În Coloseni 1 : 28, avem notaţi paşii pe care apostolul Pavel în făcea în direcţia maturizării credincioşilor, foarte importantă fiind în primul rând sfătuirea (consilierea) biblică.
„Pe El Îl propovăduim noi, şi sfătuim pe orice om, şi învăţăm pe orice om în toată înţelepciunea, ca să înfăţişăm pe orice om desăvârşit în Hristos Isus”. (Coloseni 1 : 28)
A sfătui (înseamnă „a atrage atenţia, a avertiza pentru ca omul să ţină minte”) este folosit în Noul Testament în Coloseni 1 : 28, precum şi în alte şapte versete. Citându-le vom putea observa şapte caracteristici ale sfătuirii (consilierii biblice).
Introducere
Apostolul Pavel le-a scris credincioşilor din Colose, poate şi pentru a-i face să înţeleagă cât de important este Domnul Isus pentru toţi oamenii, (indiferent de relaţia în care se află faţă de Dumnezeu) :
„Pe El Îl propovăduim noi, şi
- sfătuim pe orice om, şi
- învăţăm pe orice om în toată înţelepciunea, ca să
- înfăţişăm pe orice om desăvârşit în Hristos Isus”. (Coloseni 1 : 28)
Adevărul central
Trebuie să notăm de la început faptul că orice credincios are nevoie nu doar de învăţătură (apelul făcut minţii) ci şi de de mustrare, de corectarea comportamentului greşit (apelul făcut asupra inimii credinciosului).
În procesul maturizării spirituale, sfătuirea este primul pas, al doilea pas fiind învăţătura, scopul urmărit fiind maturizarea credinciosului.
În cadrul prezentului studiu, vom observa doar primul aspect prezentat de apostolul Pavel în Coloseni 1 : 28 şi anume sfătuirea / consilierea biblică.
Sfătuirea credincioşilor se face :
1. Cu lacrimi … individual
În Fapte 20 : 31, apostolul Pavel le-a spus în Milet, prezbiterilor din Efes :
„De aceea vegheaţi şi aduceţi-vă aminte că, timp de trei ani, zi şi noapte, n-am încetat să sfătuiesc cu lacrimi pe fiecare din voi”.
2. Reciproc / unii pe alţii
În Romani 15 : 14 scrie :
„În ce vă priveşte pe voi, fraţilor, eu însumi sunt încredinţat că sunteţi plini de bunătate, plini şi de orice fel de cunoştinţă, şi astfel sunteţi în stare să vă sfătuiţi unii pe alţii”.
3. Cu un ton blând (folosind o exprimare simplă)
Credincioşilor din Corint, apostolul Pavel le-a transmis (în I Corinteni 4 : 14) :
„Nu vă scriu aceste lucruri ca să vă fac ruşine ; ci ca să vă sfătuiesc ca pe nişte copii preaiubiţi ai mei”.
4. Folosind diferite mijloace de exprimare a mulţumirii din inimă (prin poezii, cântări) …
„Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii
- cu psalmi,
- cu cântări de laudă şi
- cu cântări duhovniceşti, cântând lui Dumnezeu cu mulţumire în inima voastră”. (Coloseni 3 : 16)
5. Acceptând mustrarea şi arătând respectul cuvenit oamenilor Lui Dumnezeu
„Vă rugăm, fraţilor, să priviţi bine pe cei ce
- se ostenesc între voi, care
- vă cârmuiesc în Domnul şi care
- vă sfătuiesc”. (I Tesaloniceni 5 : 12)
6. Ştiind pe cine trebuie să mustrăm şi pe cine trebuie să ajutăm / ridicăm
În I Tesaloniceni 5 : 14 scrie :
„Vă rugăm, de asemenea, fraţilor,
- să mustraţi pe cei ce trăiesc în neorânduială ;
- să îmbărbătaţi pe cei deznădăjduiţi ;
- să sprijiniţi pe cei slabi,
- să fiţi răbdători cu toţi”.
7. Având o atitudine corectă
Apostolul Pavel le-a scris a doua oară credincioşilor din Tesalonic, (în II Tesaloniceni 3 : 15) :
„Să nu-l socotiţi ca pe un vrăjmaş, ci să-l mustraţi ca pe un frate”.