Toţi avem aceeaşi viaţă dar o trăim în moduri diferite !
„Atunci ei s-au întors în Ierusalim din muntele numit al Măslinilor, care este lângă Ierusalim, departe cât un drum în ziua Sabatului. Când au ajuns acasă, s-au suit în odaia de sus, unde stăteau de obicei.
Erau : Petru, Iacov, Ioan, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov, fiul lui Alfeu, Simon Zelotul şi Iuda, fiul lui Iacov.
Toţi aceştia stăruiau cu un cuget în rugăciune şi în cereri, împreună cu femeile şi cu Maria, mama lui Isus, şi cu fraţii Lui. În zilele acelea, Petru s-a sculat în mijlocul fraţilor – numărul celor adunaţi laolaltă era de aproape o sută douăzeci – şi a zis :
„Fraţilor, trebuia să se împlinească Scriptura spusă de Duhul Sfânt mai înainte, prin gura lui David, despre Iuda, care
- a fost călăuza celor ce au prins pe Isus. El
- era din numărul nostru şi
- era părtaş al aceleiaşi slujbe. Omul acesta
- a dobândit un ogor cu plata nelegiuirii lui,
- a căzut cu capul în jos,
- a plesnit în două prin mijloc şi
- i s-au vărsat toate măruntaiele.”
Lucrul acesta a ajuns aşa de cunoscut de toţi locuitorii din Ierusalim, încât ogorul acela a fost numit în limba lor : „Acheldama”, adică : „Ogorul sângelui.” –
În adevăr, în cartea Psalmilor este scris : „Locuinţa lui să rămână pustie, şi nimeni să nu locuiască în ea !” şi : „Slujba lui s-o ia altul !”
[Oare ar fi crezut Iuda dacă cineva i-ar fi spus : Despre tine scrie aici !] Trebuie deci ca, dintre cei ce ne-au însoţit în toată vremea în care a trăit Domnul Isus între noi, cu începere de la botezul lui Ioan până în ziua când S-a înălţat El de la noi, să fie rânduit unul care să ne însoţească drept martor al învierii Lui.
Ei au pus înainte pe doi : pe Iosif, numit Barsaba, zis şi Iust, şi pe Matia. Apoi au făcut următoarea rugăciune :
„Doamne, Tu care cunoşti inimile tuturor oamenilor, arată-ne pe care din aceşti doi l-ai ales ca să ia loc în slujba şi apostolia aceasta, din care a căzut Iuda ca să meargă la locul lui.”
Au tras la sorţi, şi sorţul a căzut pe Matia, care a fost numărat împreună cu cei unsprezece apostoli”. (Faptele Apostolilor 1: 12 – 26)
Există oameni care au :
I. Viaţa sinceră / ucenicii, (Faptele Apostolilor 1 : 12 – 14). Caracteristicile unei astfel de vieţi sunt :
1. Unitatea : „Atunci ei s-au întors în Ierusalim din muntele numit al Măslinilor, care este lângă Ierusalim, departe cât un drum în ziua Sabatului. 13 Când au ajuns acasă, s-au suit în odaia de sus, unde stăteau de obicei. Erau : Petru, Iacov, Ioan, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov, fiul lui Alfeu, Simon Zelotul şi Iuda, fiul lui Iacov. 14 Toţi aceştia … ”. (v. 12 – 14)
În II Corinteni 13 : 11, apostolul Pavel scria : „Încolo, fraţilor, fiţi sănătoşi, desăvârşiţi-vă, îmbărbătaţi-vă, fiţi cu un cuget, trăiţi în pace, şi Dumnezeul dragostei şi al păcii va fi cu voi”.
2. Cugetul / conştiinţa curată : „ … stăruiau cu un cuget …”. Unitatea este atinsă atunci când conştiinţa este curată ! (v. 14)
Domnul Isus spunea : „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău şi cu toată puterea ta”; iată porunca dintâi”. (Marcu 12 : 30) Conştiinţa poate :
- mustra : „Când au auzit ei cuvintele acestea, s-au simţit mustraţi de cugetul lor şi au ieşit afară, unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni, până la cei din urmă. Şi Isus a rămas singur cu femeia, care stătea în mijloc”. (Ioan 8 : 9)
- învinovăţi sau dezvinovăţi : „ … şi ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor ; fiindcă despre lucrarea aceasta mărturiseşte cugetul lor şi gândurile lor, care sau se învinovăţesc sau se dezvinovăţesc între ele”. (Romani 2 : 15)
- fi luminată : „Spun adevărul în Hristos, nu mint ; cugetul meu, luminat de Duhul Sfânt, îmi este martor … ”. (Romani 9 : 1)
3. Rugăciunea : „ … în rugăciune şi în cereri …”. În Faptele Apostolilor 1 : 4 scrie despre Domnul Isus că : „Pe când Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui, „pe care”, le-a zis El, „aţi auzit-o de la Mine”.
Aşteptarea nu era pasivă, ci activă. Pentru primirea Duhului Sfânt ei au înţeles că trebuiau să stăruiască în rugăciune. Aşa se ajunge la atmosfera divină, mediul în care Se manifestă prezenţa lui Dumnezeu !
II. Viaţa duplicitară … dublă / Iuda Iscarioteanul. El a lucrat în întuneric, dar în timp, adevărul despre un astfel de om, a ieşit la lumină). (Faptele Apostolilor 1 : 16 – 20)
Domnul Isus le-a spus ucenicilor că : „Nicio slugă nu poate sluji la doi stăpâni ; căci sau va urî pe unul, şi va iubi pe celălalt sau va ţine numai la unul, şi va nesocoti pe celălalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona”. (Luca 16 : 13)
Iuda a avut o viaţă dublă, în realitate părea sfânt, dar în ascuns era de partea celui rău !
Caracteristicile unei astfel de vieţi. Cei care l-au cunoscut, au spus despre Iuda Iscarioteanul că este :
1. Drac. „Isus le-a răspuns : „Nu v-am ales Eu pe voi cei doisprezece ? Şi totuşi unul din voi este un drac”. (Ioan 6 : 70) În Iacov 2 : 19 scrie :
„Tu crezi că Dumnezeu este unul şi bine faci ; dar şi dracii cred… şi se înfioară !” În II Corinteni 11 : 13 – 15, apostolul Pavel scria :
„Oamenii aceştia sunt nişte apostoli mincinoşi, nişte lucrători înşelători, care se prefac în apostoli ai lui Hristos. Şi nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină. Nu este mare lucru, dar, dacă şi slujitorii lui se prefac în slujitori ai neprihănirii. Sfârşitul lor va fi după faptele lor”. Parcă ar fi o descriere a lui Iuda !
2. Hoţ. Apostolul Ioan descrie evenimentul care l-a făcut pe Iuda să se decidă pentru vânzarea Domnului Isus :
„Când era Isus în Betania, în casa lui Simon, leprosul, s-a apropiat de El o femeie cu un vas de alabastru cu mir foarte scump ; şi, pe când stătea El la masă, ea a turnat mirul pe capul Lui. Ucenicilor le-a fost necaz, când au văzut lucrul acesta, şi au zis :
„Ce rost are risipa aceasta ? Mirul acesta s-ar fi putut vinde foarte scump, şi banii să se dea săracilor.” Când a auzit Isus, le-a zis : „De ce faceţi supărare femeii ? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine.
Pentru că pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna. Dacă a turnat acest mir pe trupul Meu, ea a făcut lucrul acesta în vederea pregătirii Mele pentru îngropare. Adevărat vă spun că oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.
Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, s-a dus la preoţii cei mai de seamă … Din clipa aceea, Iuda căuta un prilej nimerit, ca să dea pe Isus în mâinile lor”. (Matei 26 : 6 – 14, 16)
În Ioan 12 : 4 – 6 scrie : „Unul din ucenicii Săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să-L vândă, a zis : „De ce nu s-a vândut acest mir cu trei sute de lei şi să se fi dat săracilor ?”
Zicea lucrul acesta nu pentru că purta grijă de săraci, ci pentru că era un hoţ şi, ca unul care ţinea punga, lua el ce se punea în ea”. Probabil că din punctul lui de vedere … tocmai pierduse trei sute de lei !
3. Vânzător.
În Luca 6 : 16 scrie despre : „Iuda Iscarioteanul, care s-a făcut vânzător”. În Proverbe 23 : 23 scrie profetic : „Cumpără adevărul şi nu-l vinde … ”. În Ioan 14 : 6 scrie că : „Isus i-a zis : „Eu sunt … Adevărul … Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”. Adevărul nu este negociabil şi nu este de vânzare !
În Matei 26 : 25 scrie că : „Iuda, vânzătorul, a luat cuvântul şi I-a zis : „Nu cumva sunt eu, Învăţătorule ?” „Da”, i-a răspuns Isus, „tu eşti !”
Ceilalţi erau sinceri dar Iuda avea ceea ce noi numim : obrăznicie. Nu a vrut să dea de bănuit că el este vânzătorul, aşa că a pus întrebarea exact ca şi ceilalţi. Sigur nu s-a aşteptat la un astfel de răspuns !
- Dacă ştia că este dat de gol, nu întreba.
- Dacă era sincer, din momentul în care a realizat că Domnul îl cunoaşte, s-ar fi pocăit chiar şi după vânzare !
- Dacă ar mai fi aşteptat trei zile, totul era altfel.
Sunt însă prea mulţi de dacă ! Odată intrat pe panta decăderii nu s-a mai oprit !
În Matei 27 : 3 scrie că :
„ Atunci Iuda, vânzătorul, când a văzut că Isus a fost osândit la moarte, s-a căit, a dus înapoi cei treizeci de arginţi, i-a dat preoţilor celor mai de seamă şi bătrânilor … Iuda a aruncat arginţii în Templu şi s-a dus de s-a spânzurat”.
În II Timotei 3 : 1 – 5 scrie că : „Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi ; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu ; având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia”.
III. Viaţa răsplătită / Matia (Faptele Apostolilor 1 : 21 – 26).
Martorul învierii Lui. Este cel ce merge înainte … chiar dacă vede că Isus nu l-a ales să fie printre apropiaţii Lui.
Uneori Dumnezeu nu îţi împlineşte aşteptările, iar viaţa nu decurge aşa cum ai vrea tu ! Dar vine şi vremea ta !
Un astfel de exemplu de viaţă trăită fără a primi vreo recompensă a avut Moise …
În Exod 4 : 18 scrie ce s-a întâmplat după ce Moise s-a întâlnit cu Îngerul Domnului :
„Moise a plecat ; şi, când s-a întors la socrul său, Ietro, i-a zis : „Lasă-mă, te rog, să plec şi să mă întorc la fraţii mei, care sunt în Egipt, ca să văd dacă mai trăiesc.” Ietro a zis lui Moise : „Du-te în pace !” La vremea aceea … Moise avea optzeci de ani !
Şi totuşi Moise era supus şi asculta de socrul lui … deja de patruzeci de ani, iar după toţi aceşti ani … nu avea aproape nimic ! În textul Biblic scrie că :
„Moise şi-a luat nevasta şi copiii, i-a pus călare pe măgari şi s-a întors în ţara Egiptului. Şi-a luat în mână toiagul lui Dumnezeu”. (Exod 4 : 20)
Câte avea Iacov după douăzeci de ani de lucru pentru socrul lui ? Amândoi au lucrat pentru socrii lor, amândoi s-au ocupat de animale … dar nu le-a fost dat să adune la fel !
Nu putea Dumnezeu să-şi trimită îngerul şi să-i spună şi lui Moise ce are de făcut ? Ba da ! Numai că Moise avea o altă lucrare de făcut. Averea l-ar fi încurcat ! Şi cam aşa este pentru oamenii spirituali !
Concluzii :
Ce-a fost Iuda şi ce-a ajuns şi cine-a fost Petru şi ce a devenit ? Există oameni ce adună cu Isus şi oameni care risipesc tot ce le-a dat Isus !
Domnul poate şi fără mine, dar eu nu pot fără El ! Locul oricui poate fi luat de altul.
În timp ce alţii se roagă şi ÎL caută pe Dumnezeu, alţii îşi văd de-ale lor. Iuda a renunţat la părtăşia cu ai lui, pentru bani. În timp, el a ajuns în ţărână, iar ucenicii au ajuns să fie apostoli, oameni folosiţi de Dumnezeu cu putere.
Alegerile se plătesc sau se răsplătesc … depinde de ce hotărâri luăm !
Ioan Botezătorul spunea că : „Omul nu poate primi decât ce-i este dat din cer”. (Ioan 3 : 27) Omul credincios nu poate primi decât ce-i este dat. El cere ca voia lui Dumnezeu din cer să se facă pe pământ, în viaţa lui ! Dacă vrea ceva ce nu trebuie să aibă, nu se va bucura de lucrul respectiv.
Versetul din Proverbe 1 : 19 s-a împlinit literal în viaţa lui Iuda Iscarioteanul : „Aceasta este soarta tuturor celor lacomi de câştig, lăcomia aduce pierderea celor ce se dedau la ea”.
În Evrei 13 : 5 scrie astfel : „Să nu fiţi iubitori de bani. Mulţumiţi-vă cu ce aveţi, căci El însuşi a zis : „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi”. Aceasta înseamnă că fiecare creştin are exact atât cât a hotărât Domnul iar El a promis clar că ne va purta de grijă !