Vom căuta să răspundem la întrebarea : Din ce cauză evreii nu au intrat în Canaan, iar unii oameni nu vor fi mântuiţi ?
„Să luăm, dar, bine seama, că atâta vreme cât rămâne în picioare făgăduinţa intrării în odihna Lui, niciunul din voi să nu se pomenească venit prea târziu”. (Evrei 4 : 1)
De ce nu au intrat în Canaan, poporul Evreu ? Au fost cel puţin trei cauze, pe care le avem notate în context (Evrei 3 : 7 – 19)
Din cauza :
1. Amânării (deciziei de-a face voia lui Dumnezeu imediat după ce Dumnezeu le-a vorbit)
[A amâna înseamnă : „A nu îndeplini ceva imediat, ci a lăsa pe altă dată. (Fig.) A tărăgăna”. Dex]
„De aceea, cum zice Duhul Sfânt : „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii, ca în ziua ispitirii în pustiu …
Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, câtă vreme se zice : „astăzi”, pentru ca niciunul din voi să nu se împietrească prin înşelăciunea păcatului … câtă vreme se zice :
„Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii”. (Evrei 3 : 7 – 8, 13, 15)
Astăzi era data Lui Dumnezeu, dar ei probabil că au crezut că nu este important când faci ceva, cât contează să-l faci totuşi. Dar intrarea în Ţara Promisă avea o dată exactă.
„ … să nu se pomenească venit prea târziu”, poate însemna că o persoană realizează de-abia atunci când să intre, că de fapt exista un orar de funcţionare al accesului în odihna Lui !
Când să intre, constată că uşa mântuirii este închisă pentru el. Cunoaştem cazuri de oameni care tot au amânat momentul împăcării cu Dumnezeu, (uneori din cauza familiei, a circumstanţelor, a nehotărârii etc.) … nu ştim ce a fost când au ajuns dincolo, dar aici au avut momente în care Dumnezeu i-a chemat …
Unii de-abia la momentul plecării de pe pământ, (în timpul premergător decesului), realizează că Uşa mântuirii este închisă şi că nu se putea intra oricând, că de fapt conta enorm să asculte de chemarea Divină, nu doar să decidă că ÎL vor asculta cândva.
În Evrei 3 : 10 – 11 scrie că :
„Ei totdeauna se rătăcesc în inima lor. N-au cunoscut căile Mele ! Am jurat, dar, în mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea !”
Reamintim că în greacă, sensul cuvântului folosit pentru a se pomeni este dokē şi provine din dokeó, înseamnă a avea o părere (care este personală, fiind subiectivă).
Rătăcirea, devierea de la voia lui Dumnezeu, (amânarea împăcării cu Dumnezeu), este din cauza gândirii subiective, a omului care crede el că ştie mai bine cum stau lucrurile, şi nu-şi potriveşte viaţa după Cuvântul Lui Dumnezeu, ci crede că Dumnezeu va face special pentru el un alt drum, pe care să ajungă în Cer, altul decât prin Jertfa Domnului Isus, pe care să o accepte cu pocăinţă şi credinţă !
STUDII ASEMĂNĂTOARE :