Toiagul lui Moise sau Un alt trup, o altă fire (Exod 4:1-5)

Florin

Moise era învăţat că toiagul lui, cât era pe pământ, avea un alt trup, o altă fire şi deşi era asemenea altcuiva, nu era acel ceva, el având o cu totul altă natură !

Acel Cineva avea să meargă cu ei zi de zi, avea să fie Sprijinul viu al lui Moise, dar pe care Moise trebuia să ÎL ia cu el în fiecare zi …

EL nu se punea singur în mâna lui, ci Moise trebuia să ÎL ia cu el, dacă voia … şi cu toate acestea, Toiagul avea o viaţă a Lui Însuşi, o viaţă internă !

La exterior părea a fi un toiag la fel ca oricare alt toiag, dar în EL, era o viaţă care nu depindea de nimic din ceea ce se afla în exterior !  În mod profetic, despre Domnul Isus scrie : „Îl văd, dar nu acum, Îl privesc, dar nu de aproape. O stea răsare din Iacov, un toiag de cârmuire se ridică din Israel”. (Numeri 24 : 17)

Toiagul îi amintea lui Moise, cel puţin şapte lucruri :

1. Dumnezeu era cu el şi avea să îi amintească şi peste ani, de

2. momentul întâlnirii cu Dumnezeu ! Îl făcea pe Moise să înţeleagă

3. că lucrul pe care îl are în mână poate prinde viaţă şi poate pleca de la el !

Este o lecţie pentru toţi posesorii de bogăţii şi sprijinuri care trebuie să ştie şi faptul că ele îşi pot face aripi şi apoi pot să plece ! În Proverbe 23 : 4, 5 este scris :

„Nu te chinui ca să te îmbogăţeşti, nu-ţi pune priceperea în aceasta. Abia ţi-ai aruncat ochii spre ea şi nu mai este ; căci bogăţia îşi face aripi şi, ca vulturul, îşi ia zborul spre ceruri” .

Apostolul Pavel îi scria lui Timotei :

„Îndeamnă pe bogaţii veacului acestuia să nu se îngâmfe şi să nu-şi pună nădejdea în nişte bogăţii nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belşug, ca să ne bucurăm de ele.” (1 Timotei 6 : 17).

Moise învăţa că acest fel de lucruri moarte … au totuşi o viaţă a lor, lumea lucrurilor fiind o lume vie într-un anume fel !

Cel Întrupat trebuia să fie prins, apucat pentru a avea parte de El, de Isus ! Toiagul avea o viaţă ascunsă în moarte … într-un toiag mort de multă vreme, un copac uscat !

4. Moise a învăţat că toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede … el tocmai vorbea despre … puterea necredinţei, necredinţa … care se opreşte înainte de-a pleca !

De aceea, Domnul îi arată puterea Lui care se manifestă prin credinţă şi care constă în ascultarea de Cuvântul rostit pe moment, de gura Domnului !

„Moise a răspuns şi a zis: „Iată că n-au să mă creadă, nici n-au să asculte de glasul meu. Ci vor zice : „Nu ţi S-a arătat Domnul !”

  • Domnul i-a zis : „Ce ai în mână ?” El a răspuns: „Un toiag.”

  • Domnul a zis : „Aruncă-l la pământ.” El l-a aruncat la pământ, şi toiagul s-a prefăcut într-un şarpe. Moise fugea de el.

  • Domnul a zis lui Moise : „Întinde-ţi mâna şi apucă-l de coadă.” El a întins mâna şi l-a apucat; şi şarpele s-a prefăcut iarăşi într-un toiag în mâna lui.

  • „Iată”, a zis Domnul, „ce vei face ca să creadă că ţi S-a arătat Domnul Dumnezeul părinţilor lor, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.” (Exod 4 : 1 – 5)

Aruncă … ascultarea are urmări ! Apucă … iar ascultarea are iarăşi urmări … erau gesturi simple pe care nu le făcea prima dată, (asemenea lui Petru, înaintea Pescuirii minunate), dar rezultatele deosebite apar atunci, când ceea ce fac … împlinesc imediat ce Domnul îmi spune ce / cum trebuie să fac !

5. O altă lecţie : Aceeaşi viaţă, (de zi cu zi), va arăta altfel, când o vezi cu / prin ochii lui Dumnezeu ! 

Aruncat fiind … toiagul prinde viaţă … şi prins fiind, prinde moarte ! Ceea ce vreau eu să controlez, să fie în mâna mea, în puterea mea, oricât de multă viaţă din Dumnezeu ar avea, devine un lucru mort, care nu poate înghiţi decât atunci când este lăsat liber … să facă ce vrea El !

Să nu uităm că şarpele avea voinţa lui ! Nu a trebuit să i se spună, (ca unui câine, de ex.), ce are de făcut. Nu era comandat de la distanţă de către Moise. Atunci când a avut de-a face cu toiegele vrăjitorilor, toiagul a decis el singur, să le înghită !

Moise, probabil că nu s-a aşteptat la această reacţie a toiagului lui ! Reacţia instant, care a şi fost cea mai bună, pentru momentul respectiv, exact cum spunea Domnul Isus :

  1. „Dar, când vă vor da în mâna lor, să nu vă îngrijoraţi, gândindu-vă

  • cum sau

  • ce veţi spune ; căci ce veţi avea de spus vă va fi dat chiar în ceasul acela … ” (Matei 10 : 19).

  1. „ … căci Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela ce va trebui să vorbiţi.” (Luca 12 : 12 ; trebuie adăugat că sensul expresiei chiar în ceasul acela, înseamnă : chiar în acel moment ; a se vedea Matei 8 : 13, 9 : 22, 15 : 28, Marcu 3 : 11, Luca 20 : 19, 24 : 33, Ioan 4 : 53, Fapte 16 : 18, 33) ! Vrăjitoriile n-au putere în faţa Lui !

6. Prin Moise Dumnezeu ne învaţă şi despre modul în care Se manifestă Duhul Sfânt.

Duhul Sfânt, are o lucrare asemenea unui vânt, despre care nu ştii de unde vine, nici unde va merge / sufla, (care este destinaţia imediat următoare), fiindcă El are voinţa Lui şi nu ne dă nouă socoteală !

EL este incontrolabil şi vrea ca eu să fiu sub controlul Lui, nu EL sub controlul meu ! Orice om înţelept nu îşi ia vânt în sân, să-şi facă rezerve de vânt ! Se bucură de prezenţa Lui, de adierea Lui, dar nu încearcă să-L ţină captiv, numai pentru el, (acesta fiind aşa numitul egoism spiritual, egoism fiind, spiritual nu) !

Duhul Sfânt este pentru toţi, nu-I putem îngrădi universalitatea … decât în mintea noastră ! EL este un Vânt care împrăştie pe pământ seminţele Vieţii, o Viaţă care vine de Sus asemenea unei seminţe care este purtată de vânt.

Şi totuşi, totul se întâmplă după un Plan Divin, iar noi oamenii, de-abia în timp, în ani înţelegem că toate întâmplările din viaţa noastră, (oricât de absurde au părut a fi la un moment oarecare), erau planificate cu grijă, de Cel ce Poartă de Grijă, ce ţine totul sub control.

7. Prin Toiagul preschimbat în şarpe, Dumnezeu îi arată lui Moise că EL controlează, dă viaţă tuturor oamenilor, precum şi lumii animale şi lumii vegetale, EL se ocupă de toţi, totul pe pământ fiind sub controlul Lui ! Secretul dezlegării vieţii celei noi, a puterii Lui de a înghiţi răul, de-a prinde viaţă este / constă în aruncare !

Apostolul Pavel spune :

„ … ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său” (Romani 8 : 28).

„ … toate lucrurile lucrează împreună” este o afirmaţie incredibilă, pe care apostolul Pavel a făcut-o, iar noi suntem prea obişnuiţi cu ea … ca să-i mai putem înţelege sensul !

Dar lucrurile sunt moarte, cum ar putea lucra un mort ? O mobilă, un scaun etc. Poate lucra … dacă îi dau drumul din mână, dacă i-L dau Lui Dumnezeu, pentru un Elisei de exemplu, pentru CEL care , în călătoria Lui pe-acest pământ, (pe care o face şi azi, prin şi în copiii Lui), nu are unde-ŞI pleca … capul !

Femeia din Sunem, a dat ce avea : mâncare, o cameră mobilată, (cu ce s-a putut), iar Dumnezeu i-a dat ceea ce nu putea avea : un copil ! Femeia nu a dat pentru a primi, ci a dat văzându-I nevoia ! (II Împăraţi 4 : 8 – 17).

Cel ce dă din ceea ce are el nevoie, pentru a aoperi nevoile celui ce nu are, va primi de la Cel ce are totul, acel ceva pe care l-a dat cândva, pentru a-i rămâne în stăpânire ! Poate chiar în aceeaşi zi, se poate întrupa acel ceva, care va veni el singur în viaţa mea … pentru ca să-l mai pot da şi la alţii !

Zgârciţii de carieră sunt cei care duc cu ei lipsurile, fiindcă nu vor să dea ; nu seamănă şi de aceea nici nu au ce / din ce să secere !

Pentru omul din 2013, lecţiile sunt simple. Asemenea lui Moise şi eu pot să :

  1. Aud Cuvântul Lui Dumnezeu, scris sau vorbit.

  2. Să-L ascult imediat, când îmi cere ceva.

  3. Învăţ, ce putere de viaţă, de înviere, de vindecare aduce supunerea faţă de Cuvântul Lui, de voia Lui pentru mine. Cel care trăieşte aşa va fi folosit de Dumnezeu cu multă putere !

STUDII ASEMĂNĂTOARE :