2. Smerenia. Unul dintre motivele pentru care Dumnezeu l-a folosit atâţia ani pe Dwight Lyman Moody (născut în data de 5 Februarie 1837 – decedat în 22 Decembrie 1899), este că acesta a fost un om smerit, spunea cineva, care l-a cunoscut bine pe marele evanghelist.
„Socotesc că Moody a fost cel mai smerit om pe care l-am cunoscut vreodată. Îi plăcea să rostească aceste cuvinte, (spuse de un alt predicator) :
„Credinţa dobândeşte cel mai mult, iubirea lucrează cel mai mult, dar smerenia păstrează cel mai mult”. El însuşi avea smerenia care păstrează tot ce primeşte.
Cât îi plăcea să se pună pe sine înapoia tuturor şi să-i aducă pe toţi în faţa lui ! Adesea predica, având în spatele amvonului un număr de membri mai tineri şi spunea : „După mine vor veni oameni şi mai buni”.
Şi în timp ce spunea acestea, arăta cu degetul mare peste umăr în spate. La adunările lui îi împingea pe ceilalţi în faţă şi dacă s-ar fi putut, i-ar fi lăsat pe ei să predice”.