„Atunci Petru a început să vorbească şi a zis : „În adevăr, văd că Dumnezeu nu este părtinitor, ci că, în orice neam, cine se teme de El şi lucrează neprihănire este primit de El.
El a trimis Cuvântul Său fiilor lui Israel şi le-a vestit Evanghelia păcii, prin Isus Hristos, care este Domnul tuturor.
Ştiţi vorba făcută prin toată Iudeea, începând din Galileea, în urma botezului propovăduit de Ioan ; cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul ; căci Dumnezeu era cu El. Noi suntem martori a tot ce a făcut El în ţara iudeilor şi în Ierusalim. Ei L-au omorât, atârnându-L pe lemn.
Dar Dumnezeu L-a înviat a treia zi şi a îngăduit să Se arate, nu la tot norodul, ci nouă, martorilor aleşi mai dinainte de Dumnezeu, nouă, care am mâncat şi am băut împreună cu El după ce a înviat din morţi.
Isus ne-a poruncit să propovăduim norodului şi să mărturisim că El a fost rânduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii şi al celor morţi. Toţi prorocii mărturisesc despre El că oricine crede în El capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor.”
Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a coborât Duhul Sfânt peste toţi cei ce ascultau Cuvântul. Toţi credincioşii tăiaţi împrejur care veniseră cu Petru au rămas uimiţi când au văzut că darul Duhului Sfânt s-a vărsat şi peste Neamuri. Căci îi auzeau vorbind în limbi şi mărind pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis :
„Se poate opri apa ca să nu fie botezaţi aceştia care au primit Duhul Sfânt ca şi noi ?” Şi a poruncit să fie botezaţi în Numele Domnului Isus Hristos. Atunci l-au rugat să mai rămână câteva zile la ei”. (Faptele Apostolilor 10 : 34 – 48)
I. Mentalitatea / optica greşită.
Mentalitatea este un : Fel particular de a-și reprezenta lumea al unui individ sau al unei colectivități. (Dex)
Ce mentalitate avea Petru ? Prin prisma lui, el considera că numai evreii sunt poporul lui Dumnezeu, iar ceilalţi, (erau pe acelaşi palier cu animalele … chiar dacă erau soiuri diferite).
El spune : „ … dar Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat”. (Fapte 10 : 28)
Aceasta era o mentalitate pe care o aveau şi :
- Avraam. În Geneza 20 : 9 – 11 „Abimelec a chemat şi pe Avraam şi i-a zis : „Ce ne-ai făcut ? Şi cu ce am păcătuit eu împotriva ta, de ai făcut să vină peste mine şi peste împărăţia mea un păcat atât de mare ? Ai făcut faţă de mine lucruri care nu trebuiau nicidecum făcute.” Şi Abimelec a zis lui Avraam : „Ce ai văzut de ai făcut lucrul acesta ?” Avraam a răspuns : „Îmi ziceam că, fără îndoială, nu-i nicio frică de Dumnezeu în ţara aceasta şi că au să mă omoare din pricina nevestei mele”.
- contemporanii Domnului Isus. Evanghelistul Luca redă ce s-a petrecut în sinagoga din Nazaret, unde Domnul Isus vorbea din cartea Isaia :
„Şi toţi Îl vorbeau de bine, se mirau de cuvintele pline de har care ieşeau din gura Lui şi ziceau : „Oare nu este acesta feciorul lui Iosif ?” Isus le-a zis : „Fără îndoială, Îmi veţi spune zicala aceea :
„Doctore, vindecă-te pe tine însuţi”; şi Îmi veţi zice : „Fă şi aici, în patria Ta, tot ce am auzit că ai făcut în Capernaum.” „Dar”, a adăugat El, „adevărat vă spun că niciun proroc nu este primit bine în patria lui.
Ba încă, adevărat vă spun că, pe vremea lui Ilie, când a fost încuiat cerul să nu dea ploaie trei ani şi şase luni şi când a venit o foamete mare peste toată ţara, erau multe văduve în Israel ; şi totuşi Ilie n-a fost trimis la niciuna din ele, afară de o văduvă din Sarepta Sidonului.
Şi mulţi leproşi erau în Israel, pe vremea prorocului Elisei ; şi totuşi niciunul din ei n-a fost curăţat, afară de Naaman, sirianul.” Toţi cei din sinagogă, când au auzit aceste lucruri, s-au umplut de mânie.
Şi s-au sculat, L-au scos afară din cetate şi L-au dus până în sprânceana muntelui pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce jos în prăpastie. Dar Isus a trecut prin mijlocul lor şi a plecat de acolo”. (Luca 4 : 22 – 30) Cele două exemple prin care Domnul Isus a argumentat că Dumnezeu îi iubeşte şi pe cei dintre Neamuri, i-au făcut să treacă la măsuri dure … deşi nu mai puteau spune nimic !
II. Intervenţia Divină / iluminarea interioară.
Cum este transformată gândirea unui om ? Cum ajunge să vadă corect, să gândească aşa cum trebuie, din punct de vedere Biblic ?
Dumnezeu poate schimba omul prin intermediul unei vedenii, (în cazul lui Petru). În Faptele Apostolilor (10 : 28, 34), Luca descrie ce s-a întâmplat atunci când Petru a ajuns în casa lui Corneliu. Apostolul Petru le-a spus celor adunaţi acolo :
„Ştiţi că nu este îngăduit de Lege unui iudeu să se însoţească împreună cu unul de alt neam sau să vină la el ; dar Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat …
Atunci Petru a început să vorbească şi a zis : „În adevăr, văd că Dumnezeu nu este părtinitor … ”.
Cum s-a schimbat gândirea lui Petru ? În textul Biblic scrie că : „ … a căzut într-o răpire sufletească. A văzut cerul deschis şi un vas ca o faţă de masă mare, legată cu cele patru colţuri, coborându-se şi slobozindu-se în jos pe pământ.
În ea se aflau tot felul de dobitoace cu patru picioare şi târâtoare de pe pământ şi păsările cerului. Şi un glas i-a zis :
„Petre, scoală-te, taie şi mănâncă.” „Nicidecum, Doamne”, a răspuns Petru. „Căci niciodată n-am mâncat ceva spurcat sau necurat.” Şi glasul i-a zis iarăşi a doua oară :
„Ce a curăţat Dumnezeu, să nu numeşti spurcat.” Lucrul acesta s-a făcut de trei ori, şi îndată după aceea vasul a fost ridicat iarăşi la cer.
Pe când Petru nu ştia ce să creadă despre înţelesul vedeniei pe care o avusese, iată că, oamenii trimişi de Corneliu, întrebând de casa lui Simon, au stat la poartă”. (Faptele Apostolilor 10 : 10 – 17)
III. Vederea corectă / bună. Omul înţelege / vede lucrurile, aşa cum le vede Dumnezeu / cu ochii Lui.
După ce-a avut vedenia şi a înţeles-o, Petru L-a ascultat pe Dumnezeu, a plecat acolo unde voia Dumnezeu ca el să meargă şi a ajuns să spună : „Văd”. (Faptele Apostolilor 10 : 34)
Şi în vremea în care Domnul Isus trăia pe pământ, doar El vedea lucrurile corect, ceilalţi nu gândeau ca El ! Ioan (în Evanghelia după Ioan, capitolul 8 : 28) redă cuvintele Domnului :
„Isus deci le-a zis : „Când veţi înălţa pe Fiul omului, atunci veţi cunoaşte că Eu sunt şi că nu fac nimic de la Mine însumi, ci vorbesc după cum M-a învăţat Tatăl Meu”.
Isus făcea numai voia Lui Dumnezeu. În Evanghelia după Ioan 5 : 19 – 20 scrie că :
„Isus a luat din nou cuvântul şi le-a zis : „Adevărat, adevărat vă spun că Fiul nu poate face nimic de la Sine ; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând ; şi tot ce face Tatăl face şi Fiul întocmai. Căci Tatăl iubeşte pe Fiul şi-I arată tot ce face ; şi-I va arăta lucrări mai mari decât acestea, ca voi să vă minunaţi”.
Cel ce vede este o expresie pentru văzător / prooroc. În I Samuel 9 : 9 scrie că :
„Odinioară în Israel, când se ducea cineva să întrebe pe Dumnezeu, zicea : „Haidem să mergem la văzător !” Căci acela care se numeşte azi proroc, se numea odinioară văzător”.
Mentalitatea greşită este ca o orbire spirituală şi poate fi asemănată cu orbirea fizică. Un orb poate să aibă celelalte simţuri foarte bune, (de exemplu să audă foarte bine ; practic aşa sunt şi oamenii care aud Cuvântul lui Dumnezeu), dar omul orb nu poată să vadă lucrurile corect. Iar ceea ce crede el … poate să fie cu totul greşit !
În Ioan 9 : 25, scrie despre orbul vindecat că : „El a răspuns : „Dacă este un păcătos, nu ştiu ; eu una ştiu : că eram orb, şi acum văd”.
Un om care umblă cu Dumnezeu, învaţă asemena lui Petru să fie deschis faţă de voia lui Dumnezeu, deoarece :
„Înţelepciunea care vine de sus este, întâi, curată, apoi paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică”. (Iacov 3 : 17 )
Omul cu o mentalitate greşită, de obicei este intransigent, nu lasă de la el, dar un om al lui Dumnezeu, (atunci când are de-a face cu o situaţie pe care nu a mai întâlnit-o), procedează asemenea lui Moise. Scrie în Biblie că :
„S-a întâmplat că nişte oameni, fiind necuraţi din pricină că se atinseseră de un mort, nu puteau prăznui Paştile în ziua aceea. Ei s-au înfăţişat în aceeaşi zi înaintea lui Moise şi înaintea lui Aaron.
Şi oamenii aceia au zis lui Moise : „Noi suntem necuraţi din pricina unui mort ; de ce să fim nevoiţi să nu ne aducem la vremea hotărâtă darul cuvenit Domnului în mijlocul copiilor lui Israel ?” Moise le-a răspuns :
„Aşteptaţi să văd ce vă porunceşte Domnul.” Şi Domnul a vorbit lui Moise şi a zis … ”. (Numeri 9 : 6 – 9)
Creştinul este un om care, deşi are formată o anumită mentalitate, totuşi ţine mai mult la Dumnezeu decât la felul în care vede el viaţa precum şi pe cei din jurul lui !
Un astfel de om este folosit de către Dumnezeu pentru câştigarea sufletelor celor pierduţi !