„Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi in subţire ; şi în fiecare zi ducea o viaţă plină de veselie şi strălucire. La uşa lui, zăcea un sărac, numit Lazăr, plin de bube.
Şi dorea mult să se sature cu firimiturile care cădeau de la masa bogatului ; până şi câinii veneau şi-i lingeau bubele.
Cu vremea, săracul a murit ; şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam.
A murit şi bogatul, şi l-au îngropat. Pe când era el în Locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui şi a strigat :
„Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi înmoaie vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba ; căci grozav sunt chinuit în văpaia aceasta.” „Fiule”, i-a răspuns Avraam, „adu-ţi aminte că, în viaţa ta, tu ţi-ai luat lucrurile bune, şi Lazăr şi-a luat pe cele rele ; acum aici, el este mângâiat, iar tu eşti chinuit.
Pe lângă toate acestea, între noi şi între voi este o prăpastie mare, aşa ca cei ce ar vrea să treacă de aici la voi sau de acolo la noi să nu poată.” Bogatul a zis : „Rogu-te, dar, părinte Avraame, să trimiţi pe Lazăr în casa tatălui meu ; căci am cinci fraţi, şi să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.”
Avraam a răspuns : „Au pe Moise şi pe proroci ; să asculte de ei.” „Nu, părinte Avraame”, a zis el, „ci dacă se va duce la ei cineva din morţi, se vor pocăi.” Şi Avraam i-a răspuns: „Dacă nu ascultă pe Moise şi pe proroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi”. (Luca 16 : 19 – 31)
Rugăciunea. Pentru ca un om să fie ascultat contează foarte mult :
I. Când se roagă ? (pentru că există şi rugăciunea care este făcută prea târziu).
1. După moarte, după decesul fizic, este prea târziu. „Pe când era el în Locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui şi a strigat …”. (Luca 16 : 23 – 24)
Fostul bogat era ajuns într-un loc din care nu mai putea ieşi … iar acolo era aşa de sărac că nu avea nici măcar un strop de apă ! Şi azi există oameni care îşi ridică ochii în sus şi se roagă lui Dumnezeu numai la greu, dar cât trăim putem beneficia de harul lui Dumnezeu !
În Evrei 4 : 1 scrie : „Să luăm, dar, bine seama, că atâta vreme cât rămâne în picioare făgăduinţa intrării în odihna Lui, niciunul din voi să nu se pomenească venit prea târziu”.
2. Trebuie să mă rog la vremea potrivită, aşa scrie în Biblie. În Psalmul 32 : 6 scris : „De aceea orice om evlavios să se roage Ţie la vreme potrivită ! Şi, chiar de s-ar vărsa ape mari, pe el nu-l vor atinge deloc”.
Omul care se roagă la timp, beneficiază de protecţia lui Dumnezeu ! Când este vremea potrivită pentru a îi cere ajutorul lui Dumnezeu ? Ce trebuie să fac ?
3. Să ÎL rog pe Dumnezeu azi … acum : „Căci El zice : „La vremea potrivită, te-am ascultat ; în ziua mântuirii, te-am ajutat. Iată că acum este vremea potrivită ; iată că acum este ziua mântuirii”. (II Corinteni 6 : 2)
II. Cui se roagă ? (rugăciunea poate să fie adresată cui nu trebuie) !
„Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine”. (Luca 16 : 24) Singurul care poate mântui este Domnul Isus !
„În nimeni altul nu este mântuire : căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi”. (Faptele Apostolilor 4 : 12) Patriarhii nu pot mântui, (cumva Avraam este echivalentul sfinţilor credincioşilor dintre neamuri).
Cui se roagă oamenii … şi nu pot fi ajutaţi, (fiindcă caută la o adresă greşită, apelând la cine nu trebuie) ?
1. Sfinţii nu pot mântui ! În Fapte 10 : 25 – 26 scrie că atunci : „Când era să intre Petru, Corneliu, care-i ieşise înainte, s-a aruncat la picioarele lui şi i s-a închinat. Dar Petru l-a ridicat şi a zis : „Scoală-te, şi eu sunt om !”
2. Nici idolii de orice fel, nu au putere : „Niciunul nu intră în sine însuşi, şi n-are nici minte, nici pricepere să-şi zică : „Am ars o parte din el în foc, am copt pâine pe cărbuni, am fript carne şi am mâncat-o : şi să fac din cealaltă parte o scârbă ? Să mă închin înaintea unei bucăţi de lemn ?” (Isaia 44 : 19)
3. Îngerii sunt duhuri slujitoare, nici ei nu pot mântui : „Eu, Ioan, am auzit şi am văzut lucrurile acestea. Şi, după ce le-am auzit şi le-am văzut, m-am aruncat la picioarele îngerului care mi le arăta, ca să mă închin lui”.(Apocalipsa 22 : 8)”.
III. Cum se roagă ? (cu căinţă sau fără pocăinţă, fără niciun regret pentru răul săvârşit) ?
Pot să aleg să-mi menţin părerile mele, (indiferent de ce mi se întâmplă), sau să fac voia Lui Dumnezeu ! Bogatul era omul care ţinea în continuare la ideile lui, deşi vedea bine unde l-au dus !
„ … trimite pe Lazăr să-şi înmoaie vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba ; căci grozav sunt chinuit în văpaia aceasta”. (Luca 16 : 24)
El gândea probabil aşa : „Cum cred eu este cel mai bine. Din ce pahar să beau, (voia să i se aducă apă pe vârful degetului) ! Să nu-mi pese de sărac, ci numai de mine. Lazăr poate să treacă prin prăpastie, să aibă parte de foc, numai ca să mă ajute pe mine” ! De fapt, Lazăr de ce ar fi trebuit să facă aşa ceva ?
Avraam a spus :
„Au pe Moise şi pe proroci ; să asculte de ei.” „Nu, părinte Avraame”, a zis el, „ci dacă se va duce la ei cineva din morţi, se vor pocăi.” (Luca 16 : 29 – 30)
Fostul bogat vorbea politicos, dar ţinea numai la părerile lui. Probabil că el nu era învăţat să asculte pe altul (şi de altul), ci era obişnuit să comande şi să fie ascultat.
El suporta consecinţele alegerilor lui … iar Lazăr (cel pe care : Dumnezeu îl ajută) se bucura de rodul credincioşia lui faţă de Dumnezeu, indiferent de problemele avute când trăia pe pământ / prin care a trebuit să treacă !
Care este baza corectă pentru o rugăciune ascultată ?
1. Cuvântul lui Dumnezeu. Trebuie să-mi trăiesc viaţa conform Bibliei, nu cum cred eu că este bine. Dumnezeu întreba prin proorocul Ieremia :
„ … cine ar îndrăzni să se apropie din capul lui de Mine ? – zice Domnul”. (Ieremia 30 : 21)
2. Pocăinţa.
„Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu : cea bună, plăcută şi desăvârşită”. (Romani 12 : 2)
3. Credinţa. În Fapte 16 : 30 – 32 scrie :
„Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit ?” Pavel şi Sila i-au răspuns : „Crede în Domnul Isus, şi vei fi mântuit tu şi casa ta.” Şi i-au vestit Cuvântul Domnului, atât lui cât şi tuturor celor din casa lui”.
STUDII ASEMĂNĂTOARE :