Etichetă: 2 Cronici 19.1-3

Cârmuirea Duhului Sfânt II. Cum învăţ să mă las cârmuit de Dumnezeu, prin Duhul Sfânt ? [Faptele Apostolilor 16.1-10]

Florin

II. Cum învăţ să mă las cârmuit de Dumnezeu, prin Duhul Sfânt ? [Faptele Apostolilor 16.1-10]

„Fiindcă au fost opriţi de Duhul Sfânt să vestească Cuvântul în Asia, au trecut prin ţinutul Frigiei şi Galatiei. Ajunşi lângă Misia, se pregăteau să intre în Bitinia ; dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie”. (Faptele Apostolilor 16 : 6 – 7)

Dacă acceptăm metafora cârmaciului (Duhului Sfânt) care cârmuieşte corabia vieţii creştinului este necesar să conştientizăm faptul că un creştin învaţă să-L asculte pe Dumnezeu şi prin / din greşelile pe care le face. Continue reading „Cârmuirea Duhului Sfânt II. Cum învăţ să mă las cârmuit de Dumnezeu, prin Duhul Sfânt ? [Faptele Apostolilor 16.1-10]” →

Valoarea problemelor (II), Rolul suferinţei, [Jertfa Domnului Isus / Luca 23.26-34]

Florin

Rolul suferinţei1. Cât de mult ne pot înşela aparenţele ! Pentru Simon a fost o corvoadă, probabil fiind şi obosit, era ceva ce a trebuit să facă deşi nu şi-a planificat acel lucru, în plus era şi după aproape o mini-zi de muncă ! Să trebuiască să ducă crucea unui inculpat / condamnat ! Aşa păreau a fi lucrurile, când de fapt, acesta este lucrul pentru care a rămas consemnat numele lui în istorie ! Dacă ne gândim bine, ce este cu adevărat important pentru noi şi ce nu are valoare în viaţa noastră ?
Continue reading „Valoarea problemelor (II), Rolul suferinţei, [Jertfa Domnului Isus / Luca 23.26-34]” →

Pilda celor zece fecioare 3. Dărnicia şi binefacerea [Matei 25.1-13]

Florin

DărniciaDărnicia şi binefacerea au legile lor. Nu trebuie să dau oricui şi oricum, numai fiindcă cineva îmi cere ! Nu – ul este strict necesar pentru viaţa de credinţă !

Cui trebuie să-i dau şi cui nu am voie să îi dau ?

Ce să dau şi ce să nu dau ? Aici nu este vorba de zgârcenie ci de cum să facem voia lui Dumnezeu şi să nu ne amestecăm în judecăţile Lui. Continue reading „Pilda celor zece fecioare 3. Dărnicia şi binefacerea [Matei 25.1-13]” →