Restaurarea sufletului sau Formarea caracterului (Psalmul 23)

Florin

„O cântare a lui David. Domnul este păstorul meu : nu voi duce lipsă de nimic. El mă paşte în păşuni verzi şi mă duce la ape de odihnă ; îmi înviorează sufletul şi mă povăţuieşte pe cărări drepte, din pricina Numelui Său.

Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie. Tu îmi întinzi masa în faţa potrivnicilor mei ; îmi ungi capul cu untdelemn, şi paharul meu este plin de dă peste el.

Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele, şi voi locui în Casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele”. (Psalmul 23 : 1 – 6)

Introducere

David spunea despre Dumnezeu : „ îmi înviorează sufletul ”. (Psalmul 23 : 3) În alte traduceri scrie că Dumnezeu revigorează [reînnoieşte, restaurează] sufletul. În ebraică este folosit  yə·šō·w·ḇêḇ (restaurează).

A restaura înseamnă :

„A repara, a aduce în bună stare, a reconstitui o lucrare de artă, un monument de arhitectură, respectând forma inițială, stilul originar”. (Dex)

În II Corinteni 13 : 9 scrie :

„În adevăr, ne bucurăm când noi suntem slabi, iar voi sunteţi tari ; şi ne rugăm pentru desăvârşirea voastră”.

În limba greacă pentru desăvârşire este folosit katartisin care provine din katartizó. Se traduce prin a potrivi, a încadra, a repara (literal sau figurativ), a restaura.

  • Apostolul Pavel avea ca scop restaurarea spirituală a creştinilor din Corint, iar pentru acest lucru nu se foloseşte numai de cele două epistole (cuvântul scris) ci mijloceşte şi în rugăciune pentru ei.
  • Apostolul Petru a scris : „Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat în Hristos Isus la slava Sa veşnică, după ce veţi suferi puţină vreme, vă va desăvârşi [gr. katartisei ], vă va întări, vă va da putere şi vă va face neclintiţi”. (I Petru 5 : 10)

Din Psalmul 23 învăţăm că există :

  • un Restaurator, care se ocupă de
  • opera de artă numită sufletul credinciosului, iar pentru această lucrare se foloseşte de
  • uneltele Lui.

I. Restauratorul (este Domnul, Păstorul)

„Domnul este păstorul meu : nu voi duce lipsă de nimic”. (Psalmul 23 : 1)

Metafora păstorului este folosită şi în Noul Testament pentru :

  • Domnul Isus :
    • „Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun Îşi dă viaţa pentru oi … Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele, şi ele Mă cunosc pe Mine … ”. (Ioan 10 : 11, 14)
    • apostolul Petru care a scris : „Căci eraţi ca nişte oi rătăcite. Dar acum v-aţi întors la Păstorul şi Episcopul sufletelor voastre”. (I Petru 2 : 25)
  • lucrătorii creştini :
    • „Şi El a dat pe unii apostoli ; pe alţii, proroci ; pe alţii, evanghelişti ; pe alţii, păstori şi învăţători
      pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos”. (Efeseni 4 : 11 – 13)
    • „Ascultaţi de mai marii voştri şi fiţi-le supuşi, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre, ca unii care au să dea socoteală de ele ; pentru ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci aşa ceva nu v-ar fi de niciun folos”. (Evrei 13 : 17)

II. Opera de artă (sufletul)

„Căci noi suntem lucrarea [lit. capodopera] Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele”. (Efeseni 2 : 10)

Modelul Divin după care se face lucrarea de restaurare este Christos.

Apostolul Pavel le-a scris credincioşilor din:

  • Galatia :

„Copilaşii mei, pentru care iarăşi simt durerile naşterii, până ce va lua Hristos chip în voi !” (Galateni 4 : 19)

  • Corint :

„Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului”. (II Corinteni 3 : 18 )

III. Uneltele folosite

„Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie. Tu îmi întinzi masa în faţa potrivnicilor mei ; îmi ungi capul cu untdelemn, şi paharul meu este plin de dă peste el”. (Psalmul 23 : 4 – 5)

Uneltele de care se foloseşte Dumnezeu pentru a face dintr-un nimeni un cineva sunt :

1. suferinţele pe nedrept :

„Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine”. (Psalmul 23 : 4)

„Căci este un lucru plăcut dacă cineva, pentru cugetul lui faţă de Dumnezeu, suferă întristare şi suferă pe nedrept. În adevăr, ce fală este să suferiţi cu răbdare să fiţi pălmuiţi, când aţi făcut rău ? Dar, dacă suferiţi cu răbdare, când aţi făcut ce este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu. Şi la aceasta aţi fost chemaţi ; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui”. (I Petru 2 : 19 – 21)

2. oamenii din jurul nostru (anturajul) :

„Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie”. (Psalmul 23 : 4)

În Biblie, duşmanii care pot fi simbolizaţi şi prin :

  • toiag : „Căci jugul care apăsa asupra lui, toiagul care-i lovea spinarea, nuiaua celui ce-l asuprea, le-ai sfărâmat, ca în ziua lui Madian”. (Isaia 9 : 4)
  • nuia : „Vai de asirian – zice Domnul – nuiaua mâniei Mele, care poartă în mână toiagul urgiei Mele !” (Isaia 10 : 5 )

3. lucrătorii creştini (amintiţi mai sus).

Concluzii :

De ce este nevoie de restaurare ?

Din cauza defectelor interioare care trebuie să fie îndepărtate :

  • eul (caracterul) puternic care ÎL învaţă pe Dumnezeu ce să facă, (în loc să înveţe de la EL) : „Apără-mă Tu, Doamne, de potrivnicii mei, luptă Tu cu cei ce se luptă cu mine ! Ia pavăza şi scutul şi scoală-Te să-mi ajuţi. Învârte suliţa şi săgeata împotriva prigonitorilor mei ! Zi sufletului meu : „Eu sunt mântuirea ta !” (Psalmul 35 : 1 – 3)
  • dorinţa de-a blestema : „Ruşinaţi şi înfruntaţi să fie cei ce vor să-mi ia viaţa ! Să dea înapoi şi să roşească cei ce-mi gândesc pieirea ! Să fie ca pleava luată de vânt şi să-i gonească îngerul Domnului ! Drumul să le fie întunecos şi alunecos, şi să-i urmărească îngerul Domnului ! Căci mi-au întins laţul lor, fără pricină, pe o groapă pe care au săpat-o, fără temei, ca să-mi ia viaţa ; să-i ajungă prăpădul pe neaşteptate, să fie prinşi în laţul pe care l-au întins, să cadă în el şi să piară !”. (Psalmul 35 : 4 – 8) Oare mi-ar plăcea să am parte de aceste lucruri ?
  • bucuria de răul altuia (să nu uităm că aceste lucruri erau valabile doar pentru credincioşii din Vechiul Testament) : „Şi atunci mi se va bucura sufletul în Domnul : se va înveseli de mântuirea Lui. Toate oasele mele vor zice : „Doamne, cine poate, ca Tine, să scape pe cel nenorocit de unul mai tare decât el, pe cel nenorocit şi sărac de cel ce-l jefuieşte ?” (Psalmul 35 : 9 – 10)
  • greşeala de-a aştepta bine de la cel căruia i-am făcut bine … etc.

Vestea bună este că Dumnezeu începe restaurarea cu păşunile verzi şi cu apele de odihnă (Psalmul 23 : 2),  adică perioadele de prosperitate spirituală şi materială.

Întâi dă puterea iar după aceea vine încercarea (Psalmul 23 : 4 – 5) Dar în toate lucrurile prin care Dumnezeu intervine în viaţa noastră, etalonul Lui este iubirea !

STUDII ASEMĂNĂZOARE :