Prin Pilda bogatului şi a lui Lazăr (a se vedea Luca 16 : 19 – 31), Domnul Isus ne-a explicat un adevăr pe care noi nu-l ştiam :
ce este dincolo, în lumea nevăzută ?
Domnul Isus a spus că :
„Nimeni nu
- s-a suit în cer, afară de
- Cel ce S-a coborât din cer, adică
- Fiul omului care este în cer”. (Ioan 3 : 13)
Isus ştia exact ce spune, poate că i-a văzut cu ochii Lui pe Lazăr şi pe bogat, înainte de-a pleca din Cer sau în timp ce era pe pământ.
Nu ştim când a văzut ce-a spus în Pilda bogatului şi a lui Lazăr, dar realitatea descrisă de Domnul Isus trebuie privită foarte serios :
- orice om are parte de moarte,
- odată ajuns dincolo omul constată cu nu sunt decât două locaţii : locul de fericire şi cel de chin,
- ajungerea în Cer se face prin credinţă !
I. Decesul
„ … săracul a murit ; şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul, şi l-au îngropat. Pe când era el în Locuinţa morţilor, în chinuri … ”. (Luca 16 : 22 – 23)
După deces, trupul este îngropat dar sufletul (viaţa din om, persoana de fapt), ajunge fie în :
- sânul lui Avraam (acolo unde este Avraam, adică foarte aproape de el, în prezenţa Lui Dumnezeu, în Cer : „Dar vă spun că vor veni mulţi de la răsărit şi de la apus şi vor sta la masă cu Avraam, Isaac şi Iacov în Împărăţia cerurilor”. Matei 8 : 11), sau în
- Locuinţa Morţilor.
II. Destinaţiile posibile : Raiul sau Locuinţa Morţilor
Dincolo există numai două destinaţii :
- Cerul sau
- Locuinţa Morţilor.
„ … în chinuri [bogatul], şi-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui şi a strigat … ”. (Luca 16 : 23 – 24)
Locuinţa Morţilor este un loc de chin din cauza văpăii în care stau cei ajunşi acolo precum şi a lipsei de apă … În Luca 13 : 28, Domnul Isus Şi-a avertizat concetăţenii că :
„Va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor, când veţi vedea pe Avraam, pe Isaac şi pe Iacov şi pe toţi prorocii în Împărăţia lui Dumnezeu, iar pe voi scoşi afară”.
Versetul din Luca 16 : 23 surprinde exact această realitate şi anume faptul că poţi pierde cerul tot neglijând momentul împăcării cu Dumnezeu :
„Pe când era el în Locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui … ”.
Durerea era dublă. Văzând unde a ajuns (în chinuri) şi în plus conştientizând şi ce a pierdut (Cerul) …
III. Ajungerea în Cer se face numai prin credinţă (iar în locul de chin se ajunge din cauza necredinţei)
Omul care nu crede în Dumnezeu, în Isus (şi în Jertfa Lui de pe cruce), în Cuvântul lui Dumnezeu nu va ajunge în Cer, nu fiindcă Dumnezeu nu şi-ar dori să fie cu el, ci din cauză că el nu vrea să fie cu Dumnezeu …
Bogatul aflat în Locuinţa Morţilor s-a rugat de un om :
„Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi înmoaie vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba; căci grozav sunt chinuit în văpaia aceasta.” „Fiule”, i-a răspuns Avraam … ”. (Luca 16 : 24 – 25)
Nu ştim dacă acest dialog poate fi repetat, dacă cineva poate măcar să mai comunice cu cei ajunşi în prezenţa Lui Dumnezeu, sau această posibilitate o au o singură dată.
Fiu în sensul de descendent fizic al lui Avraam era şi bogatul (care era evreu) dar el nu era fiu (în sensul de mântuit, aceasta este cu totul altceva).
În Romani 9 : 6 – 7, apostolul Pavel a scris :
„ … nu toţi cei ce se coboară din Israel sunt Israel ; şi, măcar că sunt sămânţa lui Avraam, nu toţi sunt copiii lui Avraam; ci este scris :
„În Isaac vei avea o sămânţă care-ţi va purta numele”. În Galateni 3 : 7 scrie ceva ce bogatul (care-l numea Părinte pe Avraam) nu ştia :
„Înţelegeţi şi voi, dar, că fii ai lui Avraam sunt [adică ajung în Cer] cei ce au credinţă”.