Să observăm doar trei exemple de situaţii de viaţă prin care au trecut ucenicii în umblarea lor alături de Domnul Isus, (pentru a înţelege ce este de fapt viaţa de credinţă) :
- după o zi de har deosebit,
- după o noapte de muncă, fără câştigul binemeritat,
- după o foame cruntă.
Ar fi bine să redefinim în mintea noastră ce înţelegem prin bine şi ce credem că ne face rău …
I. După numai o zi de Har
În Capernaum, Luca a notat că Domnul Isus a stat numai o zi (Luca 4 : 31 – 41), iar a doua zi dimineaţa Domnul Isus a decis să plece în altă parte şi pentru un timp posibilitatea de-a Îl avea cu ei pe Domnu s-a terminat (pentru cei din localitate, v. 42 – 44), care probabil că erau convinşi că Domnul va mai sta o perioadă de timp acolo.
„Când s-a crăpat de ziuă, Isus a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu. Noroadele au început să-L caute în toate părţile şi au ajuns până la El : voiau să-L oprească să nu plece de la ei.
Dar El le-a zis : „Trebuie să vestesc Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu şi în alte cetăţi ; fiindcă pentru aceasta am fost trimis.” Şi propovăduia în sinagogile Galileii”. (Luca 4 : 42 – 44)
Ce lecţie pot învăţa ?
- Trebuie să caut să am timpul meu de părtăşie cu Isus astăzi, mâine nu se ştie …
II. După o noapte de muncă fără niciun rezultat (o noapte pierdută)
După un timp care chiar a fost pierdut … dintr-odată Domnul Isus face o minune şi salvează situaţia.
În Luca 5 : 4 – 7 scrie că Isus atunci :
„Când a încetat să vorbească, a zis lui Simon : „Depărteaz-o [corabia] la adânc şi aruncaţi-vă mrejele pentru pescuire.”
Drept răspuns, Simon I-a zis : „Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi n-am prins nimic ; dar, la cuvântul Tău, voi arunca mrejele !”
După ce le-au aruncat, au prins o aşa de mare mulţime de peşti că începeau să li se rupă mrejele. Au făcut semn tovarăşilor lor care erau în cealaltă corabie să vină să le ajute. Aceia au venit, şi au umplut amândouă corăbiile, aşa că au început să se afunde corăbiile”.
Este o mare diferenţă între efortul personal (în urma căruia poate nu am mare dobândă, adică vreun câştig cât ar trebui să fie după calculele mele pentru efortul depus) şi Harul Lui Dumnezeu care îmi vine în ajutor când chiar nu mă mai aştept.
Din punctul lor vedere (al cunoscătorilor în domeniu), vremea pescuitului era trecută fiind deja lumină, iar tot efortul depus în schimbul de noapte părea (şi chiar era) ceva pierdut.
Ce lecţie pot învăţa ?
- Domnul Isus mă poate surprinde plăcut oricând … mai ales atunci când nu mă mai aştept să mi se întâmple ceva frumos !
III. După o foame cruntă
„Într-o zi de Sabat, s-a întâmplat că Isus trecea prin lanurile de grâu. Ucenicii Lui smulgeau spice de grâu, le frecau cu mâinile şi le mâncau. Unii dintre farisei le-au zis : „Pentru ce faceţi ce nu este îngăduit să faceţi în ziua Sabatului ?”
Isus le-a răspuns : „Oare n-aţi citit ce a făcut David când a flămânzit, el şi cei ce erau împreună cu el ? Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu, a luat pâinile pentru punerea înaintea Domnului, a mâncat din ele şi a dat şi celor ce erau cu el, măcar că nu era îngăduit să le mănânce decât preoţii ?”
Şi le zicea : „Fiul omului este Domn chiar şi al Sabatului”. (Luca 6 : 1 – 5)
În acest pasaj Biblic (Luca 6 : 1 – 5) este descrisă foamea ucenicilor şi-a Domnului Isus, iar la un interval de timp nu foarte lung (Luca 6 : 6, 12 „În altă zi de Sabat … În zilele acelea … ”.), Domnul Isus le-a spus ucenicilor cuvinte care pentru ei (dar şi pentru noi) erau şi sunt destul de greu de înţeles : Fericirile (cap. 6 : 20 – 49).
Să observăm doar câteva situaţii de viaţă şi ce efect bun spune Domnul Isus că au pentru noi (Luca 6 : 20 – 23) :
- sărăcia / lipsurile materiale (versetul 20) : „Ferice de voi care sunteţi săraci, pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este a voastră!”
- lipsa de hrană (versetul 21) : „Ferice de voi care sunteţi flămânzi acum, pentru că voi veţi fi săturaţi !”
- necazul (versetul 21) „Ferice de voi care plângeţi acum, pentru că voi veţi râde !”
- ostilitatea neîndreptăţită (versetul 22) : „Ferice de voi, când oamenii vă vor urî, vă vor izgoni dintre ei, vă vor ocărî şi vor lepăda numele vostru ca ceva rău, din pricina Fiului omului !”
Ce atitudine trebui să avemm în astfel de zile, când trecem prin situaţii de viaţă neplăcute ? În Luca 6 : 23 avem notate cuvintele Domnului Isus :
„Bucuraţi-vă în ziua aceea şi săltaţi de veselie ; pentru că răsplata voastră este mare în cer; căci tot aşa făceau părinţii lor cu prorocii”. Bucură-te atunci nu după ce atrecut problema şi eşti liniştit.
Aşa ceva nu se poate prin puterea omenească (oricât de optimist ar fi un om), ci necesită puterea Duhului Sfânt !
Ce lecţie pot învăţa ?
- Nevoile de moment nu sunt duşmani veniţi din partea celui rău, ci prietenii căutătorului de Dumnezeu. De ce ? Nevoile ne apropie de Domnul Isus, de aceea este bine să-I mulţumesc şi pentru bine şi pentru rău … poate înţeleg eu greşit ce este bine şi ce este rău !