Când este vorba de focalizarea pe voia Lui Dumnezeu, putem observa trei categorii de oameni :
I. Marta. Oamenii împrăştiaţi, care fac şi ce trebuie şi ce nu trebuie
II. Tânărul bogat. Oamenii care nu fac deloc ce trebuie
III. Apostolul Pavel. Oamenii care fac numai ce trebuie
Cu cine mă asemăn ? Cu Marta, cu tânărul bogat, sau cu Maria şi cu apostolul Pavel ?
I. Marta. Oamenii împrăştiaţi, care fac şi ce trebuie şi ce nu trebuie
„Marta era împărţită cu multă slujire, a venit repede la El şi I-a zis : „Doamne, nu-Ţi pasă că sora mea m-a lăsat să slujesc singură ? Zi-i, dar, să-mi ajute.”
Drept răspuns, Isus i-a zis : „Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi şi te frămânţi tu, dar un singur lucru trebuie. Maria şi-a ales partea cea bună, care nu i se va lua”. (Luca 10 : 40 – 42)
Aveau o ocazie rară. Nu în multe familii a fost Domnul Isus. Din două persoane despre care scrie că erau acolo, una era pentru El, alta era cu El. Marta era tot timpul într-o grabă : „ … a venit repede la El … ”. (Luca 10 : 40)
Încă din Vechiul Testament găsim această mentalitate : „Să se dea mult de lucru oamenilor acestora, ca să aibă de lucru şi să nu mai umble după năluci”. (Exodul 5 : 9) Să nu stea în rugăciune suficient timp, să nu stea de vorbă cu Isus.
Cumva asemănători cu Marta şi Maria au fost Esau (grăbit … deşi abia venise) şi Iacov … la pas cu turma. (Dar el aputut să se comporte aşa venind după o noapte petrecută în rugăciune) !
O umblare tot timpul, dar care nu ne apropie de Domnul. Repede, avem multe de făcut. Lucruri pentru Isus, şi aceste activităţi nu se mai termină, dar ne termină pe noi, din punct de vedere spiritual !
Exact ca Marta suntem şi noi, (cei care printre activităţile făcute pentru El), ne oprim câte puţin şi Îi spunem exact ce trebuie să facă … şi ne supărăm că nu ne ascultă : „Doamne, nu-Ţi pasă că sora mea m-a lăsat să slujesc singură ? Zi-i, dar, să-mi ajute”. (Luca 10 : 40)
În cartea I Corinteni (4 : 2), apostolul Pavel scria : „Încolo, ce se cere de la ispravnici este ca fiecare să fie găsit credincios în lucrul încredinţat lui”. Credincios în lucrul încredinţat lui nu înseamnă împrăştiat, (din punct de vedere spiritual).
În viaţa de credinţă trebuie să avem obiective clare, să ştiu care este lucrul pe care sunt chemat să-l fac, iar celelalte lucruri să mă preocupe, doar cât timp îmi mai rămâne.
Răsplata o primeşte cel găsit credincios în lucrul încredinţat lui ! „Şi Domnul a zis :
„Cine este ispravnicul credincios şi înţelept pe care-l va pune stăpânul său peste slugile sale ca să le dea partea lor de hrană la vremea potrivită ?
Ferice de robul acela pe care stăpânul, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa ! Adevărat vă spun că îl va pune peste toată avuţia sa.
Dar dacă robul acela zice în inima lui : „Stăpânul meu zăboveşte să vină”; dacă va începe să bată pe slugi şi pe slujnice, să mănânce, să bea şi să se îmbete, stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă şi în ceasul în care nu ştie şi-l va tăia în bucăţi ; şi soarta lui va fi soarta celor necredincioşi în lucrul încredinţat lor”. (Luca 12 : 42 – 46)
II. Tânărul bogat. Oamenii care nu fac deloc ce trebuie
„Atunci s-a apropiat de Isus un om şi I-a zis : „Învăţătorule, ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică ?” El i-a răspuns : „De ce mă întrebi : „Ce bine ?” Binele este Unul singur. Dar dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile.” „Care ?”, I-a zis el. Şi Isus i-a răspuns :
„Să nu ucizi ; să nu preacurveşti; să nu furi ; să nu faci o mărturisire mincinoasă ; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta”; şi : „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”
Tânărul I-a zis : „Toate aceste porunci le-am păzit cu grijă din tinereţea mea ; ce-mi mai lipseşte ?” „Dacă vrei să fii desăvârşit”, i-a zis Isus, „du-te de vinde ce ai, dă la săraci şi vei avea o comoară în cer ! Apoi vino şi urmează-Mă.” Când a auzit tânărul vorba aceasta, a plecat foarte întristat; pentru că avea multe avuţii”. (Matei 19 : 16 – 22)
„ … ce bine să fac ?” Binele este o Persoană … nu o faptă . Un alt gând : omul L-a rugat pe Domnul Isus să-i clarifice lucrurile. În Luca (18 : 22) găsim scris răspunsul Domnului, pentru cel care îşi dorea să ajungă în Cer :
„Îţi mai lipseşte un lucru : vinde tot ce ai, împarte la săraci, şi vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino şi urmează-Mă”.
Şi cu toate acestea, deşi a auzit Cuvântul Domnului, el nu a făcut ce Domnul Isus i-a spus că are de făcut.
III. Apostolul Pavel. Oamenii care fac numai ce trebuie
„Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă ; dar fac un singur lucru : uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.
Gândul acesta, dar, să ne însufleţească pe toţi care suntem desăvârşiţi ; şi, dacă în vreo privinţă sunteţi de altă părere, Dumnezeu vă va lumina şi în această privinţă. Dar, în lucrurile în care am ajuns de aceeaşi părere, să umblăm la fel”. (Filipeni 3 : 13 – 16)
- „Fac un singur lucru”. (Filipeni 3 : 13)
- „Îţi mai lipseşte un lucru”. (Luca 18 : 22) Care este acel lucru pentru mine ?
- „ … un singur lucru trebuie”. (Luca 10 : 42)
Care este acel ceva pe care Dumnezeu vrea să-l facem ? Nu ne putem permite să ne împrăştiem în multe direcţii … din momentul în care ştim că răsplata o primim doar dacă rămânem focalizaţi / concentraţi pe ceeea ce ni s-a cerut ! În ce categorie mă regăsesc ?
Cu cine mă asemăn ? Cu Marta, cu tânărul bogat, sau cu Maria şi cu apostolul Pavel ?