Regretul veşnic
„Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi in subţire ; şi în fiecare zi ducea o viaţă plină de veselie şi strălucire.
La uşa lui, zăcea un sărac, numit Lazăr, plin de bube. Şi dorea mult să se sature cu firimiturile care cădeau de la masa bogatului ; până şi câinii veneau şi-i lingeau bubele. Cu vremea, săracul a murit ; şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam.
A murit şi bogatul, şi l-au îngropat. Pe când era el în Locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui şi a strigat : „Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi înmoaie vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba ; căci grozav sunt chinuit în văpaia aceasta.”
„Fiule”, i-a răspuns Avraam, „adu-ţi aminte că, în viaţa ta, tu ţi-ai luat lucrurile bune, şi Lazăr şi-a luat pe cele rele; acum aici, el este mângâiat, iar tu eşti chinuit. Pe lângă toate acestea, între noi şi între voi este o prăpastie mare, aşa ca cei ce ar vrea să treacă de aici la voi sau de acolo la noi să nu poată.”
Bogatul a zis : „Rogu-te, dar, părinte Avraame, să trimiţi pe Lazăr în casa tatălui meu ; căci am cinci fraţi, şi să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.”
Avraam a răspuns : „Au pe Moise şi pe proroci; să asculte de ei.” „Nu, părinte Avraame”, a zis el, „ci dacă se va duce la ei cineva din morţi, se vor pocăi.” Şi Avraam i-a răspuns :
„Dacă nu ascultă pe Moise şi pe proroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi.” …”. (Luca 16 : 19 – 31)
Introducere
În viaţa bogatului, săracul a fost (şi este) … doar o paranteză. Din cele treisprezece versete ale pildei, Lazăr este subiectul principal doar în trei versete. Despre bogat însă scrie foarte mult, nu atât despre ce a avut şi cum a trăit pe pământ cât despre unde a ajuns şi cum este dincolo.
Acolo se poate ajunge :
- în sânul lui Avraam (v. 22, 23), sau
- în Locuinţa morţilor (v. 23),
- în chinuri (v. 23, 24, 25, 28).
În ce constau chinurile ? În :
- remuşcări („Mustrare de cuget ; părere de rău; căință, regret”, DEX, 2009)
- şi în regretul veşnic. (Regretul este o : „Părere de rău cauzată de pierderea unui lucru sau a unei ființe, de o nereușită sau de săvârșirea unei fapte nesocotite”, DEX, 2009).
Regretul veşnic pentru :
- unde aş fi putut să ajung, (în ce loc !),
- cu cine aş fi putut să fiu (pentru totdeauna !),
- cât de bine aş fi putut să „o duc” !
Ce să facă omul care nu vrea să ajungă în locul de chin ? Să asculte de Cuvântul Domnului Isus :
„Au pe Moise şi pe proroci ; să asculte de ei.” „Nu, părinte Avraame”, a zis el, „ci dacă se va duce la ei cineva din morţi, se vor pocăi.” Şi Avraam i-a răspuns :
„Dacă nu ascultă pe Moise şi pe proroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi.” …”. (Luca 16 : 29 – 31)
Cuvânt, ascultare (potrivire a vieţii după etalonul Biblic), pocăinţă şi credinţa în Jertfa de pe cruce a Domnului Isus.
De fapt ce a încercat să facă bogatul ?
Să presupunem că sunt în aeroportul din Timişoara, de unde tocmai a plecat avionul în care trebuia să fiu, dar în care nu am putut intra deoarece nu am vrut să îmi achiziţionez un bilet conform cerinţelor companiei aviatice respective (eu având o altă părere despre cum se ajunge în avion … în cer).
Pot încerca să-mi cumpăr bilet … dar este prea târziu. Avionul a plecat, iar această plecare dincolo nu este ceva repetabil. După ce omul a plecat (a decedat) nimeni de pe pământ nu mai poate face nimic pentru el şi nimeni de dincolo nu mai poate face nimic pentru cei de pe pământ.
Dacă nu intru pe Uşă (prin Isus) nu am cum să ajung în Cer …
Pentru bogatul de odinioară pobabil regretul a fost accentuat şi de faptul că odată ajuns dincolo (şi convingându-se de realitatea locului de chin) a realizat că prin viaţa lui a fost un model negativ şi pentru familia lui.
Pentru a ajunge în Raiul Lui Dumnezeu, ce-ar fi trebuit să ştie fraţii lui, care încă trăiau pe pământ la momentul respectiv (şi ce trebuie să ştim noi cei ce trăim acum) ?
„Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit”. (Romani 10 : 9)