Puterea de influenţare a gândului, IV.1 [Marcu 2.1-12] Lumina şi întunericul

Florin

Puterea de influenţare a gândului se manifestă şi în privinţa credinţelor religioase. Ceea ce cred defineşte ceea ce sunt.

Lumina şi întunericul. Introducere

Cu puţin timp în urmă într-o dimineaţă, am privit afară. Era lumină de o vreme dar iluminatul public încă funcţiona. Lumina becurilor (care noaptea luminează cu putere) era ştearsă, doar arătau că luminează dar nu erau de folos pentru scopul lor, iluminatul stradal.

În cartea Isaia (capitolul 5 : 20) Dumnezeu a descris vremurile de confuzie spirituală (când lumina nu mai este lumină cu adevărat ci de-abia mai pâlpăie) astfel :

„Vai de cei ce numesc răul bine, şi binele, rău, care spun că întunericul este lumină, şi lumina, întuneric, care dau amărăciunea în loc de dulceaţă, şi dulceaţa în loc de amărăciune !”

În astfel de perioade (pe care le trăim şi noi), oamenii deosebesc cu greu valoarea de non-valoare, lucrurile care sunt cu adevărat importante (siguranţa vieţii veşnice şi trăirea zilnică cu Dumnezeu, familia …), de lucrurile care nu au aşa de mare preţ (când le privim prin prisma veşniciei) : posesiunile materiale de exemplu, pe care omul le lasă în momentul decesului şi pleacă dincolo cu adevăratele comori, pe care le are sau nu le are.

Adevărul central

Viaţa se poate sfârşi în orice moment, iar din momentul decesului omul va ajunge într-un loc în care-şi va petrece toată veşnicia.

Dacă sunt confuz în privinţa identităţii mele spirituale şi nu sunt sigur dacă sunt lumină / copil al Lui Dumnezeu sau sunt întuneric / copilul celui rău (dar şi pentru a fi sigur că voi ajunge în Cer) este bine să-mi verific interiorul (dacă am siguranţa faptului că voi ajunge cu Dumnezeu după plecarea de pe pământ) :

  1. Sunt copilul Lui Dumnezeu ? Sau
  2. sunt duşmanul Lui Dumnezeu ?
  3. Mărturia interioară îmi poate dovedi de partea cui sunt.

1. Isus şi fiii Lui

Isus este Lumina lumii, (numai prin credinţa în El, omul poate ajunge să-I fie fiu)

„Câtă vreme aveţi Lumina printre voi, credeţi în Lumină, ca să fiţi fii [gr. huioi] ai luminii”. (Ioan 12 : 36)

Poate cea mai bună explicaţie a termenului hyiós (fiu) este cea pe care o găsim în Concordanţa lui Strong

  1. Fiul poate fi prin naștere sau prin adopție; (la figurat) fiu este oricine împărtășește aceeași natură cu Tatăl lui. Pentru credincios, a deveni fiu al lui Dumnezeu începe cu a fi renăscut (adoptat) de către Tatăl ceresc – prin Hristos (lucrarea Fiului etern). În Noul Testament hyiós („fiu”) se referă în egală măsură la credincioșii de sex feminin. În Galateni 3 : 28 scrie clar : „Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod ; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus”.
  2. Hyiós („fiu”) subliniază asemănarea credinciosului cu Tatăl ceresc, adică asemănându-se din ce în ce mai mult cu caracterul Său trăind în credință.
  3. Hyiós („fiu”) evidențiază dreptul (legal) la moștenirea Tatălui, adică pe măsură ce credinciosul trăiește în conformitate cu natura (scopul) Tatălui.

STUDII ASEMĂNĂTOARE :