„Mulţumiţi-vă cu ce aveţi, căci El însuşi a zis : „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi”. (Evrei 13 : 5)
Un nobil nu-şi putea însura feciorul, pentrucă acesta se temea că nu va avea cu ce să-şi susţină soţia. Într’o zi un servitor al nobilului, veni la stăpânul său şi-l anunţă că voeşte să se căsătorească.
Nobilul află că servitorul are numai cinci mii de lei, iar mireasa două mii de lei şi zise : „Bine, cum îndrăzneşti a te căsători, când eu cunosc un tânăr cu o avere de o mie de ori mai mare şi se teme că nu-i va ajunge la căsătorie ?”
Servitorul zise : „Se vede că acel tânăr n’a fost încă la biserică şi n’a auzit niciodată cuvintele : „Că Isus nu părăseşte pe ai săi”. Fiul nobilului era de faţă la această convorbire şi s’a ruşinat adânc. Tatăl său îi zise : Continue reading „28. Căsătoria (III), Evrei 13:5”
