La trecerea dintre secolul XIX și secolul XX s-a înfiripat o nouă ideologie, mai puțin băgată în seama la început, extrem de agresivă astăzi, ideologie care și-a propus să demoleze din temelii casa în care a locuit omenirea de milenii.
Această ideologie și-a propus să demoleze concepția creștină despre lume și viață. Și-a propus să demoleze credința în adevăr absolut și valori morale absolute.
Şi-a propus sa demoleze credința în biserică și familie, ca realitați întemeiate de Dumnezeu, cu un rol stabilit de Dumnezeu în societate.
Această ideologie și-a propus să demoleze credința într-o realitate obiectivă. Odată demolați stâlpii casei în care a locuit omenirea de milenii, și-au propus să construiască o altă lume așa cum și-o imaginează ei. Lume în care, doar concepția lor este normativă și toate celelalte sunt catalogate drept retrograde, anarhice, homofobe.
Pentru a ilustra ce înseamnă demolarea casei în care am locuit de milenii, voi folosi două ilustrații.
I. Prima
De la începuturile omenirii, când s-a născut un copil, toți ai casei și toti cunoscuții au întrebat ce au, băiat sau fetiță ? Mai nou, cu tehnologia modernă, cu imagistica, de prin luna a cincea, a șasea, se întreabă : Ce o să fie, băiețel sau fetiță ?
Datorită faptului că în ființa noastră, în modul în care ne-a creat Dumnezeu, există o armonie între trupul în care ne naștem, sufletul pe care ni l-a dat Dumnezeu și mediul în care trăim.
Așa că, dacă s-a născut o ființă de sex masculin, părinții au tratat copilul acela ca băiețel. I-au creat toate condițiile să se dezvolte armonios ca băiat și societatea s-a referit la el ca băiat sau dacă a fost fetiță, în aceiaşi termeni.
II. Promotorii noii ideologii ne spun :
„Dacă s-a născut în trup, nu contează identitatea biologică de gen pentru că ființa care s-a născut poate fi sfârtecată. Să rupem relația dintre suflet și trup. Are trup de sex masculin sau de sex feminin, dar noi o sa cultivăm în trupul acela alt fel de identitate psihologică”…
Deja desenele animate, manualele şi toată această propagandă a noii ideologii este îndreptată să rupă, să sfârtece ființa copilului, ca să nu mai știe ce este și să fie ceea ce forțează alții.
O ființă sfârtecată în felul acesta intră într-o criză profundă de identitate și devine o victimă a noii ideologii. Această ființă este apoi împinsă în tot felul de parteneriate și este cultivată această nouă omenire pe care ne-o propun promotorii noii ideologii.
În numele acestei ideologii, trebuie desființată familia ca fiind unitatea liber consimțită dintre un bărbat și o femeie, pentru că dacă am rupt ființa umană în interiorul ei, atunci putem construi orice fel de familii.
Deci, înţelegeți că se sfârtecă sufletul, viața, ființa copiilor de la cele mai fragede vârste. În această agresiune asupra casei omenirii noastre, a familiei și a bisericii întemeiate de Dumnezeu, oricine își permite să spună :
„Nu-i adevărat” și „Nu așa funcționează omenirea”, este calificat homofob.
Homofobia, apelativ este una dintre cele mai cumplite insulte aduse oamenilor normali. Homofobie înseamnă să suferi de o fobie și fobia este un simptom a unei boli psihice. Dacă un om este bolnav și suferă de fobie, trebuie internat la ospiciu și tratat pentru dereglări psihice.
Deci, în numele „toleranței lor”, ne cataloghează pe toți bolnavi psihici, retrograzi. Și apoi ne spun că suntem intoleranți.
Dragii mei, suntem normali. Un om normal vede ceea ce este sănătos, ce este echilibrat. Se uită la un copil și nu acceptă anormalul ca normă.
În viața de acum, în România de acum, desenele animate, emisiuni la diverse canale de televiziune, reviste – pe toate canalele se încearcă să ni se impună această casă construită de promotorii noii ideologii.
Întrebarea noastră este : Vom apăra moștenirea pe care ne-a dat-o Dumnezeu de milenii ? Vom apăra ceea ce Dumnezeu a întemeiat ca în Creație, parte bărbătească și parte femeiască ?
Şi a întemeiat familia monogamă heterosexuală : un singur bărbat, o singură femeie, I-a binecuvântat Domnul Dumnezeu și omenirea și-a continuat viața de milenii.
Sau vom intra într-un fel de lașitate a secolului XXI în care de teama ostracizării sau a ridiculizării, de-a fi denumiți în fel și chip, vom pleca și noi capul și vom lăsa să ne fie copiii mutilați, sa fie biserica mutilată și să trăim ca niște oameni care ne facem vinovați înaintea lui Dumnezeu și a generațiilor viitoare că în vremea în care a trebuit să apăram ce ne-a dat Dumnezeu, ne-a fost teamă.
De aceea ne rugăm să păzească Dumnezeu și familia și biserica … și spun : E vremea să ne rugăm și este vremea să acționăm, să apărăm ce ne-a lasat Dumnezeu.
Să binecuvânteze Dumnezeu familia, biserica și țara noastră !