Puterea de influenţare a gândului, IV.2 [Marcu 2.1-12] Duşmanii Lui Isus/Lumina

Florin

Puterea de influenţare a gândului poate trece dincolo de viaţa aceasta, în veşnicie. Pot să cred despre mine că voi ajunge sigur în cer şi eu să fiu de fapt împotriva Lui Isus … De aceea vom studia cine sunt :

2. Duşmanii Lui Isus (Lumina)

„Alţii sunt vrăjmaşi ai luminii, nu cunosc căile ei, nu umblă pe cărările ei”. (Iov 24 : 13) Contează în primul rând ce / cine sunt şi abia apoi ce fac !

Dar ce fac îmi poate dovedi cine sunt cu adevărat (nu cine cred eu că sunt). Pot să cred că sunt copilul Lui Dumnezeu şi de fapt EL să nu-mi fie Tată !
În pasajul biblic din Marcu 2 : 5 – 8 scrie că Isus i-a spus slăbănogului :

„Fiule, păcatele îţi sunt iertate !” „Unii din cărturari [gr. grammateōn], care erau de faţă, se gândeau în inimile lor :

„Cum vorbeşte Omul acesta astfel ? Huleşte ! Cine poate să ierte păcatele decât numai Dumnezeu ?” Îndată, Isus a cunoscut, prin duhul Său, că ei gândeau astfel în ei şi le-a zis : „Pentru ce aveţi astfel de gânduri în inimile voastre ?”

În traducerea Cornilescu este folosit temenul cărturari. În greacă este grammateōn. Grammateu era scribul, scriitorul :

„a) în Ierusalim, un scrib, unul învățat în Dreptul evreiesc, profesor de religie,
b) la Efes, funcționarul orașului, secretarul orașului,
c) un om care învață în general”.

În Evanghelia după Matei (capitolul 5 : 20), Domnul Isus a explicat foarte tranşant :

„Căci vă spun că, dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor şi a fariseilor, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor”.

Cu cine vorbea ? Cu ucenicii Lui. În Matei 5 : 1 – 2, la începutul capitolului scrie că atunci :

„Când a văzut Isus noroadele, S-a suit pe munte ; şi după ce a şezut jos, ucenicii Lui s-au apropiat de El. Apoi a început să vorbească şi să-i înveţe astfel … ”.

Cărturarii (oamenii religioşi de la ora actuală sunt cei care-i învaţă pe alţii şi în general vorbind) ei nu consideră că ar mai avea ceva de învăţat, (au stofă de profesor nu de elev) şi nu mai învaţă nici de la Isus.

Dar un ucenic al Lui, toată viaţa învaţă de la Isus, prin citirea Cuvântului Lui, prin potrivirea vieţii după Sfânta Scriptură, înţelegând şi disciplinările de care au parte pentru îndreptarea lor, (nu luându-le ca pe simple întâmplări).

În Romani 2 : 21, apostolul Pavel a scris :

„ … tu deci, care înveţi pe alţii, pe tine însuţi nu te înveţi ?”

Altfel spus, pot să fiu profesor de religie, (care este calificat să-i înveţe pe alţii, care merge constant la Biserică), şi totuşi să nu fiu mântuit !

De o vreme a trebuit să merg constant la spital. Ieri am fost la spital, alaltăieri am fost, mâine trebuie să merg, iar peste trei zile trebuie să ajung iarăşi acolo.

Şi cu toate că am fost la spital de atâtea ori (şi de fiecare dată am stat câteva ore acolo), tot nu am devenit doctor … ci am rămas simplu vizitator al spitalului care nu a fost afectat cu nimic de ceea ce se petrece acolo, (aşa că nu sunt nici pacient, care are nevoie de tratament, dar nici doctor care tratează boala).

Cam aşa este şi cu oamenii religioşi. Ei merg la biserică dar nu fiindcă au nevoie de Isus, nu sunt pacienţii care au nevoie de doctor, (păcătoşii care ştiu că fără Isus Mântuitorul nu pot ajunge în Cer). După ce pleacă de la biserică, deşi alţii la aceeaşi slujbă s-au întâlnit cu Dumnezeu şi au fost mântuiţi, ei rămân aceeaşi, neschimbaţi, oameni vechi …

De meditat :

La puţin timp după întâmplarea descrisă de Marcu (în capitolul 2 : 1 – 12, Vindecarea slăbănogului) în Marcu 2 : 15 – 17 găsim scris că :

„Pe când şedea Isus la masă în casa lui Levi, mulţi vameşi şi păcătoşi au şezut şi ei la masă cu El şi cu ucenicii Lui ; căci erau mulţi care mergeau de obicei după El. Cărturarii şi fariseii, când L-au văzut mâncând cu vameşii şi cu păcătoşii, au zis ucenicilor Lui :

„De ce mănâncă El şi bea cu vameşii şi cu păcătoşii ?” Isus, când a auzit acest lucru, le-a zis : „Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi. Eu am venit să chem la pocăinţă nu pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi”.

În Vindecarea slăbănogului, Isus le-a cerut unora dintre cărturarii prezenţi acolo să-şi verifice gândirea, care era greşită, (a se vedea Marcu 2 : 8 „Pentru ce aveţi astfel de gânduri în inimile voastre ?”), dar aici Isus le spune clar diagnosticul (pentru că este clar că în acea perioadă care trecuse de la auzirea Cuvântului Lui, ei nu L-au luat în seamă cu adevărat) :

Sunteţi bolnavi care cred că sunt sănătoşi, iar din acest motiv nici măcar nu apelează la doctor.

Care este sfârşitul unui astfel de om care nu-şi tratează boala (păcatul) ? Sfârşitul lui va fi moartea … În Luca 15 : 7, Domnul Isus a spus :

„Tot aşa, vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de oameni neprihăniţi care n-au nevoie de pocăinţă”.

Putem spune că şi pe pământ, credincioşii sinceri au parte de bucurie când văd transformarea pe care Dumnezeu o face în viaţa căutătorului de Isus, (naşterea din nou a unui om care-şi vede păcatul şi faptul că este păcătos), în timp ce oamenii religioşi sunt o sursă constantă de întristare, prin judecăţile şi comportamentul lor de super-sfinţi …

A fi conştient de păcatul meu (de faptul că sunt un păcătos care numai prin pocăinţă şi prin credinţa în Isus voi ajunge în Cer), este total diferit de cazul omului religios (cărturarul, cel care le ştie pe toate), care merge şi el la aceeaşi biserică, dar nu-şi vede păcatul lui, ci doar pe al altuia … şi ceea ce este mai grav (asemenea unora dintre cărturarii descrişi în Marcu 2 : 6 – 7), ÎL judecă până şi pe Dumnezeu !

Trebuie să amintim clar un adevăr, Isus este Dumnezeu :

„ … Hristosul … este mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin !” (Romani 9 : 5)

STUDII ASEMĂNĂTOARE :