„Când a ajuns David cu oamenii lui a treia zi la Ţiclag, amaleciţii năvăliseră în partea de miazăzi şi în Ţiclag. Ei nimiciseră şi arseseră Ţiclagul, după ce luaseră prinşi pe femei şi pe toţi cei ce se aflau acolo, mici şi mari. Nu omorâseră pe nimeni, dar luaseră totul şi plecaseră.
David şi oamenii lui au ajuns în cetate, şi iată că era arsă ; şi nevestele, fiii şi fiicele lor, fuseseră luaţi prinşi.
Atunci David şi poporul care era cu el au ridicat glasul şi au plâns până n-au mai putut plânge. Cele două neveste ale lui David : Ahinoam din Izreel şi Abigail din Carmel, nevasta lui Nabal, fuseseră luate şi ele.
David a fost în mare strâmtorare, căci poporul vorbea să-l ucidă cu pietre, pentru că toţi erau amărâţi în suflet, fiecare din pricina fiilor şi fetelor lui.
Dar David s-a îmbărbătat, sprijinindu-se pe Domnul Dumnezeul lui. El a zis preotului Abiatar, fiul lui Ahimelec : „Adu-mi efodul !” Abiatar a adus efodul la David. Şi David a întrebat pe Domnul : „Să urmăresc oastea aceasta ? O voi ajunge ?” Domnul i-a răspuns : „Urmăreşte-o, căci o vei ajunge şi vei izbăvi totul.” Şi David a pornit … ” (I Samuel 30 : 1 – 9).
Reacţia omului, când este la necaz … depinde de om :
I. Aflaţi în exact aceeaşi situaţie, majoritatea oamenilor se manifestă prin :
- Plâns, (v. 4),
- Căutarea unui vinovat, (v. 6 …. tindem să nu ne uităm la noi … la altul este vina),
- Răzbunarea (v. 6).
II. David, (omul credincios) a :
- Plâns, (v. 4 … şi-a manifestat durerea dar nu a dat vina pe altul, dar a trebuit să facă ceva fiind acuzat pe nedrept),
- „s-a îmbărbătat, sprijinindu-se pe Domnul Dumnezeul lui” (v. 6),
- A căutat o soluţie pentru ieşirea din criză, (v. 7 – 8) !
David, care se afla într-o situaţie limită, exact ca şi ceilalţi … a mers mai departe, s-a putut delimita de stările sufleteşti interioare prin :
1. Încrederea în Dumnezeu : „David a fost în mare strâmtorare, căci poporul vorbea să-l ucidă cu pietre, pentru că toţi erau amărâţi în suflet, fiecare din pricina fiilor şi fetelor lui. Dar David s-a îmbărbătat, sprijinindu-se pe Domnul Dumnezeul lui”. (v. 6)
În Psalmul 20 : 6 – 8, David scria că : „Ştiu de acum că Domnul scapă pe unsul Său şi-i va răspunde din ceruri, din locaşul Lui cel sfânt, prin ajutorul atotputernic al dreptei Lui. Unii se bizuie pe carele lor, alţii pe caii lor ; dar noi ne bizuim pe Numele Domnului Dumnezeului nostru. Ei se îndoaie şi cad ; dar noi ne ridicăm şi rămânem în picioare”.
2. Cuvântul lui Dumnezeu : „El a zis preotului Abiatar, fiul lui Ahimelec : „Adu-mi efodul !” Abiatar a adus efodul la David. Şi David a întrebat pe Domnul : „Să urmăresc oastea aceasta ? O voi ajunge ?” Domnul i-a răspuns : „Urmăreşte-o, căci o vei ajunge şi vei izbăvi totul.” (v. 7 – 8).
Cei mai mulţi rămân blocaţi, la evenimentul respectiv. Privesc în urmă, la ce au pierdut, neştiind că de fapt, cei dragi sunt vii, deşi au devenit robi ! Cunoaşterea în parte este specifică omului, dar el are acces la resursele lui Dumnezeu, care este omniştient ! În I Corinteni 13 : 12, apostolul Pavel scria :
„Acum, cunosc în parte ; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin”.
Dar dacă situaţia o cere, pot apela la Cel care cunoaşte totul, aşa a făcut şi apostolul Pavel. Nu avem toate detaliile întâmplării din Fapte 16, dar este clar că atunci când nu mai ştiu ce trebuie să fac, cer călăuzirea de la Dumnezeu :
„Fiindcă au fost opriţi de Duhul Sfânt să vestească Cuvântul în Asia, au trecut prin ţinutul Frigiei şi Galatiei. Ajunşi lângă Misia, se pregăteau să intre în Bitinia ; dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie.
Au trecut atunci prin Misia şi s-au coborât la Troa. Noaptea, Pavel a avut o vedenie : un om din Macedonia stătea în picioare şi i-a făcut următoarea rugăminte : „Treci în Macedonia şi ajută-ne !”
După vedenia aceasta a lui Pavel, am căutat îndată să ne ducem în Macedonia, căci înţelegeam că Domnul ne cheamă să le vestim Evanghelia.” (Fapte 16 : 6 – 10).
3. Ascultarea de Dumnezeu : „Şi David a pornit … ” (v. 9). A perseverat chiar dacă o treime din cei care l-au urmat, s-au dat bătuţi, au fost învinşi de oboseală … „două sute de oameni s-au oprit, fiind prea obosiţi ca să mai treacă pârâul Besor.” (v. 10).
Pentru cel aflat într-o problemă, nu contează atât de mult, ce s-a întâmplat de a ajuns unde este, cât contează ce va face ca să iese de acolo şi să nu mai ajungă acolo ! Să înveţe din lecţiile cu obiecte ale vieţii … pe care Dumnezeu i le dă !
Exemple de :
- situaţii limită : Iov, David când era urmărit de Absalom etc.
- reacţie la stres : Fuga la Dumnezeu sau fuga de Dumnezeu, (ex. Iona).
- ieşire din stres, de ieşirea din blocajul mental avem în cartea Iov unde avem notat un sfat din Cer : „Eu aş alerga la Dumnezeu, lui Dumnezeu I-aş spune necazul meu”. (Iov 5 : 8). Între aş face şi fac poate fi o mare distanţă … există dacă : „Dar tu, dacă alergi la Dumnezeu, dacă rogi pe Cel Atotputernic … ” (Iov 8 : 5).
Echiparea corespunzătoare a minţii, constă în înarmare şi blindare :
„Astfel, dar, fiindcă Hristos a pătimit în trup, înarmaţi-vă şi voi cu acelaşi fel de gândire. Căci cel ce a pătimit în trup a sfârşit-o cu păcatul ; pentru ca, în vremea care-i mai rămâne de trăit în trup, să nu mai trăiască după poftele oamenilor, ci după voia lui Dumnezeu.” (I Petru 4 : 1 – 2).
Aceste cuvinte le scrie Petru, cel care-I spunea cândva Domnului Isus : „Să Te ferească Dumnezeu, Doamne ! Să nu Ţi se întâmple aşa ceva !” (Matei 16 : 22).
Aceasta este gândirea demonică ! Să ai o viaţă căldicică ! Iar cel rău lucrează şi azi ca şi atunci … ne vorbeşte în special prin cei care ne sunt apropiaţi !
Petru avea şi el această mentalitate, un alt mod de-a vedea viaţa înainte de-a-L avea pe Isus ca Domn, dar a fost transformat prin necazurile prin care a trecut ! Şi noi avem aceeaşi şcoală a vieţii, care are acelaşi obiectiv, („ … suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.” II Corinteni 3 : 18), şi Acelaşi Profesor !