O a doua atitudine de care Domnul Isus a avut parte acasă printre concetăţenii Lui a fost dispreţul.
Conform Dex, dispreţul este un :
„Sentiment de desconsiderare a cuiva sau a ceva ; lipsă de considerație sau de stimă față de cineva sau de ceva”.
2. Dispreţul
„Nu este Acesta tâmplarul, feciorul Mariei, fratele lui Iacov, al lui Iose, al lui Iuda şi al lui Simon ? Şi nu sunt surorile Lui aici între noi ?” Şi găseau o pricină de poticnire în El.
Dar Isus le-a zis : „Un proroc nu este dispreţuit decât în patria Lui, între rudele Lui şi în casa Lui”. (Marcu 6 : 3 – 4)
Respingerea se manifestă prin cuvintele dispreţuitoare care atacă persoana respectivă (deoarece nu pot fi puse la îndoială faptele / realizările omului respectiv), aşa că este atacat El / el (urmaşul Lui) :
- „De unde are El … ?” Ei erau conştienţi de calitatea învăţăturilor Lui … dar (din cuvintele lor) era clar că EL nu merita aşa ceva !
- „ … I-a fost dată ?” Înţelepciunea nu putea fi tăgăduită … dar tocmai prin EL ? Era cumva prea de tot ! Dar oare de ce noi, ne înjosim mai ales apropiaţii, minimalizându-le realizările şi căutând în special nodul din papură, care trebuie el să fie undeva ? De ce oare nu-i încurajăm pe cei dragi, care au nevoie de un zâmbet, de o apreciere, o încurajare etc. ?
- „ … cum se fac astfel de minuni prin mâinile Lui ?” Minunile erau vizibile, nu puteau fi contestate, dar EL era de-al lor, chiar Îi ştiau familia şi era clar că nu avea cum să fie chiar EL ceea ce părea a fi : Fiul Lui Dumnezeu !
Uneori (poate neintenţionat), nici măcar nu realizăm că facem o lucrare pentru cel rău, în mod gratuit fără ca măcar să fim remuneraţi pentru activitatea depusă în favoarea duşmanului nostru, în timp ce ne situăm în mod direct contra Lui Dumnezeu !
Cuvintele de acest gen, pot fi spuse în câteva secunde, dar impactul lor emoţional poate să fie greu de contorizat …
În momentul adevărului :
„Împăratul le va zice : „Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut”. (Matei 25 : 40)
Noi nu ne permitem să vorbim contra Domnului Isus, (cine ar îndrăzni ?) dar putem să ne expunem fără probleme (fără niciun complex), convingerile contra predicatorului inspirat, (despre care nu ştim cu ce jertfă de timp şi de lacrimi, a primit un mesaj, pe care ni-l transmite cu dragoste), indispunându-l pe cel prin care tocmai ne-a vorbit Dumnezeu !
Domnul Isus a ales să meargă mai departe, dar există creştini care pun la suflet orice cuvânt, deoarece ei ştiu ce valoare are un cuvânt rostit şi sunt foarte atenţi la ce spun şi la modul în care se exprimă !
Un păcat pentru care ar trebui să ne cerem iertare de la Dumnezeu este exact acesta : vorbirea de rău a Lui Dumnezeu, făcută în momentul exprimării părerii despre un creştin pe care-l vorbesc de rău neavând tăria de-a-i spune în faţă ce gândesc !
Contorul Divin înregistrează tot ce iese pe gură şi va veni o vreme în care ce s-a spuns în ascuns, va fi dat pe faţă, de aceea este bine ca eu să cot la Lumina Feţei Lui, păcatele mele cele ascunse, pentru a beneficia de iertarea Lui Isus !
„Omul bun scoate [gr. ekballei] lucruri bune din vistieria bună a inimii lui ; dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui.
Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor pe care-l vor fi rostit. Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină, şi din cuvintele tale vei fi osândit”. (Matei 12 : 35 – 37)
Cuvântul folosit în greacă pentru a scoate din vistierie este ekballo („a ieşi din”). Poate avea câteva sensuri :
- „a scoate” : „Scoteau mulţi draci şi ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i vindecau … (Isus, după ce a înviat, în dimineaţa zilei dintâi a săptămânii, S-a arătat mai întâi Mariei Magdalena, din care scosese şapte draci”. (Marcu 6 : 13, 16 : 9)
- „a scoate”, „a conduce afară” : „Isus a intrat în Templul lui Dumnezeu. A dat afară pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în Templu, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei”. (Matei 21 : 12)
- a expulza” : „Dar ce zice Scriptura ? „Izgoneşte pe roabă şi pe fiul ei ; căci fiul roabei nu va moşteni împreună cu fiul femeii slobode”. (Galateni 4 : 30)
- a obliga să plece” : „Dar iudeii au întărâtat pe femeile cucernice cu vază şi pe fruntaşii cetăţii, au stârnit o prigonire împotriva lui Pavel şi Barnaba şi i-au izgonit din hotarele lor”. (Faptele Apostolilor 13 : 50)
Lista ar putea continua deoarece ekballo este folosit în Noul Testament de 81 de ori. Dar este foarte clar ce spune Domnul Isus :
- Ai o vistierie în interiorul tău, (reamintim că vistieria era „localul sau încăperea în care se păstra tezaurul public”). Acolo tu decizi :
- ce aduni / strângi : aur / valori sau pleavă / nonvalori …
- felul în care scoţi la lumină ceva din conţinutul interior (pe care numai tu îl cunoşti … şi Dumnezeu).
Eşti responsabil şi de lucrurile / informaţiile cu care-ţi mobilezi interiorul sufletului dar şi de felul în care le spui !
Pentru cel care are parte de dispreţ avem un mesaj :
Mergi înainte cu ajutorul Lui Dumnezeu şi nu te da bătut !
STUDII ASEMĂNĂTOARE :