Etichetă: providenţa Divină

Providenţa Divină. III. Întâmplarea [Matei 2.16-19]

Florin

III. Întâmplarea face şi ea parte din providenţa Divină (Matei 2 : 16 – 19)

„Atunci Irod, când a văzut că fusese înşelat de magi, s-a mâniat foarte tare şi a trimis să omoare pe toţi pruncii de parte bărbătească, de la doi ani în jos, care erau în Betleem şi în toate împrejurimile lui, potrivit cu vremea pe care o aflase întocmai de la magi.

Atunci s-a împlinit ce fusese vestit prin prorocul Ieremia, care zice : „Un ţipăt s-a auzit în Rama, plângere şi bocet mult : Rahela îşi jelea copiii şi nu voia să fie mângâiată, pentru că nu mai erau.” … După ce a murit Irod …”. Continue reading „Providenţa Divină. III. Întâmplarea [Matei 2.16-19]” →

Providenţa Divină. II. Comunicarea prin vis [Matei 1 : 20, 2.12–13, v. 19-23]

Florin

II. Visul este o modalitate de comunicarea a voiei Lui Dumnezeu (Matei 1 : 20, 2 : 12 – 13, 19 – 23)

„Dar, pe când se gândea el la aceste lucruri, i s-a arătat în vis un înger al Domnului şi i-a zis : „Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevasta ta, căci ce S-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt …

În urmă, au fost înştiinţaţi de Dumnezeu în vis să nu mai dea pe la Irod, şi s-au întors în ţara lor pe un alt drum. Continue reading „Providenţa Divină. II. Comunicarea prin vis [Matei 1 : 20, 2.12–13, v. 19-23]” →

5. Providenţa Divină (Isaia 8:10)

Florin

Isaia 8.10, Planuri câte voiţi6. Providenţa Divină. Regele englez Alfred cel Mare, (c. 849 – 26 octombrie 899), când era la vânătoare auzi deodată plâns de copil, de pe vârful unui copac. Poruncind unuia din oamenii săi să cerceteze copacul, acesta află la creştetul lui într-un desiş, un cuib de vultur şi în el un copilaş.

Acesta plângea şi îşi întindea mâinile ca şi cum ar cere ajutor. El era pus acolo pradă vulturilor de înşişi părinţii lui păcătoşi. Continue reading „5. Providenţa Divină (Isaia 8:10)” →

Lecţia peştelui, (Matei 17.27)

Florin

Lecţia peştelui„Dar, ca să nu-i facem să păcătuiască, du-te la mare, aruncă undiţa şi trage afară peştele care va veni întâi ; deschide-i gura şi vei găsi în ea o rublă pe care ia-o şi dă-le-o lor, pentru Mine şi pentru tine.” (Matei 17 : 27).

Petru a pescuit un peşte care avea un ban în gură ! Oare cum a mai muşcat şi din momeală ? Nu-i ajungea cât avea ? Avea un ban, ce-i mai trebuia şi mâncare ? Continue reading „Lecţia peştelui, (Matei 17.27)” →