Punga spartă, Hagai 1.1-15

Florin

Hagai 1.1-15I. „În anul al doilea al împăratului Darius, în ziua întâi a lunii a şasea, cuvântul Domnului a vorbit prin prorocul Hagai către Zorobabel, fiul lui Şealtiel, dregătorul lui Iuda, şi către Iosua, fiul lui Ioţadac, marele preot, astfel :

„Aşa vorbeşte Domnul oştirilor :

  • „Poporul acesta zice : „N-a venit încă vremea pentru zidirea din nou a Casei Domnului !” De aceea, cuvântul Domnului le-a vorbit prin prorocul Hagai astfel : „Dar pentru voi a venit oare vremea să locuiţi în case căptuşite cu tavan, când Casa aceasta este dărâmată ?” Aşa vorbeşte acum Domnul oştirilor :

  • „Uitaţi-vă cu băgare de seamă la căile voastre !

Semănaţi mult, şi strângeţi puţin, mâncaţi, şi tot nu vă săturaţi, beţi, şi tot nu vă potoliţi setea, vă îmbrăcaţi, şi tot nu vă este cald ; şi

  • cine câştigă o simbrie o pune într-o pungă spartă !” Aşa vorbeşte Domnul oştirilor : „Uitaţi-vă cu băgare de seamă la căile voastre !

II. Suiţi-vă pe munte, aduceţi lemne şi zidiţi Casa ! Eu Mă voi bucura de lucrul acesta şi voi fi proslăvit, zice Domnul. Vă aşteptaţi la mult, şi iată că aţi avut puţin ; l-aţi adus acasă, dar Eu l-am suflat. Pentru ce ? – zice Domnul oştirilor. Din pricina Casei Mele care stă dărâmată, pe când fiecare din voi aleargă pentru casa lui.

De aceea, cerurile nu v-au dat roua, şi pământul nu şi-a dat roadele. Am chemat seceta peste ţară, peste munţi, peste grâu, peste must, peste untdelemn, peste tot ce poate aduce pământul, peste oameni şi peste vite şi peste tot lucrul mâinilor voastre.”

III. Zorobabel, fiul lui Şealtiel, Iosua, fiul lui Ioţadac, marele preot, şi toată rămăşiţa poporului au ascultat glasul Domnului Dumnezeului lor şi cuvintele prorocului Hagai, fiindcă Domnul Dumnezeul lor îl trimisese. Şi poporul s-a temut de Domnul.

Hagai, trimisul Domnului, a zis poporului, după porunca Domnului : „Eu sunt cu voi, zice Domnul.”

Domnul a trezit duhul lui Zorobabel, fiul lui Şealtiel, dregătorul lui Iuda, şi duhul lui Iosua, fiul lui Ioţadac, marele preot, şi duhul întregii rămăşiţe a poporului. Aşa că ei au venit şi s-au pus pe lucru în Casa Domnului oştirilor, Dumnezeul lor, în ziua a douăzeci şi patra a lunii a şasea, în anul al doilea al împăratului Darius”. (Hagai 1 : 1 – 15)

Ce se întâmplă când omul credincios deviază de la ţintă, de la ceea ce Dumnezeu îi cere să facă ?

I. Iniţiativa schimbării, (a reabilitării, a readucerii pe făgaşul normal), o are Dumnezeu, prin Cuvântul profetic, (v. 1 – 7, în versetele 2, 5 şi 7).

II. Conştientizarea poporului de nevoia de schimbare, tot Dumnezeu o face, (v. 8 – 11).

III. Ascultarea de Dumnezeu, (revenirea la voia lui Dumnezeu), se dovedeşte prin fapte, (v. 12 – 15).

I. Iniţiativa schimbării o are Dumnezeu, prin Cuvântul profetic, (v. 1 – 7 … 2, 5, 7).

  1. „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor : „Poporul acesta zice : „N-a venit încă vremea pentru zidirea din nou a Casei Domnului !” (v. 2)

  2. „Aşa vorbeşte acum Domnul oştirilor : „Uitaţi-vă cu băgare de seamă la căile voastre !” (v. 5)

  3. „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor : „Uitaţi-vă cu băgare de seamă la căile voastre !” (v. 7)

Ce trebuie să ne dea de gândit nouă celor din 2015, nu cumva ne asemănăm cu ei ? Faptul că :

  • Punem accent mai mare pe proprietăţile personale, decât pe Casa Domnului. Cum îmi pot da seama de acest lucru ? Pe ce dau banii … cât dau pentru Domnul şi cât dau pentru mine ? „ … daţi milostenie. Faceţi-vă rost de pungi care nu se învechesc, o comoară nesecată în ceruri, unde nu se apropie hoţul şi unde nu roade molia. Căci unde este comoara voastră, acolo este şi inima voastră”. (Luca 12 : 33 – 34)

  • Lipsa de binecuvântare … lipsa locurilor de muncă : „ … cine câştigă o simbrie” …

  • Muncă pentru salarii mici, cu care nu se poate face mare lucru : „ … o pune într-o pungă spartă”. Punga sparta, sau neputinţa de-a face economii !

În Eclesiastul 3 : 13 scrie : „ …. dar şi faptul că un om mănâncă şi bea, şi duce un trai bun în mijlocul întregii lui munci este un dar de la Dumnezeu”.

II. Conştientizarea poporului de nevoia de schimbare, (v. 8 – 11).

Evanghelia după Ioan 16 : 8 „Şi când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata”.

Trebuie să reţinem şi ceea ce le scria apostolul Pavel, creştinilor din Filipi (2 : 13) : „Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea”.

Cine este şi azi Căpetenia şi Desăvârşirea Credinţei ? Tot Domnul Isus … dacă nu ar fi El şi noi am devia de la ţintă ! „Căpetenia mântuirii … Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu”. (Evrei 2 : 10 şi 12 : 2)

Ce se întâmplă când omul credincios deviază de la ţintă, de la obiectivul pe care şi l-a propus ? Pentru evreii de atunci, prioritară devenise casa căptuşită cu tavan, (un mic echivalent ar fi ceva de ultimă generaţie, din martie 2015, un Samsung Galaxy s 6 de exemplu, sau orice altă ţintă a creştinului modern) !

Evreii de atunci uitaseră oarecum pentru ce erau veniţi acolo ! Foştii robi, foloseau greşit libertatea ! Cir le spusese : „Cine dintre voi este din poporul Lui ? Dumnezeul lui să fie cu el, [În Hagai 1 : 13, Dumnezeu le spunea : „Eu sunt cu voi, zice Domnul.”, iar în Hagai 2 : 4 – 5 este scris : „Eu sunt cu voi, zice Domnul oştirilor … Duhul Meu este în mijlocul vostru; nu vă temeţi !” … nu avem şi noi aceeaşi promisiune ? Ba da !] … şi să se suie la Ierusalim în Iuda, şi să zidească acolo Casa Domnului Dumnezeului lui Israel ! El este adevăratul Dumnezeu, care locuieşte la Ierusalim … Capii de familie din Iuda şi Beniamin, preoţii şi leviţii, şi anume toţi aceia

  • al căror duh l-a trezit Dumnezeu, s-au sculat să meargă să zidească la Ierusalim Casa Domnului”. (Ezra 1 : 3, 5). Aşa că s-a ajuns la adormirea spirituală şi a fost nevoie de o nouă trezire a copiilor lui Dumnezeu !

  • „Domnul a trezit duhul

  1. lui Zorobabel, fiul lui Şealtiel, dregătorul lui Iuda,

  2. şi duhul lui Iosua, fiul lui Ioţadac, marele preot,

  3. şi duhul întregii rămăşiţe a poporului. Aşa că ei au venit şi s-au pus pe lucru ”. (v. 14). A fost o trezire concomitentă, în masă !

Cum şi prin ce au fost treziţi ? Prin lipsurile pe care le aveau şi prin Cuvântul lui Dumnezeu, care i-a făcut să vadă care este sursa problemelor lor ! Prin Isaia, (65 : 23), Domnul spunea : „Nu vor munci degeaba … căci vor alcătui o sămânţă binecuvântată de Domnul, şi copiii lor vor fi împreună cu ei”. Munca în pagubă dădea de gândit !

În plus, evreii fiind poporul lui Dumnezeu ştiau foarte bine despre Binecuvântări, dar şi despre Blesteme ! În Deuteronom 28 : 1 – 2, 15 scria :

„Dacă vei asculta de glasul Domnului Dumnezeului … Iată toate binecuvântările care vor veni peste tine şi de care vei avea parte … Dar dacă nu vei asculta de glasul Domnului Dumnezeului tău, dacă nu vei păzi şi nu vei împlini toate poruncile Lui şi toate legile Lui, pe care ţi le dau astăzi, iată toate blestemele care vor veni peste tine şi de care vei avea parte.”

III. Ascultarea de Dumnezeu s-a dovedit şi se dovedeşte, prin fapte, (v. 12 – 15).

În cazul lor ascultarea a constat în rezidirea templului lui Dumnezeu ! Ce avem noi de făcut, la ora actuală ?

Există un Templu spiritual, făcut din pietre vii. În I Petru 2 : 5 scrie : „Şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească, o preoţie sfântă şi să aduceţi jertfe duhovniceşti, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos”. Despre acest templu scrie şi în Vechiul Testament şi în Noul Testament !

În Zaharia 6 : 12 – 13, avem mai multe detalii : „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor : „Iată că un om, al cărui nume este Odrasla, va odrăsli din locul Lui şi va zidi Templul Domnului. Da, El va zidi Templul Domnului ...”

Domnul Isus este Odrasla … El i-a spus lui Petru : „Şi Eu îţi spun : tu eşti Petru, şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui”. (Matei 16 : 18)

Concluzii :

A). În viaţă pot exista două extreme : 1. Numai interesul personal, genul eu şi casa mea : „ … fiecare din voi aleargă pentru casa lui”, (Hagai 1 : 9), sau cealaltă extremă : 2. Dezinteresul faţă de familie şi nevoile ei : „Dacă nu poartă cineva grijă de ai lui, şi mai ales de cei din casa lui, s-a lepădat de credinţă şi este mai rău decât un necredincios”. (I Timotei 5 : 8). Creştinii sunt oameni echilibraţi, pentru că Dumnezeu îi învaţă ce au de făcut !

B). Dumnezeu are răbdare şi ne cere şi nouă acelaşi fel de comportament ! Iniţial Dumnezeu a vorbit în data de 01.06.02 : „În anul al doilea al împăratului Darius, în ziua întâi a lunii a şasea, cuvântul Domnului a vorbit prin prorocul Hagai … ”, (Hagai 1 : 1) … dar trec douăzeci şi trei de zile până ce poporul ascultă :

„ … au venit şi s-au pus pe lucru în Casa Domnului oştirilor, Dumnezeul lor, în ziua a douăzeci şi patra a lunii a şasea, în anul al doilea al împăratului Darius.” (era data de 24.06.02 … Hagai 1 : 14 – 15). În toată această perioadă, Dumnezeu nu i-a pedepsit cu foc din Cer, cum şi-au dorit pentru cei răi, doi ucenici la un moment dat ! „Ucenicii Săi, Iacov şi Ioan, când au văzut lucrul acesta, au zis : „Doamne, vrei să poruncim să se coboare foc din cer şi să-i mistuie, cum a făcut Ilie ?” (Luca 9 : 54) …

Ei măcar I-au spus lui Isus ce-au gândit, dar dacă ar fi avut acces la robinetul focului ? Harul lui Dumnezeu pentru noi, constă şi în faptul că nu putem face tot ce ne vine prin minte, la un moment dat, pentru că după ce omul se linişteşte îşi dă seama ce greşeală ar fi făcut cu focul … chiar dacă el ar fi fost din cer !

Dumnezeu aşteaptă, dar dacă omul nu îşi revine poate primi o lovitură, pentru a se trezi la realitate :

„ … Petru dormea între doi ostaşi, legat de mâini cu două lanţuri ; şi nişte păzitori păzeau temniţa la uşă. Şi iată, un înger al Domnului a stat lângă el pe neaşteptate, şi o lumină a strălucit în temniţă. Îngerul a deşteptat pe Petru, lovindu-l în coastă … ”. (Fapte 12 : 6 – 7)

Petru pleacă din închisoare, iar paznicii nu au realizat că s-ar fi întâmplat ceva ! În Fapte 12 : 18 – 19 este notat ce s-a întâmplat a doua zi : „Când s-a făcut ziuă, ostaşii au fost într-o mare fierbere, ca să ştie ce s-a făcut Petru. Irod, după ce l-a căutat în toate părţile, şi nu l-a aflat, a luat la cercetare pe păzitori şi a poruncit să-i omoare”.

Aici este un exemplu clasic a ceea ce este scris în Psalmul 127 : 1 : „ … dacă nu păzeşte Domnul o cetate, degeaba veghează cel ce o păzeşte”.

C). Evreii de pe vremea lui Hagai, aveau de rezidit Templul din Ierusalim. Noi avem de lucrat zi de zi la edificarea / zidirea spirituală. Pentru aceasta este nevoie de :

  • Cuvântul lui Dumnezeu : „Şi acum, fraţilor, vă încredinţez în mâna lui Dumnezeu şi a Cuvântului harului Său care vă poate zidi sufleteşte şi vă poate da moştenirea împreună cu toţi cei sfinţiţi”. (Fapte 20 : 32)

  • Roada Duhului Sfânt. În Romani 14 : 17 – 19 este scris : „Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt. Cine slujeşte lui Hristos în felul acesta este plăcut lui Dumnezeu şi cinstit de oameni. Aşadar, să urmărim lucrurile care duc la pacea şi zidirea noastră”.

  • Darurile Duhului Sfânt : „Ce este de făcut atunci, fraţilor ? Când vă adunaţi laolaltă, dacă unul din voi are o cântare, altul, o învăţătură, altul, o descoperire, altul, o vorbă în altă limbă, altul, o tălmăcire, toate să se facă spre zidirea sufletească”. (I Corinteni 14 : 26)

În Hagai 1 : 13, este scrisă o promisiune a lui Dumnezeu pentru oamenii de atunci : „Hagai, trimisul Domnului, a zis poporului, după porunca Domnului : „Eu sunt cu voi, zice Domnul.” Nu trebuie să uităm că şi noi avem promisiunea Domnului Isus : „Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” Amin.” (Matei 28 : 20)

Pentru poporul lui Dumnezeu de atunci, faptul că Dumnezeu era cu ei s-a dovedit în primul rând prin faptul că le-a mers rău, atât timp cât ei au ales să trăiască cum voiau ei ! Au avut parte de lecţiile pungii sparte … Au realizat că nu sunt ai lor, ci ai Lui Dumnezeu, că nu pot trăi oricum şi să le meargă şi bine !

Dumnezeu i-a disciplinat, pentru a-i aduce pe calea Lui. Dar faptul că Dumnezeu a fost cu ei, s-a arătat şi prin binecuvântarea de care au avut parte, din momentul în care au decis să facă voia lui Dumnezeu !

Să nu uităm ce este scris în Psalmul 102 : 27 : „Dar Tu rămâi Acelaşi, şi anii Tăi nu se vor sfârşi”.