Geneza 8 : 22 „Cât va fi pământul, nu va înceta semănatul şi seceratul, frigul şi căldura, vara şi iarna, ziua şi noaptea !”
Cumva putem spune că, (la vremea semănatului), sămânţa este înmormântată iar la vremea ei înviază ! În Ioan 12 : 24 scrie :
„Adevărat, adevărat vă spun că dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur ; dar dacă moare, aduce mult rod”.
Grăuntele (pentru cei care nu L-au cunoscut pe Domnul Isus ca Dumnezeu), a fost un simbol pentru Domnul Isus. Prin Jertfa şi moartea Lui a adus mântuirea, iar după Înălţarea Domnului Isus la Cer şi turnarea Duhului Sfânt (a Apei peste Sămânţa semănată) s-a produs o recoltă deosebită (mulţi oameni au fost mântuiţi), încă din Ziua Cincizecimii.
În Romani 10 : 10 – 13, scrie :
„Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire, după cum zice Scriptura : „Oricine crede în El nu va fi dat de ruşine.”
În adevăr, nu este nicio deosebire între iudeu şi grec ; căci toţi au acelaşi Domn, care este bogat în îndurare pentru toţi cei ce-L cheamă. Fiindcă „oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit”.
Nu este destul să îmi spun creştin. Pentru a fi mântuit trebuie să-L chem pe Isus în viaţa mea, iar după aceea, chiar şi cei din jur vor vedea schimbarea din viaţa mea.
În Faptele Apostolilor 11 : 26 scrie despre Barnaba şi Saul că :
„Un an întreg au luat parte la adunările bisericii şi au învăţat pe mulţi oameni. Pentru întâia dată, ucenicilor li s-a dat numele de creştini în Antiohia”.
Oare sunt şi eu creştin ?