„1Umblă înaintea Mea şi 2fii fără prihană” (Geneza 17 : 1). Umblarea aduce fiinţarea, sau devenirea credinciosului, în ceea ce Dumnezeu vrea să fie ! În Efeseni 2 : 10 apostolul Pavel scrie „Căci noi suntem lucrarea [poiēma] Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele”. Literal lucrarea [poiēma] înseamnă operă de artă, ceea ce implică o calitate a execuţiei datorată măiestriei Celui care o meşteşugeşte. Iar lucrarea aceasta de transformare a noastră, în chipul Lui, o face DUMNEZEU ! Fiecare lucrare este unică, deoarece fiecare creştin este un unicat, depinde însă de voinţa lui, de alegerile pe care le face!
Cui îi spune Dumnezeu aceste cuvinte ? Unui tânăr, care are tot viitorul în faţă ? Nu unui tânăr, ci unui bătrân : „Când a fost Avram în vârstă de nouăzeci şi nouă de ani, Domnul i S-a arătat şi i-a zis :
„Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic. Umblă înaintea Mea şi fii fără prihană” (Geneza 17 : 1). Noi spunem : „Este bătrân, are 99 de ani” ! Domnul spune : „Are doar 99 de ani” ! (Redarea cifrelor este mai sugestivă …) !
(Chiar alaltăieri am vorbit cu cineva a cărei mamă are 96 de ani … aproape vizavi de ea, locuieşte o soră, pe care am vizitat-o recent, la o săptămână după ce a împlinit [în data de 16 noiembrie], 93 de ani, iar pe stradă cu ele este o altă soră care are 92 de ani) !
Este o localitate de longevivi ! Femeia de 96 de ani este cea mai în vârstă din localitatea respectivă şi la fel cu cea de 93 de ani, umblă şi poate lucra … ce are nevoie ! Sora de 92 de ani, spunea că erau de aceeaşi vârstă, (din acelaşi an 1920) : 7 băieţi şi 7 fete … ea este ultima care mai trăieşte) !
Noi privim viaţa din punctul nostru de vedere, cumva pe orizontală, Dumnezeu o vede din Cer, de sus. Noi o vedem până la prima cotitură, EL o vede până la capăt !
Ei, cei de-atunci poate că ştiau că durata de viaţă poate ajunge la o sută douăzeci de ani, acesta era hotarul stabilit, (chiar dacă există alte păreri despre ei, cum că nu ar fi fost la fel de afectaţi de către vârsta biologică), să ne amintim cuvintele Sarei, când avea 89 de ani.
După ce Dumnezeu îi spune lui Avraam :
„ … Sara, nevasta ta, va avea un fiu.” Sara asculta la uşa cortului, care era înapoia lui. Avraam şi Sara erau bătrâni, înaintaţi în vârstă; şi Sarei nu-i mai venea rânduiala femeilor. Sara a râs în sine, zicând : „Acum, când am îmbătrânit, să mai am pofte? Domnul meu, bărbatul, de asemenea, este bătrân.”
Domnul a zis lui Avraam : „Pentru ce a râs Sara, zicând : „Cu adevărat, să mai pot avea copil, eu, care sunt bătrână ?” Este oare ceva prea greu pentru Domnul ?” (Geneza 18 : 10 – 14).
Ei puteau spune mai degrabă : „ … în vremea care-i mai rămâne de trăit în trup, să nu mai trăiască după poftele oamenilor, ci după voia lui Dumnezeu” (I Petru 4 : 2).
Întrebarea este : Poate cineva să nu trăiască „înaintea Lui” ? Adică există posibilitatea ca Dumnezeu să nu-L vadă ? Ce înseamnă „a trăi înaintea Lui” ? Fiindcă noi ştim că oricum EL vede totul, chiar dacă vrem sau nu.
Oare a trăi aşa, înseamnă o vieţuire corectă la exterior, de tipul fariseic, omul drept pe care nu ai cu ce să-l osândeşti ? Nu, „a trăi înaintea Lui” înseamnă o trăire profundă, spirituală, este o trăiere în DUH, în El şi implicit în sine, în om. De Dumnezeu nimeni nu se poate ascunde, Isaia spunea :
„Vai de cei ce
-
îşi ascund planurile dinaintea Domnului, care
-
îşi fac faptele în întuneric
-
şi zic: „Cine ne vede şi cine ne ştie ?”!
Stricaţi ce sunteţi! Oare
-
olarul trebuie privit ca lutul sau
-
poate lucrarea să zică despre lucrător: „Nu m-a făcut el”? Sau
-
poate vasul să zică despre olar: „El nu se pricepe”?” (cap. 29 : 15 – 16). De Dumnezeu
nimeni nu se poate ascunde, pentru că omul caută o ascundere la prezent … dar EL cunoaşte deja şi viitorul ! Dumnezeu nu vede numai ce facem acum, EL ne vede şi în viitor, încă de acum … înainte ca viitorul să existe !
EL ştie totul, dinainte de-a face noi ceva ! Dar noi nu ştim „ce ne rezervă viitorul”, cum spun păgânii, dintre care unii se numesc creştini … Adevăratul creştin alege să-I facă voia indiferent de ce va fi, o trăire în curăţia duhului. Acolo trebuie umblarea înaintea Lui. Dumnezeu este Duh (Ioan 4 : 24) şi noi, doar prin Duhul Lui putem trăi după voia Lui !
Când Dumnezeu îi face promisiunea că peste un an va avea un copil, Avraam avea 99 de ani. La început nu a ştiut, dar apoi a aflat că era anul de îndurare al Domnului („La anul pe vremea aceasta, mă voi întoarce negreşit la tine ; şi iată că Sara, nevasta ta, va avea un fiu”, Gen. 18 : 10).
Aşteptau această veste de 24 de ani, (Avram avea 75 de ani când i-a fost făcută promisiunea. A se vedea Geneza 12 : 1 – 4) !
Revelaţia Lui este treptată şi depinde de ascultarea omului, (a se vedea Gen. 17 : 11 „Să vă tăiaţi împrejur … acesta să fie semnul legământului dintre Mine şi voi”. Iar în v. 24 – 26 scrie :
„Avraam era în vârstă de nouăzeci şi nouă de ani când a fost tăiat împrejur … Fiul său, Ismael, era în vârstă de treisprezece ani când a fost tăiat împrejur … Avraam şi fiul său, Ismael, au fost tăiaţi împrejur chiar în ziua aceea”).
Ceva mai înainte Dumnezeu îi vorbise deja, că va avea un moştenitor şi o sămânţă : „după ce l-a dus afară, i-a zis: „Uită-te spre cer şi numără stelele, dacă poţi să le numeri.” Şi i-a zis: „Aşa va fi sămânţa ta.” (Geneza 15 : 5).
Din sămânţă se naşte planta, iar Biblia este clară. Ca termen general, sămânţa se referă la Israel, poporul ales, (a se vedea de ex. Isaia 41 : 8 „Dar tu, Israele, robul Meu, Iacove, pe care te-am ales, sămânţa lui Avraam, prietenul Meu”, sau Ioan 8 : 33 „Noi suntem sămânţa lui Avraam” iar în v. 37 Domnul Isus confirmă acest adevăr şi le spune evreilor : „Ştiu că sunteţi sămânţa lui Avraam”.
Dar adevărata sămânţă este Hristos : „făgăduinţele au fost făcute „lui Avraam şi seminţei lui.” Nu zice : „şi seminţelor” (ca şi cum ar fi vorba de mai multe), ci ca şi cum ar fi vorba numai de una: „şi seminţei tale”, adică Hristos” (Galateni 3 : 16).
Pentru evreii acest lucru a fost ceva inaceptabil. Ioan (în 8 : 56 – 59) scrie cuvintele Domnului Isus : „Tatăl vostru Avraam a săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea: a văzut-o şi s-a bucurat.”
„N-ai nici cincizeci ce ani”, I-au zis iudeii, „şi ai văzut pe Avraam !”
Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că mai înainte ca să se nască Avraam, sunt Eu.” La auzul acestor vorbe, au luat pietre ca să arunce în El. Dar Isus S-a ascuns şi a ieşit din Templu, trecând prin mijlocul lor. Şi aşa a plecat din Templu” (Ioan 8 : 56 – 59).
Sunt greu de crezut Cuvintele Lui, iar pentru contemporanii Domnului Isus, au fost greu de acceptat afirmaţiile Domnului ! Ce le-a spus despre EL şi despre Avraam ! Nici măcar nu scrie în Sfânta Scriptură că Avraam ar fi văzut pe Cineva cu Numele Isus şi să se bucure de o anumită zi ! Nu era Biblic !
Şi după aparenţe, EL nu avea nici 50 de ani ! (Aşa spuneau ei, fără a avea un dialog cu El; L-ar fi putut întreba cum îşi argumentează afirmaţiile şi ar fi putut afla mai multe) ! Dar ceva ne dă de gândit, în afirmaţia lor :
„N-ai nici cincizeci ce ani” ! De fapt, la data aceea, Isus avea puţin peste 30 de ani ! Aceasta înseamnă că era „trecut”, cum spunem noi, din punct de vedere fizic, fiindcă arăta aşa ! Arderea interioară consumă !
Tot Ioan scrie, că la un moment dat, când era o situaţie de conflict „Ucenicii Lui şi-au adus aminte că este scris: „Râvna pentru Casa Ta Mă mănâncă pe Mine.” (Ioan 2 : 17).
„Umblă … şi fii …” ! La 99 de ani ! Viaţa văzută de Dumnezeu arată altfel decât viaţa pe care ne-o imaginăm noi ! Ce planuri să-ţi mai faci la 99 de ani, când ştii că este bine dacă ajungi măcar până la 120 de ani !
Teoretic, mai avea aproximativ 20 de ani de trăit, dar, în realitate Avraam a trăit 175 de ani, deci încă 76 de ani ! Ceea ce credea Avraam că este apusul vieţii … era de-abia miezul zilei ! Aceasta este „ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu” despre care scriu Luca, (în Fapte 2 : 23) şi Petru, (în I Petru 1 : 2) !
Aceasta este o lecţie deosebită pentru noi ! Domnul Isus le spune ucenicilor, care voiau să afle anumite date din viitor : „Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa” (Fapte 1 : 7).
Sunt lucruri pe care numai Dumnezeu le ştie, noi trebuie să trăim viaţa pe care EL o aşteaptă de la noi ! „Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în …” (v. 8). Puterea ţine de EL, trăirea de noi !