„Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine ;
dar acum ochiul meu Te-a văzut.
De aceea mi-e scârbă de mine
şi mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă.”
Iov 42 : 5 – 6
„În minţile multora, multe gânduri se războiesc …
De ce nu-ţi iubeşti sufletul mai mult, ca să faci voia Domnului, să te pocăieşti, să te smereşti la picioarele Sale, la pulberea pământului, Să-I dai cinstea ce I Se cuvine, de Domnul şi Mântuitorul tău personal în inima ta ? …
Ce alegi : a-L supăra pe Domnul, sau pe om ?
Sunt întrebări, ca să-ţi dai un răspuns sincer în inima ta … !
Iubeşte-L pe Domnul cu toată inima ta şi sufletul tău, ca să fie bine de el şi să trăieşti în bună înţelegere cu toţi oamenii, atât cât depinde de tine … !
Dă năvală, să faci voia Domnului, ca să poţi apuca viaţa veşnică în Împărăţia lui Dumnezeu, prin credinţă, cu pocăinţă, smerenie la picioarele Domnului, la pulberea pământului … !”.