„Eu zic : „O, dacă
1. aş avea aripile porumbelului,
2. aş zbura şi
3. aş găsi undeva odihnă !” (Psalmul 55 : 6)
I. „O, dacă aş avea aripile porumbelului …”.
Este clar că omul nu poate avea aripi şi chiar dacă ar avea aripi de porumbel, ar fi prea mici pentru el, pentru a le putea folosi. Ce vrea să spună psalmistul ?
Pentru a obţine liniştea interioară am nevoie de o putere pentru a zbura, dar aripile acestea au ceva din porumbel : blândeţea lui.
Nu trebuie să fie nici aripi de corb, dar nici de vultur. „După ce a fost botezat tot norodul, a fost botezat şi Isus ; şi pe când Se ruga, s-a deschis cerul, şi Duhul Sfânt S-a coborât peste El în chip trupesc, ca un porumbel. Şi din cer s-a auzit un glas care zicea :
„Tu eşti Fiul Meu preaiubit : în Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea !” (Luca 3 : 22) Odihna se primeşte prin Duhul Sfânt !
II. „ … aş zbura …”. Odihna este localizată undeva deasupra, nu este pe pământ, ci undeva în înălţimi unde omul nu poate ajunge prin puterea lui :
„De la capătul pământului strig către Tine cu inima mâhnită şi zic : „Du-mă pe stânca pe care n-o pot ajunge, căci este prea înaltă pentru mine !”. (Psalmul 61 : 2) …
Odihna este la Dumnezeu. Psalmistul vorbea profetic despre obţinerea puterii spirituale, pe care o dă Domnul Isus. În Psalmul 55 : 1 – 3 David spunea în versurile cântării :
„Ia aminte, Dumnezeule, la rugăciunea mea şi nu Te ascunde de cererile mele ! Ascultă-mă şi răspunde-mi ! Rătăcesc încoace şi încolo şi mă frământ, din pricina zarvei vrăjmaşului şi din pricina apăsării celui rău”.
Omul lui Dumnezeu se ruga, dar ştia în el, că este nevoie de ceva superior lui care să-l ducă în prezenţa lui Dumnezeu. Aşa este lucrarea lui Dumnezeu. Am probleme, mă frământ, am apăsări spirituale … trăiesc o luptă interioară, ca efect a problemelor din afară, (în special din cauza oamenilor problemă, de care David a avut parte, dacă citim viaţa lui, pentru că numai astfel putem înţelege cântarea lui din Psalmul 55).
Dar toată frământarea mă îndreaptă spre Dumnezeu, ajung să stăruiesc în rugăciune şi astfel primesc liniştea, odihna, pacea care mă ajută să trec peste toate : „Domnul să-Şi înalţe faţa peste tine şi să-ţi dea pacea !”. (Numeri 6 : 26)
Pacea interioară, calmul Divin, liniştea încrezătoare în Dumnezeu, nu se obţin prin puterea omenească, ci le primim de la Dumnezeu, dacă le dorim ! „ … să găsiţi odihnă …”. (Rut 1 : 9) În I Cronici 16 : 10 scrie :
„Făliţi-vă cu Numele Lui cel sfânt ! Să se bucure inima celor ce caută pe Domnul !”. Gândul acesta poate fi rezumat de Psalmul 27 : 8 „Inima îmi zice din partea Ta : „Caută faţa Mea !” Şi faţa Ta, Doamne, o caut !” Care este rezultatul stăruinţei în rugăciune, al căutării lui Dumnezeu ?
III. „ … şi aş găsi undeva odihnă !” În Vechiul Testament, odihna în plinătatea ei, a rămas doar ceva de dorit, dar a fost de neatins. David spunea : „ … aş găsi undeva …”.
Odihna nu este undeva, într-un loc sfânt … ci la Cineva : Domnul Isus este Cel ce dă odihnă. Nu depind de un anumit loc de pe pământ, pentru a primi odihnă, ci în orice loc aş fi, dacă îndeplinesc voia Lui Dumnezeu primesc ce caută. Apostolul Pavel scria :
„Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus”. (Filipeni 4 : 7) Afară poate fi furtună, probleme … surse de stres, etc. dar nu pot să pătrundă în interior, în sufletul credinciosului, care în plus mai ştie un lucru : orice necaz va ţine numai cât va vrea Dumnezeu, nici mai mult, nici mai puţin !
„Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima ; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre”. (Matei 11 : 28 – 29)