Tăria morală, sau puterea de-a merge mai departe indiferent de natura adversităţilor. Neîncrederea (III) Marcu 6.1-6

Florin

Cea de-a treia atitudine avută  faţă de Domnul Isus, de concetăţenii Lui, a fost cea de neîncredere, de necredinţă în EL, (a se vedea Marcu 6 : 1 – 6).

3. Neîncredere în EL (necredinţa faţă de Isus)

Neîncrederea este definită ca fiind :

„Lipsă de încredere; îndoială, suspiciune”. (Dex)

„Şi găseau o pricină de poticnire în El. Dar Isus le-a zis : „Un proroc nu este dispreţuit decât în patria Lui, între rudele Lui şi în casa Lui.”

N-a putut să facă nicio minune acolo, ci doar Şi-a pus mâinile peste câţiva bolnavi şi i-a vindecat. Şi Se mira de necredinţa lor”. (Marcu 6 : 3 – 6)

Marcu notează despre concetăţenii Domnului Isus că ei : „găseau o pricină de poticnire în El”. (Marcu 6 : 3) Ce găsesc ? În special ceea ce caut. În Matei 7 : 7, Domnul a spus : „ … căutaţi şi veţi găsi … ”. Altfel spus, dacă vrei să găseşti ceva, cauţi acel lucru şi îl vei obţine.

De exemplu, dacă vreau să găsesc o ceartă (chiar şi cu cel mai blând om de pe pământ) o pot găsi. În Numeri 12 : 3 scrie că : „Moise însă era un om foarte blând, mai blând decât orice om de pe faţa pământului”.

În viaţa lui un astfel de moment a fost descris în Exod 17 : 1 – 2. Găsim notat că :

„Toată adunarea copiilor lui Israel a plecat din pustiul Sin, după călătoriile zilnice, pe care poruncise Domnul să le facă ; şi au tăbărât la Refidim. Acolo poporul n-a găsit apă de băut.

Atunci poporul a căutat ceartă cu Moise. Ei au zis : „Dă-ne apă să bem !” Moise le-a răspuns : „Pentru ce căutaţi ceartă cu mine ? Pentru ce ispitiţi pe Domnul ?”

De ce scrie că ei căutau cearta cu el ? Deoarece ei ştiau că :

  • direcţia înspre care se deplasau,
  • când să plece şi
  • unde să se oprească, erau lucruri pe care nu Moise le decidea, ci Dumnezeu !

Moise nu avea nicio vină că s-au oprit acolo şi el era în aceeaşi situaţie, la fel ca ei … fără apă potabilă !

Dar, dacă neapărat vreau să nu cred în Isus, pot să caut motive pentru a-mi justifica neîncrederea (sau necredinţa în EL), în ciuda tuturor argumentelor pe care le am, dar pe care nu vreau să le observ !

Ce a făcut Domnul Isus, având parte de astfel de atitudini ? Nu s-a dat bătut, ci a mers mai departe. În cadrul traducerii Cornilescu, subtitlul care desparte versetul 6 (Trimiterea celor doisprezece), fragmentează versetul.

Pasajul arată aşa :

„5 N-a putut să facă nicio minune acolo, ci doar Şi-a pus mâinile peste câţiva bolnavi şi i-a vindecat.
6 Şi Se mira de necredinţa lor.

Trimiterea celor doisprezece                                                                                                                                                                     Isus străbătea satele dimprejur şi învăţa pe norod. 

7 Atunci a chemat la Sine pe cei doisprezece şi a început să-i trimită doi câte doi, dându-le putere asupra duhurilor necurate”. (Marcu 6 : 5 – 7)

Dacă versetul 6 este citit fără titlul scris cu caracter italic va arăta astfel :

„Şi Se mira de necredinţa lor. Isus străbătea satele dimprejur şi învăţa pe norod”. 

Altfel spus, faptul că a fost respins, precum şi adversităţile de care a avut parte la un moment dat într-o anumită localitate, nu L-au făcut pe Domnul Isus să Se oprească din lucrare, ci a mers mai departe !

Nu a fost primit, acceptat în Nazareat, a mers în : „satele dimprejur şi învăţa pe norod”. Întrebarea pe care ne-o putem pune este : A fost un eveniment izolat ? Răspunsul este : Nu !

Să observăm încă trei situaţii :

  1. „Fariseii şi saducheii s-au apropiat de Isus şi, ca să-L ispitească, I-au cerut să le arate un semn din cer.
    Drept răspuns, Isus le-a zis : „Când se înserează, voi ziceţi : „Are să fie vreme frumoasă, căci cerul este roşu.” Şi dimineaţa, ziceţi : „Astăzi are să fie furtună, căci cerul este roşu-posomorât.” Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi s-o deosebiţi, şi semnele vremurilor nu le puteţi deosebi ? Un neam viclean şi preacurvar cere un semn ; nu i se va da alt semn decât semnul prorocului Iona.” Apoi i-a lăsat şi a plecat … Isus a venit în părţile Cezareii lui Filip … ”. (Matei 16 : 1 – 4, 13)
  2. „Fariseii au venit la El şi, ca să-L ispitească, I-au zis : „Oare este îngăduit unui bărbat să-şi lase nevasta pentru orice pricină ?” Drept răspuns, El le-a zis : „Oare n-aţi citit că Ziditorul, de la început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască şi a zis : „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi cei doi vor fi un singur trup” ? Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă … Atunci I-au adus nişte copilaşi, ca să-Şi pună mâinile peste ei şi să Se roage pentru ei. Dar ucenicii îi certau. Şi Isus le-a zis : „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci Împărăţia cerurilor este a celor ca ei.” După ce Şi-a pus mâinile peste ei, a plecat de acolo”. (Matei 19 : 3 – 6, 13 – 15) Aici problemele au fost şi din afară (fariseii) dar şi din interior (ucenicii), aproape imediat după aceea, dar Isus a mers mai departe. Mesajul transmis este : Mergi înainte, nu te da bătut !
  3. După eliberarea omului îndrăcit : „Porcarii au fugit şi au dat de ştire în cetate şi prin satele vecine. Oamenii au ieşit să vadă ce s-a întâmplat. Au venit la Isus, şi iată pe cel ce fusese îndrăcit şi avusese legiunea de draci, şezând jos îmbrăcat şi întreg la minte; şi s-au înspăimântat. Cei ce văzuseră cele întâmplate le-au povestit tot ce se petrecuse cu cel îndrăcit şi cu porcii. Atunci au început să roage pe Isus să plece din ţinutul lor. Pe când Se suia El în corabie, omul care fusese îndrăcit Îl ruga să-l lase să rămână cu El. Isus nu i-a dat voie, ci i-a zis : „Du-te acasă la ai tăi şi povesteşte-le tot ce ţi-a făcut Domnul şi cum a avut milă de tine.” El a plecat şi a început să vestească prin Decapole tot ce-i făcuse Isus. Şi toţi se minunau. După ce a trecut Isus iarăşi de cealaltă parte cu corabia, s-a adunat mult norod în jurul Lui. El stătea lângă mare”. (Marcu 5 : 14 – 21) În loc să-I dea o locuinţă, să-I asigure un venit şi tot felul de facilităţi, pantru a-L avea acolo cu ei, pentru totdeauna, oamenii de acolo ÎI cer Domnului Isus să pleca, iar EL îi ascultă imediat ! Nu le-a forţat voinţa cu lucrurile spirituale ! A mers mai departe !

Ce pot învăţa de la Isus ? Mergi înainte, nu te da bătut !

STUDII ASEMĂNĂTOARE :