lui Isus. Când am văzut-o, m-am mirat minune mare. Şi îngerul mi-a zis : „De ce te miri ? Îţi voi spune taina acestei femei şi a fiarei care o poartă …”.
2. Autocontrolul (puterea omului de-a se controla)
Sunt situaţii în viaţă în care este necesară tăcerea, (abţinerea de la vorbă) deoarece furtuna interioară din inima omului respectiv poate avea consecinţe dezastruoase în exterior, din momentul în care iese pe poarta gurii …
În cartea Estera 5 : 9 – 10 scrie că :
„Haman a ieşit în ziua aceea vesel şi cu inima mulţumită. Dar, când a văzut la poarta împăratului pe Mardoheu, care nu se scula, nici nu se mişca înaintea lui, s-a umplut de mânie împotriva lui Mardoheu. A ştiut totuşi să se stăpânească şi s-a dus acasă. Apoi a trimis să aducă pe prietenii săi şi pe nevasta sa, Zereş”.
3. Voinţa (înclinaţia spre rău, înspre bine sau decizia de-a tăcea / a se abţine de la a vorbi) şi înfăptuirea (puterea)
În Psalmul 50 : 16, 19 scrie că :
„Dumnezeu zice însă celui rău : … „Dai drumul gurii la rău, şi limba ta urzeşte vicleşuguri”.
Aceasta înseamnă că omul are nu doar capacitatea de-a gândi (şi de a se alimenta cu o informaţie) ci şi puterea de-a spune ce trebuie şi de-a nu rosti rele, acel tip de cuvinte foc pe care le aruncă peste butoiul de benzină din faţa lui …
Romani 7 : 18
„Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac”.
Dacă omul îşi doreşte să vorbească cuvintele Lui Dumnezeu, le va afla şi va primi şi puterea nu doar de-a le rosti ci şi puterea de-a nu spune ce nu trebuie …
Concluzii
Prin cuvintele rostite eu pot să aleg să fac fie :
- voia lui Dumnezeu (Isus),
- voia mea sau a altui om (Ioan 1 : 13),
- voia celui rău (Iuda Iscarioteanul).
Decid să mă supun zi de zi Lui Dumnezeu !
STUDII ASEMĂNĂTOARE :