Lui Adam, Dumnezeu i-a făcut Edenul ! Cu tot ce era în el … şi fără concurenţă ! Cumva era un loc privat !
Nu era un alt om … totul era foarte în regulă, iar Adam, (dacă se poate spune aşa), avea toată lumea la picioare, era posesor unic, fără şef, rate, impozite etc.
Era o viaţă ideală … dar după Căderea în păcat şi Izgonirea care a urmat, totul a fost diferit.
A trebuit să ia viaţa de la zero. Nu erau nici măcar magazine cu materiale de construcţie şi oricum nu ar fi avut bani să le plătească şi nu erau nici bănci în care să depună sumele eventual datorate şi destinate ratelor lunare pentru prima casă … din lume !
Nu avea arhitect care să o proiecteze, computer pe care să facă desenul şi imprimantă pe care să îl printeze ! Dacă făcea lista de după, mai multe nu avea decât avea ! Aşa este şi azi după orice cădere sau decădere ! Totul este negru cu mici nuanţe rămase din rozul de la prezentarea de dinainte ! Negru şi fiindcă era probabil seara … când a fost izgonirea.
Apoi, pământul deja producea „spini şi pălămidă”, în producţie de serie şi nu aveau măcar o seceră şi nici măcar ceva ierbicide, nu se găseau prin zonă. Totul era pustiu şi gol, nu era încă nicio urmă de civilaizaţie la orizont ! Din „veţi fi ca Dumnezeu” (Geneza 3 : 5), (indiferent de ce şi-au imaginat ei, auzind aceste cuvinte), s-a ales praful … iar perspectivele erau cam sumbre !
De aceea, când peştele are în faţa ochilor, o râmă de calitate, ar trebui să-l întrebe pe pescar : „Bine, eu o mănânc, dar ce va fi după aceea ?!” Eva şi Adam, au înghiţit din fruct, fără ca mai înainte, să întrebe : „Ce înţelegi prin cuvintele veţi fi ca Dumnezeu ?” După cădere, hermeneutica pe text, nu mai avea valoare ! De ce ?
Răul era început, fiind pusă şi duşmănia dintre om şi fiare … şi se apropia a doua seară, a treia şi toate întunecimile, în care nu mai aveau parte de lumina prezenţei lui Dumnezeu !
„Da, Tu eşti lumina mea, Doamne ! Domnul luminează întunericul meu.” (II Samuel 22 : 29).
Sunt perioade de întuneric în viaţă, dar Dumnezeu este alături de cel încercat, într-un mod în care nu o făcea mai înainte ! Apostolul Pavel spunea că :
„Şi nădejdea noastră pentru voi este neclintită, pentru că ştim că, dacă aveţi parte de suferinţe, aveţi parte şi de mângâiere” (II Corinteni 1 : 7).
Seminţe nu se găseau, buruienile făceau o concurenţă neloială plantelor bune, pomii nu aveau cu ce să-i taie pentru a face hârtia necesară pungilor în care să-şi ţină seminţele, pentru recolta viitoare, (având în vedere că totul era bio) ! Dacă privim realist, conform S.T.A.S. 2013, viaţa era grea !
Copiii s-au născut şi Eva nu a putut beneficia nici măcar de o naştere asistată de către personalul de specialitate, nu erau nici doctori şi nici măcar farmacii nu existau ! Copiii au început să crească, dar nu puteau merge la şcoală, în zonă nefiind nici măcar o grădiniţă, iar ei locuiau la ţară ! Copiii nu-şi puteau face nici măcar perspective mari pentru viitor, deoarece nu existau nici universităţi !
Era o viaţă chiar grea şi nu numai din cauza condiţiilor exterioare, pentru că optimistul spune : „Le vom face şi pe acestea !”, (a se citi lista de inexistenţe), dar adevăratele probleme nu erau cu buruienile, cu fiarele şi cu nivelul de trai … Primul copil a fost primit „cu ajutorul Domnului” (Geneza 4: 1), dar apucăturile lui, nu erau creştine, în lume erau apărute defectele de caracter. Cum se manifestă ? Una spune şi alta face !
Promite, sau dă de înţeles, că totul va fi bine şi urmează prima crimă ! (Geneza 4 : 8). De la cine se inspira ? Direct de la cel rău … dar responsabilitatea era şi a rămas personală, fiindcă una este inspiraţia şi alta este fapta !
Viaţa / lumea avea să fie grea din cu totul alt motiv, decât era până atunci. Nu fiindcă nu aveau apă şi canalizare, curent sau gaz ori telefonie mobilă ! În fond, toate acestea ar fi însemnat facturi de plătit şi nu aveau : unde, cu ce şi cui să le plătească !
Dacă ar fi întrebat o firmă de consultanţă, le-ar fi spus, că nu se merită atâta investiţie pentru o singură familie !
Problema cea mai mare însă o constituia păcatul ! Relaţia pe care omul a stricat-o cu Dumnezeu, a avut repercursiuni între ei, ca familie … între Cain, care era de la cel rău şi Abel, care l-a ales pe Dumnezeu ! Prin păcat, ceva din şarpe / diavol a intrat în ei, iar la acesta s-a adăugat blestemul lui Dumnezeu !
Şi totul pentru ce ? Pentru o plăcere : „ … pomul era bun … plăcut … şi de dorit … ” (Geneza 3 : 6). Oferta era făcută, doar că era din categoria Strict Interzis ! Păcatul s-a plătit şi se plăteşte !
Cui îi vine gândul : „Poţi să faci păcat. Dumnezeu te iartă EL este bun !”, poate să citească ce spune apostolul Pavel : „Uită-te, dar, la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu : asprime faţă de cei ce au căzut, şi bunătate faţă de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta ; altminteri, vei fi tăiat şi tu.” (Romani 11 : 22).
Este bun Dumnezeu ? Da ! Le-a făcut lui Adam şi Evei, haine pe gratis, ceva ce nu au mai văzut în viaţa lor şi nici nu ştiau că vor avea nevoie … fiindcă în Eden nu au avut ! Afară aveau să aibă nevoie, acolo departe de EL, erau alte condiţii de viaţă !
Bun este Dumnezeu, este adevărat, dar după ce le-a dat hainele … i-a izgonit ! Iar aceasta nu era pentru sfârşitul de săptămână următor, ci pentru totdeauna ! Probabil a fost un şoc greu de trecut !
Să ai de toate şi pentru o muşcătură banală, totul să se schimbe ! Iar Dumnezeu parcă i-a devenit duşman ! Dar, nu Dumnezeu a ales, ci ei şi eu ! Viaţa fără Isus … nu este ca viaţa cu Isus ! Despărţit de EL, înseamnă despărţit de tot ceea ce dă calitate vieţii !