1. Cât de mult ne pot înşela aparenţele ! Pentru Simon a fost o corvoadă, probabil fiind şi obosit, era ceva ce a trebuit să facă deşi nu şi-a planificat acel lucru, în plus era şi după aproape o mini-zi de muncă ! Să trebuiască să ducă crucea unui inculpat / condamnat ! Aşa păreau a fi lucrurile, când de fapt, acesta este lucrul pentru care a rămas consemnat numele lui în istorie ! Dacă ne gândim bine, ce este cu adevărat important pentru noi şi ce nu are valoare în viaţa noastră ?
„Pe când Îl duceau să-L răstignească, au pus mâna pe un anume Simon din Cirena, care se întorcea de la câmp ; şi i-au pus crucea în spinare, ca s-o ducă după Isus”. (Luca 23 : 26) Simon a fost forţat să ducă crucea lui Isus, dar viaţa normală de credinţă este descrisă în Matei 16 : 24 :
„Atunci Isus a zis ucenicilor Săi : „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze”. Fiecare are o cruce personală …
2. Viaţa de credinţă constă în asumarea benevolă a voiei lui Dumnezeu pentru mine ! Femeile Îl cunoşteau pe Isus, dar nu au înţeles planul lui Dumnezeu, în ceea ce tocmai se întâmpla şi care părea că este strigător la Cer … de nedrept şi totuşi exact atunci, se îndeplinea dreptatea lui Dumnezeu.
Când unui om i se întâmplă ceea ce I S-a făcut lui Isus, noi poate spunem : „Vai săracul de el, ce-a păţit”, dar de fapt el nu :
A) este nici sărac, nici nedreptăţit pentru că există o justiţie Divină, care este deasupra justiţiei omeneşti, iar noi trebuie să reţinem ca principiu şi ca o regulă a vieţii de credinţă cuvintele Domnului Isus :
„Drept răspuns, Isus i-a zis: „Ce fac Eu, 1.tu nu pricepi 2.acum, dar 3.vei pricepe după aceea.” (Ioan 13 : 7), adică nu trage concluziile pe loc / imediat şi acum, fiindcă vei greşi, lasă să se sedimenteze întâmplarea, să-i vezi urmările şi de-abia la un timp vei înţelege : De ce a trebuit să se întâmple aşa ?
Fiindcă trebuie să conştientizăm faptul că noi nu avem toate datele problemei, dacă Dumnezeu nu ne vorbeşte ! Aşa este umblarea prin credinţă … fac ceea ce mi se cere, sau merg înainte indiferent de ceea ce mi se întâmplă, ştiind că totul este după voia Lui Dumnezeu şi acel ceva îmi face bine :
„De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său”. (Romani 8 : 28)
B) este de fapt nicio păţanie ci este un lucru planificat cu grijă de către Dumnezeu. Exact atunci să vină de la câmp … era de-abia ora 9, oare de ce s-a întors acasă aşa devreme ? În Marcu 15 : 25 scrie : „Când L-au răstignit, era ceasul al treilea”. Deci Simon atunci venea deja de la câmp !
Un exemplu Biblic de planificare Divină, (care întotdeauna este făcută atent, dar pentru cei de pe pământ, pare a fi o simplă întâmplare), este sfârşitul lui Ahab :
„Atunci un om a tras cu arcul la întâmplare şi a lovit pe împăratul lui Israel la încheietura platoşei. Împăratul a zis cărăuşului său: „Întoarce şi scoate-mă din câmpul de bătaie, căci sunt greu rănit”. (I Împăraţi 22 : 34)
Poate cineva a zis : Săracul ce-a păţit, a fost lovit din greşeală de-o săgeată ! Aşa vedem noi, de fapt din punctul de vedere al lui Dumnezeu, era punct ochit, punct lovit ! Totul era planificat din Cer, chiar şi locul în care să fie el adus pentru momentul respectiv !
3. Rolul suferinţei pe nedrept ! Ce îţi aduce suferinţa ? Prin suferinţa pe nedrept :
-
Ajungi la o viaţă nouă, la o nouă relaţie cu Dumnezeu, la un alt nivel de înţelegere a realităţilor spirituale.
-
Scapi de tine şi de ceva din viaţa veche şi te înnoieşti spiritual.
-
Ajungi mai aproape de Dumnezeu.
-
Vezi viaţa altfel, nu te plângi ca şi ceilalţi … aşa fac cei mai mulţi, care de fapt prin această reacţie faţă de necaz, arată că nu se încred în Dumnezeu ! Aşa că alegi suferinţa în locul unei vieţi uşoare ! Versurile din cântarea Partea mea vei fi o Doamne, strofa a doua spun :
Nu o viaţă mai uşoară, nu vreau faimă, bogăţii,
Mai degrabă suferinţa, lângă mine doar să fii !
/:Domnul meu, Domnul meu, :/
Mai degrabă suferinţa, lângă mine doar să fii !
Petru a afirmat despre Domnul Isus : „Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri ; şi, când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător”. (I Petru 2 : 23) În textul din Luca 23, exact despre această perioadă din viaţa Domnului Isus era vorba :
„Norodul stătea acolo şi privea. Fruntaşii
-
îşi băteau joc de Isus şi ziceau: „Pe alţii i-a mântuit; să Se mântuiască pe Sine însuşi, dacă este El Hristosul, Alesul lui Dumnezeu.” Ostaşii, de asemenea,
-
îşi băteau joc de El ; se apropiau, Îi dădeau oţet şi-I ziceau : „Dacă eşti Tu Împăratul iudeilor, mântuieşte-Te pe Tine însuţi !” Deasupra Lui era scris cu slove greceşti, latineşti şi evreieşti : „Acesta este Împăratul iudeilor.” Unul din tâlharii răstigniţi
-
Îl batjocorea şi zicea … ”. (Luca 23 : 35 – 39) Batjocura poate fi prin cuvinte şi gesturi sau fapte ! În Isaia 26 : 7 este scris : „Calea dreptului este neprihănirea ; Tu, care eşti fără prihană, netezeşti cărarea dreptului”. Indiferent de ce i se întâmplă în afară, în inima lui alege neprihănirea !
-
În suferinţă ÎL cunoşti mai bine pe Isus ! El este Omul Durerii şi obişnuit cu suferinţa : „Dispreţuit şi părăsit de oameni, 1. Om al durerii şi 2. obişnuit cu suferinţa, era aşa de 3. dispreţuit, că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă”. (Isaia 53 : 3)
-
Durerea este comparată cu întunericul … „Cine dintre voi se teme de Domnul să asculte glasul Robului Său ! Cine umblă în întuneric şi n-are lumină să se încreadă în Numele Domnului şi să se bizuie pe Dumnezeul lui !” (Isaia 50 : 10). În noaptea necazului, omul nu poate să vadă ce va urma ! „Căci nu întunericul durerii mele mă nimiceşte, nici negura în care sunt înfăşurat.”. (Iov 23 : 17)
-
„Mă înfăşuraseră legăturile morţii şi m-apucaseră sudorile mormântului ; eram pradă necazului şi durerii.”. (Psalmi 116 : 3)
-
Există însă şi suferinţa pe care omul şi-o atrage prin comportamentul lui … nepăsător faţă de Dumnezeu ! Şi în acest caz, se aplică versetul din Isaia 38 : 17, unde proorocul spunea : „Iată, chiar suferinţele mele erau spre mântuirea mea ; Tu ai găsit plăcere să-mi scoţi sufletul din groapa putrezirii. Căci ai aruncat înapoia Ta toate păcatele mele !”
În Numeri 32 : 23, sunt scrise cuvintele lui Moise : „Dar dacă nu faceţi aşa, păcătuiţi împotriva Domnului şi să ştiţi că păcatul vostru vă va ajunge”.
A se vedea ce a făcut Iacov atunci când l-a ajuns păcatul din urmă … oricât a căutat să fugă de departe de el ! Ce a făcut până atunci, (cadouri, atenţii etc.) şi ce trebuia de fapt să facă de la început, (iertarea de la Dumnezeu şi apoi şi de la fratele lui) … să alerge la Dumnezeu şi la ajutorul Lui !
A fugit de problema, pe care singur şi-a făcut-o, timp de douăzeci de ani, dar când a venit ziua socotelilor, a avut o altfel de noapte, (de stăruinţă în rugăciune) … iar dimineaţa era transformat, devenise un alt om !
Minte văzătoare de Dumnezeu, adică transformat prin înnoirea minţii, prin pocăinţă ! Aşa se rezolvă problema. Ea vine tocmai pentru a ne îngenunchea, a ne aduce la Dumnezeu !
Suferinţa are-un rol distructiv … constructiv ! Distruge răul pe care l-am făcut şi ne aduce la reabilitarea relaţiei cu Dumnezeu ! Aceasta este întoarcerea, (pocăinţa). Un exemplu practic este în viaţa lui Iosafat ! În II Cronici 19 : 1 – 3 scrie că :
„Iosafat, împăratul lui Iuda, s-a întors în pace acasă la Ierusalim. Iehu, fiul prorocului Hanani, i-a ieşit înainte şi a zis împăratului Iosafat : „Cum de ai ajutat tu pe cel rău şi ai iubit pe cei ce urăsc pe Domnul ?
Din pricina aceasta este mâniat Domnul pe tine. Dar tot se mai găseşte şi ceva bun în tine, căci ai înlăturat din ţară idolii şi ţi-ai pus inima să caute pe Dumnezeu.” Dumnezeu nu i-a spus prin Mica, în public, ce i-a spus în particular printr-un alt prooroc ! Aşa este Dumnezeu discret !
Prin păcat plec de la voia lui Dumnezeu şi-mi fac pe plac … iar prin necaz plec de la voia mea şi mă întorc la Dumnezeu şi la ce vrea EL de la mine !
STUDII ASEMĂNĂTOARE :