Puterea de influenţare a gândului, II [Marcu 2.1-12] Sursa gândului

Florin

Observăm că puterea de influenţare a unui singur gând este foarte mare (fie înspre bine, fie spre rău). Direcţia înspre care ne îndreaptă un gând ne arată care este originea lui. Să ne reamintim cele trei adevăruri de la început :

  1. Dumnezeu ne cunoaşte gândul,
  2. Isus ştie ce se petrece în lumea interioară a omului după ce primeşte un gând,
  3. Gândul acceptat (fie că este bun sau rău) are o putere de influenţă multiplă (a mai multor persoane în acelaşi timp).

În continuare să observăm succint un adevăr. De unde pot ştii care este sursa gândului care-mi trece prin minte ?

Putem înţelege care este sursa unui gând în special în funcţie de direcţia înspre care ne îndreaptă (fie înspre Dumnezeu şi spre bine, fie înspre a face răul care este asemănător celui rău)

Ne vom aminti cele trei pasaje Biblice menţionate anterior şi vom constata faptul că cel rău aduce gânduri care îndreaptă omul înspre :

  1. distrugerea vieţii / înspre moarte,
  2. alimentarea orgoliului şi a nemulţumirii lui,
  3. moarte / sinucidere (încetarea vieţii).

Toate acestea nu vin de la Dumnezeu, dar este interesant de observat că aceste gânduri vin în prezenţa Domnului Isus, (altfel spus, ţinta atacurilor demonice sunt în special copiii Lui Dumnezeu, cei care nu sunt sub controlul celui rău, sunt tentaţi cu ispita de-a ieşi de sub autoritatea Domnului Isus).

I. Pedeapsa cu moartea

O disciplinare disproporţionat de mare faţă de mărimea greşelii pentru ceea ce constituia un delict mic.

„Ucenicii Săi, Iacov şi Ioan, când au văzut lucrul acesta, au zis : „Doamne, vrei să poruncim să se coboare foc din cer şi să-i mistuie, cum a făcut Ilie ?”

Isus S-a întors spre ei, i-a certat şi le-a zis : „Nu ştiţi de ce duh sunteţi însufleţiţi ! Căci Fiul omului a venit nu ca să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască.” Şi au plecat în alt sat”. (Luca 9 : 54 – 56)

În Luca 9 : 54 – 56, scrie despre Iacov şi Ioan că şi-au dorit moartea imediată a locuitorilor dintr-o aşezare, oameni pe care (cel mai probabil) nici măcar nu-i cunoşteau.

Aşa se manifestă spiritul justiţiar al omului care consideră că el este chemat să facă dreptate pe pământ … dar Domnul îi învaţă pe ucenici să se ocupe de lucruri mai importante … de liniştea din sufletul lor !

Domnul Isus i-a învăţat ce să facă şi-mi spune şi mie :

Nu eşti responsabil de deciziile (faptele) celuilalt, dar trebuie să fii atent la modul în care reacţionezi când cineva face ce nu-ţi este pe plac ! Dacă nu te poţi controla, pleacă pur şi simplu din zona de conflict, linişteşte-te ! Deplasează-te din spaţiul răului în zona calmului !

Cel rău încurajează aprinderea creştinului din focul Gheenei, Domnul Isus încurajează stingerea focului mâniei prin apa Duhului Sfânt !

II. Hrănirea orgoliului personal (plus a nemulţumirea faţă de ceea ce sunt, am etc.)

„Apoi le-a venit în gând să ştie cine dintre ei ar fi cel mai mare. Isus le-a cunoscut gândul inimii, a luat un copilaş, l-a pus lângă El şi le-a zis :

„Oricine primeşte pe acest copilaş, în Numele Meu, pe Mine Mă primeşte ; şi oricine Mă primeşte pe Mine primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Fiindcă cine este cel mai mic între voi toţi acela este mare”. (Luca 9 : 46 – 48)

Aici Domnul Isus le explică cum să ajungă mai sus, dar în Isaia 42 : 12 – 15, avem arătat cum Lucifer de sus de tot a ajuns jos de tot, (deoarece a considerat că încă nu este destul de sus, ci trebuie să-şi ia soarta în mâini şi să remedieze ceea ce Dumnezeu nu a făcut, el considerând că ar merita să ajungă mai sus de locul pe care i l-a hotărât Dumnezeu), să fie ca Dumnezeu (fiindcă mai sus de atât nu se putea).

„Cum

  1. ai căzut din cer, luceafăr strălucitor, fiu al zorilor ! Cum
  2. ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor ! Tu ziceai în inima ta : „Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu, voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei, mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Preaînalt.”Dar
  3. ai fost aruncat în Locuinţa morţilor, în adâncimile mormântului !” (Isaia 42 : 12 – 15)

Dar vom observa şi o altfel de nemulţumire, care vine cumva sub o formă de falsă smerenie, ce şopteşte :

„Sunt prea sus, Dumnezeu m-a pus unde nu merit aşa că trebuie să dau înapoi, să fiu mai jos”, (a se vedea Matei 8 : 31 – 32).

Sugestia discretă a celui rău este să fii ori mai sus decât eşti, ori mai jos, oricum numai în voia Lui Dumnezeu să nu fii … adică acolo unde eşti acum !

În Luca 9 : 46 – 47, caracterul luciferic iese clar în evidenţă prin manifestarea orgoliului de-a fi cel mai mare din grupul oamenilor între care trăiesc (cel mai important dintre doisprezece, o sută, o mie etc.) :

Eu trebuie să ajung să fiu Numărul Unu, aşa vine gândul, ca şi cum ar fi de la mine.

Cel rău nu spune :

Tu ai merita să fii cel mai mare deoarece etc.

Exprimarea la persoana a doua ar arăta clar că în spatele gândului este altcineva decât gândirea ta, de aceea (de obicei) cel rău vine cu gânduri la persoana întâi.

În aceste gânduri, vocea interioară îţi şopteşte că :

„Eu merit mai mult, dar vezi bine că Dumnezeu nu face alegerile corespunzătoare meritelor tale, în urma cărora toţi să ştie că eu merit locul întâi !”

III. Moartea prin sinucidere

„Dracii rugau pe Isus şi ziceau : „Dacă ne scoţi afară din ei, dă-ne voie să ne ducem în turma aceea de porci.” „Duceţi-vă”, le-a zis El. Ei au ieşit şi au intrat în porci. Şi deodată toată turma s-a repezit de pe râpă în mare, şi a pierit în ape”. (Matei 8 : 31 – 32)

În Matei 8 : 31 – 32, duhul rău vrea doar să intre într-un anumită locaţie (turma de porci). El spune ce vrea, nu şi de ce îşi doreşte dintr-odată acel lucru. După primirea acceptului (care arată clar şi faptul că un duh necurat nu poate intra în cineva fără acceptul Stăpânului), citim că :

„ … toată turma s-a repezit de pe râpă în mare, şi a pierit în ape”. (Matei 8 : 32)

Erau porci care creşteau acolo, dar deodată comportamentul lor s-a schimbat … şi s-a ajuns la o sinucidere colectivă. De unde a venit gândul ? De la cel rău. Înspre ce i-a direcţionat ? Înspre moarte !

Harul nostru este că Dumnezeu ne cunoaşte şi pe noi (cei ce suntem ai Lui, a se vedea II Timotei 2 : 19 unde scrie că : „Domnul cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui … ”) ; şi cunoaşte şi gândurile ce ne vin în minte, ce constituie atacurile demonice, săgeţile aprinse ale celui rău.

Prin puterea Lui intervine, ne conştientizează şi ne scoate învingători ! În I Ioan 4 : 1 – 4 scrie că :

„Preaiubiţilor, să nu daţi crezare oricărui duh ; ci să cercetaţi duhurile, dacă sunt de la Dumnezeu ; căci în lume au ieşit mulţi proroci mincinoşi.

Duhul lui Dumnezeu să-L cunoaşteţi după aceasta : orice duh care mărturiseşte că Isus Hristos a venit în trup este de la Dumnezeu ; şi orice duh care nu mărturiseşte pe Isus nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui Antihrist, de a cărui venire aţi auzit. El chiar este în lume acum.

Voi, copilaşilor, sunteţi din Dumnezeu ; şi i-aţi biruit, pentru că Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume”.

Aducerea vieţii Domnului Isus în viaţa copiilor Lui constituie preocuparea Duhului Sfânt. Preocuparea demonică constă în menţinerea constante a nemulţumirii în viaţa creştinului …

STUDII ASEMĂNĂTOARE :