„Israel s-a uitat la fiii lui Iosif şi a zis : „Cine sunt aceştia ?” Iosif a răspuns tatălui său : „Sunt fiii mei, pe care mi i-a dat Dumnezeu aici.” Israel a zis : „Apropie-i, te rog, de mine ca să-i binecuvântez.”
Ochii lui Israel erau îngreuiaţi de bătrâneţe, aşa că nu mai putea să vadă. Iosif i-a apropiat de el ; şi Israel i-a sărutat şi i-a îmbrăţişat.
Israel a zis lui Iosif : „Nu credeam că am să-ţi mai văd faţa, şi iată că Dumnezeu m-a făcut să-ţi văd şi sămânţa.”
Iosif i-a dat la o parte de lângă genunchii tatălui său şi s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea lui. Apoi Iosif i-a luat pe amândoi, pe Efraim cu mâna dreaptă, la stânga lui Israel, şi pe Manase cu mâna stângă, la dreapta lui Israel, şi i-a adus aproape de el.
Israel şi-a întins mâna dreaptă şi a pus-o pe capul lui Efraim, care era cel mai tânăr, iar mâna stângă a pus-o pe capul lui Manase ; înadins şi-a încrucişat mâinile astfel, căci Manase era cel dintâi născut.
A binecuvântat pe Iosif şi a zis :
„Dumnezeul înaintea căruia au umblat părinţii mei, Avraam şi Isaac, Dumnezeul care m-a călăuzit de când m-am născut până în ziua aceasta,
Îngerul care m-a izbăvit de orice rău, să binecuvânteze pe copiii aceştia !
Ei să poarte numele meu şi numele părinţilor mei, Avraam şi Isaac, şi să se înmulţească foarte mult în mijlocul ţării !”
Lui Iosif nu i-a venit bine când a văzut că tatăl său îşi pune mâna dreaptă pe capul lui Efraim ; de aceea a apucat mâna tatălui său, ca s-o ia de pe capul lui Efraim şi s-o îndrepte pe al lui Manase. Şi Iosif a zis tatălui său :
„Nu aşa, tată, căci acela este cel întâi născut ; pune-ţi mâna dreaptă pe capul lui.” Tatăl său n-a vrut, ci a zis : „Ştiu, fiule, ştiu ; şi el va ajunge un popor, şi el va fi mare ; dar fratele lui cel mai mic va fi mai mare decât el ; şi sămânţa lui va ajunge o ceată de neamuri”. (Geneza 48 : 8 – 19)
Putem rezuma întâmplarea astfel : La un moment dat, un băiat a auzit spunându-se despre tatăl lui că este pe moarte şi s-a dus cu cei doi băieţi ai lui, ca tatăl să-i binecuvânteze.
Israel când i-a binecuvântat şi-a pus mâna dreaptă pe cel de-al doilea copil (ca şi cum el ar fi fost întâiul născut). Dar Iosif care avea un dar de la Dumnezeu cândva, i-a spus :
„Nu aşa, tată, căci acela este cel întâi născut ; pune-ţi mâna dreaptă pe capul lui”. (Geneza 48 : 18). Iosif ştia că tatăl lui nu mai vedea cu ochii, (şi probabil că a crezut că Iacov a greşit), dar tatăl lui i-a răspuns :
„Ştiu, fiule, ştiu ; şi el va ajunge un popor, şi el va fi mare ; dar fratele lui cel mai mic va fi mai mare decât el ; şi sămânţa lui va ajunge o ceată de neamuri”. (v. 19)
Pot să fiu un om al Lui Dumnezeu şi ca Iosif, să fi avut cândva un dar spiritual, dar să mă prind cu lucrul foarte mult şi din cauza oboselii, să neglijez citirea Bibliei şi timpul destinat rugăciunii şi astfel să ajung :
- să nu mai am vederea duhovnicească, dar totuşi în acest timp, să cred că totul este în regulă şi că eu, (din punct de vedere spiritual) sunt tot ca mai înainte, iar
- Iacov (fratele meu mai slab în credinţă), să fie discreditat în mintea mea, (considerând că el este tot ca mai demult, un om cam nespiritual), dar să mă trezesc ca şi Iosif … că de fapt :
- eu nu mai sunt ce am fost, (chiar dacă totuşi mie mi se pare că nimic nu s-a schimbat şi că eu sunt tot un om al Lui Dumnezeu) şi că de fapt, din punct de vedere spiritual eu nu mai văd deloc bine …
Astfel pot să ajung să am surpriza de a constata că un om ca Iacov, (care e adevărat că a fost cândva un înşelător, dar care şi-a reparat viaţa), a ajuns ca la sfârşitul vieţii, să poată vedea spiritual până departe, (deşi cu ochii trupului nu mai vedea bine).
De ce ? Acolo sigur era Duhul Sfânt, care i-a descoperit lui Israel, viitorul nepoţilor lui.
Într-o situaţie asemănătoare cu al lui Iosif a ajuns şi Samson, omul care avea o părere bună despre el, (deşi el şi-a permis ce nu-i era îngăduit). În cartea Judecători 16 : 20 scrie că în timp ce (Samson era adormit) :
„Atunci ea [Dalila] a zis : „Filistenii sunt asupra ta, Samson !” Şi el s-a trezit din somn şi a zis : „Voi face ca şi mai înainte şi mă voi scutura.” Nu ştia că Domnul Se depărtase de el”.
Care este starea mea spirituală înaintea Lui Dumnezeu ? Nu cumva mă văd şi eu bine, şi am ajuns să îmi permit să-l judec pe fratele meu, despre care am o părere rea ? Pot să am parte de iertarea Lui Dumnezeu, dacă Îi cer acest lucru!