Care este viteza de deplasare a păcatului ? Sau : Cu cât merge păcatul pe oră ?! De ce este important de ştiut acest lucru ? Pentru că Moise spunea :
„Dar dacă nu faceţi aşa, păcătuiţi împotriva Domnului şi să ştiţi că păcatul vostru vă va ajunge.” (Numeri 32 : 23).
Se referea la urmările păcatului, la consecinţele lui, la faptul că Dumnezeu ştie să Îşi şi disciplineze păcătuitorii conştienţi, care cu bună ştiinţă, sau de bunăvoie aleg să-I calce voia !
Ei / noi vor / vom plăti cu cât ştie Dumnezeu că valorează păcatul respectiv ! Iar pierderile sunt materiale, (constând în valori de pe pământ, în funcţie de gravitatea păcatului), dar pot fi şi în domeniul vieţii spirituale. Acestea constau în apăsări spirituale, în lupte interioare, dezbinări, neînţelegeri, stări de mânie, depresie etc.
Plata păcatului de care avem parte, este acest tip de moarte, care constă în disciplinarea divină, care se poate face prin :
-
rămânerea fără anumite lucruri, la care ţinem, (din cauza unor pierderi întâmplătoare sau prin furt, de exemplu),
-
îndepărtarea de cei dragi, (din cauza certurilor / a supărărilor etc.), pentru un timp, tocmai datorită unui păcat.
De ce ? Tocmai pentru ca data viitoare, când mai vine pe la noi călătorul (a se citi pofta), care a mers şi pe la David,
[a se vedea II Samuel 12 : 4 :
„A venit un călător la omul acela bogat. Şi bogatul nu s-a îndurat să se atingă de oile sau de boii lui, ca să pregătească un prânz călătorului care venise la el ; ci a luat oaia săracului şi a gătit-o pentru omul care venise la el.”],
indiferent de ora la care ajunge şi de oferta, (care e făcută în aşa fel ca să ia ochii), să alegem închiderea uşii poftelor şi să nu-i spunem Bun Venit !
Aici a căzut David o singură dată :
„Într-o după amiază spre seară, David s-a sculat de pe pat ; şi pe când se plimba pe acoperişul casei împărăteşti, a zărit de acolo o femeie care se scălda şi care era foarte frumoasă la chip.
David a întrebat cine este femeia aceasta, şi i-au spus: „Este Bat-Şeba, fata lui Eliam, nevasta lui Urie, hetitul.” Şi David a trimis nişte oameni s-o aducă.” (II Samuel 11 : 2 – 4).
Care a fost efectul pedepsei ? După disciplinarea de care are parte, în viaţa lui David nu a mai existat o a doua Bat-Şeba …
Solomon nu a avut parte de o asemenea disciplinare, poate pentru că el a ales o formă oarecum legală a păcătuirii : căsătoria dusă la extrem. A ştiut să aştepte, să facă toate formalităţile, aşa că a avut acte în regulă, deşi el a spus-o clar : „Tot ce mi-au poftit ochii, le-am dat ; nu mi-am oprit inima de la nicio veselie, ci am lăsat-o să se bucure de toată truda mea, şi aceasta mi-a fost partea din toată osteneala mea.” (Eclesiastul 2 : 10).
Şi totuşi, cu toate că a avut mai mult decât îi trebuia, nu a avut parte de o judecată atât de dură, deşi a avut poftă mult mai mult decât David. El a avut puterea de a spune : Nu, plăcerii de moment. Nu şi-a furat singur bucuria, ci a procedat legal, din punctul de vedere omenesc … nu şi Biblic !
Neemia spunea : „Oare nu în aceasta a păcătuit Solomon, împăratul lui Israel ? Nu era alt împărat ca el în mulţimea popoarelor ; el era iubit de Dumnezeul lui, şi Dumnezeu îl pusese împărat peste tot Israelul. Totuşi femeile străine l-au târât şi pe el în păcat.” (cap. 13 : 26).
În Legea împărăţiei scria clar : „Dar
-
să n-aibă mulţi cai şi să nu întoarcă pe popor în Egipt ca să aibă mulţi cai ; căci Domnul v-a zis : „Să nu vă mai întoarceţi pe drumul acela.”
-
Să n-aibă un mare număr de neveste, ca să nu i se abată inima; şi
-
să nu strângă mari grămezi de argint şi aur.
Când se va aşeza pe scaunul de domnie al împărăţiei lui, să scrie pentru el, într-o carte, o copie a acestei Legi, pe care s-o ia de la preoţii din neamul leviţilor. Va trebui s-o aibă cu el şi s-o citească în toate zilele vieţii lui, ca să înveţe să se teamă de Domnul Dumnezeul lui, să păzească şi să împlinească toate cuvintele din Legea aceasta şi toate poruncile acestea, pentru ca inima lui să nu se înalţe mai presus de fraţii lui şi să nu se abată de la poruncile acestea nici la dreapta, nici la stânga şi să aibă astfel multe zile în împărăţia lui, el şi copiii lui, în mijlocul lui Israel”. (Deuteronom 17 : 16 – 20).
Cele trei interdicţii din Legea împăratului, sunt similare celor din I Ioan 2 : 16 : „Căci tot ce este în lume : pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume”. Ating cele trei puncte slabe din viaţa unui om şi anume : puterea (mândria), sexul şi banii. Aici şi trebuie avut grijă !
Solomon a putut să calce Legea pentru că nu era definit cuvântul „mare număr” … în cifre ! Aşa că : „A avut de neveste şapte sute de crăiese împărăteşti şi trei sute de ţiitoare ; şi nevestele i-au abătut inima.” (I Împăraţi 11 : 3). Era mult sau era acceptabil ? Cuvântul nu scria, aşa că probabil că el considera că nu era mult … atât avea nevoie ! Oare unde este graniţa dintre necesitate / nevoie şi pofta nestăpânită ?
Practic în acest domeniu, Dumnezeu a statuat Harul … prin Lege … în momentul în care nu a dat cifrele exacte pentru câţi cai, ce cantitate de metale preţioase şi câte soţii poate avea un împărat !
Oare în acest caz, se poate vorbi despre abuzul de Har ?
Moise spunea clar : „Să n-adăugaţi nimic la cele ce vă poruncesc eu şi să nu scădeţi nimic din ele ; ci să păziţi poruncile Domnului Dumnezeului vostru aşa cum vi le dau eu.” (Deuteronom 4 : 2). În Deuteronom 12 : 32, Moise le-a reamintit : „Voi să păziţi şi să împliniţi toate lucrurile pe care vi le poruncesc eu ; să n-adăugaţi nimic la ele şi să nu scoateţi nimic din ele”.