„ … să nu-i facem să păcătuiască … ” (Matei 17 : 27). În original, termenul folosit este cel din care provine cuvântul scandal, (skandalisōmen), şi are ca sensuri figurate :
- a indigna, a ofensa, dar sensul literal este de
- piatră de poticnire, adică pur şi simplu o piatră, de care cel ce nu o vede, se împiedică şi cade.
Câteva lecţii :
1. Isus a luat asupra Lui promisiunea / povara lui Petru. Putea să-i spună : „Ai promis, că plătesc … descurcă-te !”. Dar, Domnul nu face aşa ceva, ci spune : Noi, „să nu-i facem” !
2. Libertatea mea nu o folosesc pentru a-i sta cuiva în cale ! Domnul putea să decidă să nu plătească acea taxă, dar Isus a ţinut cont de ceilalţi, de cei care făceau o lucrare pentru Templu. Pentru Isus nu a contat nemeritul celor care slujeau la Templu şi care poate nu meritau aceşti bani … (care şi din banii Lui, aveau să fie plătiţi pentru a ÎL judeca, condamna şi omorî) ! Dar, cei ce strângeau taxa, (sau cultul cum se spune astăzi), îşi făceau doar datoria, lucrau ca pentru Domnul.
3. Întotdeauna dragostea acoperă, caută o soluţie de ieşire. Nu se uită deloc la ce a fost, sau unde s-a ajuns datorită unei promisiuni, ci priveşte spre viitor : cum să plătească darea. Domnul Isus, îl scoate pe Petru la loc larg, din încurcătura, (situaţia fără ieşire) în care era. Îl trimite la mare ! De ce ?
Petru era pescar şi probabil era pasionat de mare, de pescuit. Hobby-ul este uneori nu numai necesar, ci obligatoriu pentru cei stresaţi. În cazul lui Petru, Medicul i-a recomandat un fel de pescuit sportiv. Prinzi peştele … şi îi dai drumul înapoi în apă ! Nu era simplu ceea ce i s-a cerut. Puteau rezolva două probleme : datoria şi masa de seară ! Dar trimisul trebuie să facă doar ce i se cere, nimic în plus sau în minus ! În lucrarea Lui Dumnezeu, nu există iniţiative personale, ci doar voia Stăpânului !
Peştelui i se făcea un bine. Având banul în gură, nu mai putea să mănânce. Pentru el, banul nu era o binecuvântare, (cum probabil că i s-a părut atunci când l-a muşcat şi l-a luat în gură), ci un blestem ! Aşa sunt şi cei care, tot timpul stau numai cu banii în gură, (şi nu sunt deloc puţini … problema fiind că îi au şi în minte) ! Care este lecţia ? Contează unde ajunge banul. Unii ar zice : Ba nu ! Probabil că ar nega !
Ce să facă un peşte cu un ban, fiind într-o mare ? Ce valoare avea pentru el ? Niciuna ! Era o problemă pe care o avea în gură ! Practic, pentru Petru, a fost o lecţie cu obiecte ! Rezolvă-ţi problema cu gura ! Şi pe el, tot gura l-a dus în păcat, în probleme. Ascultarea l-a scos de acolo, plătind preţul cerut de Domnul Isus :
1. „ … du-te la mare,
2. aruncă undiţa şi
3. trage afară peştele care va veni întâi ;
4. deschide-i gura şi vei găsi în ea o rublă pe care
5. ia-o şi dă-le-o lor, pentru Mine şi pentru tine” (Matei 17 : 27).
De fapt, întâmplarea ar trebui să fie rescrisă ! Nu Dumnezeu trebuie să plătească pentru noi, (cultul nostru, care era o taxă care nu se regăsea în Lege, ci era pusă tot de oameni), ci noi trebuie să plătim pentru EL ! Oamenii de atunci ar fi trebuit să ÎI dea ce avea nevoie, doar era Dumnezeu … venit în vizită la ei, pe pământ şi nu avea să stea o veşnicie, ci numai aproximativ trei ani ! Pentru EL, ar fi trebuit să fie ani de vis … şi au fost ani de cruce continuă !
Din întâmplarea descrisă de Matei, (cap. 17 : 24 – 27), reies două feluri de oameni cu mentalităţi opuse : strângătorul şi dăruitorul.
I. Strângătorul sau cel pentru care, Dumnezeu este :
A. Un Învăţător.
B. Un al vostru.
C. Un plătitor de taxă.
În versetul 24, Matei scrie : „ … cei ce strângeau darea pentru Templu au venit la Petru şi i-au zis: „Învăţătorul vostru nu plăteşte darea ?”
A. Învăţător. Nici noi nu diferim prea mult, de cei de atunci … şi noi am vrea ca Domnul Isus, să ne înveţe nonstop şi să ne tot înveţe … şi tot ceva nou … aşa se ajunge tobă de carte, la fel de plini de carte, cum este şi o tobă … de aer ! Să tot auzim ! Creştinul de tip depozit de informaţii, sau hard disk-ul extern. Pentru cei mai în vârstă, sinonimul ar fi : un siloz, o hală sau un container etc. !
B. „ … vostru … ”. ÎL respect cu vorba, dar Isus nu este şi pentru mine, ci este al vostru ! Cu alte cuvinte, noi nu avem nimic de învăţat de la Domnul Isus, fiindcă eu am : sistemul meu, religia mea ! Într-adevăr, EL nu făcea parte din sistem. Isus era venit din Cer, nu de pe pământ !
Oare, cum s-ar fi purtat cu Isus, dacă ar fi ştiut că este Dumnezeu ? La fel, cum poate, ne-am purta şi noi, cu cei dragi, precum şi cu cei nedragi, dacă am şti ce este scris în Matei 25 : 34 – 41 ! Frate neînsemnat = Isus ! Rezultă că este foarte mult de lucru pentru EL. De ce ? Fiindcă sunt foarte mulţi fraţi neînsemnaţi !
C. Plătitor de taxă. Strângătorul spune : De la EL, Isus este sursa de bani, informaţie etc. … iar eu sunt şeful, ce decid ce fac cu viaţa mea. ÎL laud pentru tot ceea ce îmi dă şi nu mă aştept la puţin, pe Lista de dorinţe, care este o listă ce conţine aşteptările pe care le am de la EL. Pot fi condensate în cuvântul bani !
II. Dăruitorul (în cazul de faţă Petru), este :
A. Un om al promisiunilor, care îşi spune : „Nu am acum, dar cu ajutorul lui Dumnezeu, dau pentru Isus” ! Isus spune : „Pentru noi”. Biserica este un trup, o comunitate …
B. Trăieşte pentru Isus. Isus locuieşte în casa unui astfel de om, stă în casa lui, împreună cu el şi cu familia lui !
C. Face tot ce îi spune Isus. Îşi potriveşte viaţa, după Cuvântul Lui, chiar şi atunci când cerinţele sunt grele ! Dacă ar fi trăit în 2013, situaţia ar fi fost mai complicată, fiindcă acum sunt mult mai multe taxe, dări etc. Dar, Isus este cu fiecare dintre copii Lui !
Concluzii : Strângătorul vrea cât mai mulţi bani, vrea să adune ! Dăruitorul vrea să dea cât mai mult pentru Isus ! Poate locuiau pe aceeaşi stradă, iar la Templu, stăteau pe aceeaşi bancă şi totuşi comportarea faţă de Isus, era … şi a rămas, foarte diferită !
Într-o zi, unii vor realiza că au fost vecini cu Isus, dar au vrut să se folosească de EL, (chiar şi prin copiii Lui), sau cel puţin au încercat … în timp ce alţii s-au pus la dispoziţia Lui Isus, cu totul ! Şi destinaţia finală va fi diferită …