III. Binecuvântarea (bine / cuvânt / are)
„Apoi i-a luat în braţe şi i-a binecuvântat, punându-Şi mâinile peste ei”. (Marcu 10 : 16)
Să-mi fac obiceiul ca zilnic, cu gura mea să-l binecuvântez şi pe omul cu care mă întâlnesc dar şi pe Dumnezeu : Continue reading „Dumnezeu nu ne face după păcatele noastre (IV), Binecuvântarea Lui Dumnezeu [Marcu 10.13-16, Romani 5.8]”
În Pilda talanţilor scrie :
„Luaţi-i, dar, talantul şi daţi-l celui ce are [lit. la tot cel ce are] zece talanţi. Pentru că celui ce are i se va da, şi va avea de prisos ; dar de la cel ce n-are se va lua şi ce are !
Iar pe robul acela netrebnic, aruncaţi-l în întunericul de afară : acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.” (Matei 25 : 28 – 30). Continue reading „Pilda Talanţilor (III), Matei 25.28-30, (Dumnezeu a dat / luat, dă / ia)”