„Iată, Eu vă trimit [gr. apostellō] ca pe nişte oi [gr. probata] în mijlocul lupilor [gr. lykōn].
Fiţi, dar, înţelepţi [gr. phronimoi „grijulii, prudenţi”] ca şerpii şi fără răutate [gr. akeraioi „inocenţi, nevinovaţi, inofensivi”, lit. neamestecat, adică pur, fără impurităţi] ca porumbeii.
Păziţi-vă [gr. prosechete] de oameni [gr. anthropon] … ”. (Matei 10.16–17)
Trei gânduri : I. Importanţa echipei. II. Mediul ostil, în care trăieşte creştinul. III. Trei caracteristici ale ucenicului, (urmaşului lui Isus).
I. Importanţa lucrului în echipă. Domnul Isus nu a spus : „Iată, Eu te trimit ca pe o oaie în mijlocul lupilor. Fii, dar, înţelept ca şarpele şi fără răutate ca porumbelul”. Nu a folosit singularul, ci pluralul : „ … vă trimit … Fiţi, dar, înţelepţi … Păziţi-vă …”.
Şi pe cei doisprezece ucenici, iar apoi şi pe cei şaptezeci de ucenici i-a trimis tot doi câte doi :
„Atunci a chemat la Sine pe cei doisprezece şi a început să-i trimită doi câte doi, dându-le putere asupra duhurilor necurate”. (Marcu 6 : 7)
În Luca 10 : 1 scrie că : „După aceea Domnul a mai rânduit alţi şaptezeci de ucenici şi i-a trimis doi câte doi înaintea Lui, în toate cetăţile şi în toate locurile pe unde avea să treacă El”.
Eficienţa echipei este arătată în Deuteronom 32 : 30 unde scrie : „Cum ar urmări unul singur o mie din ei şi cum ar pune doi pe fugă zece mii, dacă nu i-ar fi vândut Stânca, dacă nu i-ar fi vândut Domnul ?”
Modelul acesta este de origine Divină, fiind apoi preluat şi de oameni. În Geneza 19 : 1, scrie : „Cei doi îngeri au ajuns la Sodoma seara …”. Pentru ceilalţi ei erau doar doi bărbaţi, însă pentru cel credincios … ei erau îngeri, (chiar dacă Lot nu a ştiut de la început cine erau ei) :
„Să nu daţi uitării primirea de oaspeţi, căci unii, prin ea, au găzduit fără să ştie pe îngeri”. (Evrei 13 : 2) Trimişii lui Dumnezeu au venit în echipă. În Exod 4 : 14 – 17, putem observa că pentru eliberarea poporului evreu, sunt trimişi doi fraţi, fiecare având rolul lui !
Dumnezeu îi spune lui Moise :
„Tu îi vei vorbi şi vei pune cuvintele în gura lui; şi Eu voi fi cu gura ta şi cu gura lui; şi vă voi învăţa ce veţi avea de făcut. El va vorbi poporului pentru tine, îţi va sluji drept gură, şi tu vei ţine pentru el locul lui Dumnezeu. Ia în mână toiagul acesta, cu care vei face semnele”. (Exod 4 : 15 – 17)
Un ultim exemplu, (pe care îl vom reda aici), este al lui Iosua care : „ … a trimis în ascuns din Sitim doi oameni, ca iscoade, zicându-le : „Duceţi-vă de cercetaţi ţara şi mai ales Ierihonul.” Cei doi oameni au plecat … ”. (Iosua 2 : 1)
În cartea Dezvoltă liderii din jurul tău, autorul John C. Maxwell, scria că :
„La un târg din Vestul Mijlociu, s-au adunat nenumăraţi spectatori pentru o demonstraţie de modă veche, cu cai de povară, (se pun diverse greutăţi pe o sanie trasă de cal).
Calul care a câştigat întrecerea a tras o sanie încărcată cu 2.000 de kg. Următorul cal câştigător se situase foarte aproape, la 1.990 de kg.
Unii şi-au pus întrebarea cât ar fi putut trage cei doi cai dacă erau înhămaţi la aceeaşi sanie. Separat, ei totalizau 3.990 de kg, însă împreună au putut trage o greutate de peste 6.800 de kilograme !”
Eclesiastul în capitolul 4 : 9 – 12, notează : „Mai bine doi decât unul, căci iau o plată cu atât mai bună pentru munca lor. Căci, dacă se întâmplă să cadă, se ridică unul pe altul ; dar vai de cine este singur şi cade fără să aibă pe altul care să-l ridice.
Tot aşa, dacă se culcă doi împreună, se încălzesc unul pe altul, dar cum are să se încălzească dacă e singur ? Şi dacă se scoală cineva asupra unuia, doi pot să-i stea împotrivă ; şi funia împletită în trei nu se rupe uşor”.
STUDII ASEMĂNĂTOARE :