Ar trebui să ne speriem de tăcerea Lui Dumnezeu, de care avem parte uneori, (în special după ce am păcătuit, dar nu ne-am rezolvat problemele spirituale) şi totuşi … observăm că nu ni se întâmplă nimic !
În Vechiul Testament, poporul evreu a avut exemple de tăcere a Lui Dumnezeu, de perioade de timp în care Dumnezeu nu le-a mai vorbit … dar care au fost urmate de judecăţile Lui !
„Domnul Dumnezeul părinţilor lor a dat din vreme trimişilor Săi însărcinarea să-i înştiinţeze, căci voia să cruţe pe poporul Său şi Locaşul Său. Dar ei
- şi-au bătut joc de trimişii lui Dumnezeu,
- I-au nesocotit cuvintele
- şi au râs de prorocii Lui, până când mânia Domnului împotriva poporului Său a ajuns fără leac.
Atunci Domnul a făcut să se suie împotriva lor împăratul haldeilor şi a ucis cu sabia pe tinerii lor în casa Locaşului lor celui Sfânt. N-a cruţat nici pe tânăr, nici pe tânără, nici pe bătrân, nici pe omul gârbov sub povara perilor albi, ci a dat totul în mâna lui”. (II Cronici 36 : 15 – 17)
Reacţia Lui Dumnezeu la toate acestea s-a manifestat în tăcere, fără cuvinte. Poporul evreu a repetat greşeala din trecut şi pe vremea Domnului Isus, dar în anul 70 au plătit !
Şi în viaţa noastră, uneori Dumnezeu ne vorbeşte, alteori ne vine în ajutor prin intervenţiile Lui supranaturale, dar cel mai rău lucru este atunci când EL tace şi nu ne mai spune nimic !
Dacă Dumnezeu vorbeşte şi omul nu ia seama în mod intenţionat, vine vremea în care Dumnezeu poate alege să nu-i mai spună nimic omului respectiv.
Să observăm trei exemple din Biblie de tăcere a Lui Dumnezeu, atunci când interlocutorul Lui, şi-ar fi dorit un Cuvânt care să iese din gura Lui :
I. Saul
În I Samuel 28 : 6 scrie că :
„Saul a întrebat pe Domnul, şi Domnul nu i-a răspuns nici prin vise, nici prin Urim, nici prin proroci”.
Ce a urmat ? Decesul … Dar cum era viaţa lui Saul înainte de-a I Se împotrivi lui Dumnezeu ? Exact cum scrie în Psalmul 139 : 4 :
„Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă, şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul”.
Exact aşa a fost în viaţa lui Saul. El era neliniştit, dar proorocul Samuel (fără să fi vorbit mai dinainte cu el) … i-a răspuns la o întrebare încă nerostită, (nepusă cu gura), dar care se afla în mintea lui Saul.
Scrie că :
„Samuel a răspuns lui Saul : „Eu sunt văzătorul. Suie-te înaintea mea pe înălţime şi veţi mânca astăzi cu mine. Mâine te voi lăsa să pleci şi-ţi voi spune tot ce se petrece în inima ta.
Nu te nelinişti de măgăriţele pe care le-ai pierdut acum trei zile, căci s-au găsit. Şi pentru cine este păstrat tot ce este mai de preţ în Israel ? Oare nu pentru tine şi pentru toată casa tatălui tău ?” (I Samuel 9 : 19 – 20)
II. Pilat
„Isus nu i-a răspuns la niciun cuvânt, aşa că se mira foarte mult dregătorul”. (Matei 27 : 14) Oare de ce ?
Dumnezeu a ales să-i vorbească după aceea, (când a vrut El), prin intermediul soţiei lui (Dumnezeu vorbeşte prin cine vrea EL) :
„Pe când stătea Pilat pe scaun la judecată, nevasta sa a trimis să-i spună : „Să n-ai nimic a face cu Neprihănitul acesta ; căci azi am suferit mult în vis din pricina Lui”. (Matei 27 : 19 )
III. Irod
„Irod, când a văzut pe Isus, s-a bucurat foarte mult ; căci de mult dorea să-L vadă, din pricina celor auzite despre El ; şi nădăjduia să-L vadă făcând vreo minune. I-a pus multe întrebări ; dar Isus nu i-a răspuns nimic”. (Luca 23 : 8 – 9) De ce ?
În Marcu (6 : 19 – 20, 22 – 26) scrie că :
„Irodiada avea necaz pe Ioan şi voia să-l omoare. Dar nu putea, căci Irod se temea de Ioan, fiindcă îl ştia om neprihănit şi sfânt ; îl ocrotea şi, când îl auzea, de multe ori stătea în cumpănă, neştiind ce să facă ; şi-l asculta cu plăcere …
Fata Irodiadei a intrat la ospăţ, a jucat şi a plăcut lui Irod şi oaspeţilor lui. Împăratul a zis fetei : „Cere-mi orice vrei, şi-ţi voi da.” Apoi a adăugat cu jurământ : „Orice-mi vei cere, îţi voi da, fie şi jumătate din împărăţia mea.” Fata a ieşit afară şi a zis mamei sale :
„Ce să cer ?” Şi mama sa i-a răspuns : „Capul lui Ioan Botezătorul.” Ea s-a grăbit să vină îndată la împărat şi i-a făcut următoarea cerere : „Vreau să-mi dai îndată, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul.”
Împăratul s-a întristat foarte mult ; dar, din pricina jurămintelor sale şi din pricina oaspeţilor, n-a vrut să zică nu”.
Cum să reacţionez la batjocură, când să vorbesc … ce să spun ? Când să tac ? Pentru a trăi conform voii Lui Dumnezeu, am nevoie de călăuzirea Duhului Sfânt.
Numai EL îmi poate da :
- puterea să tac,
- inspiraţia în vorbire, sau
- poate interveni într-un mod supranatural, pentru a mă ajuta … indiferent de părerile batjocoritoare ale specialiştilor !
Dar indiferent de ceea ce mi se întâmplă, decid să :
- nu-mi bat joc de nimeni, să
- nu iau în râs pe nimeni şi să
- nu nesocotesc Cuvântul Lui Dumnezeu … şi reabilitez relaţia mea cu Dumnezeu cât se poate de repede !