1. Când îţi este testată credinţa, încrede-te în Dumnezeu, crede-L pe Cuvânt şi EL te va ajuta să primeşti mai întâi speranţă, iar mai apoi Dumnezeu va rezolva problema ta !
- Proverbe 3 : 5 „Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta !”
- Psalmul 115 : 9 „Israele, încrede-te în Domnul ! El este ajutorul şi scutul lor”.
- Psalmul 62 : 5 „Da, suflete, încrede-te în Dumnezeu, căci de la El îmi vine nădejdea”.
2. Nu vorbi la supărare ce-ţi vine pe moment (deoarece s-ar putea să spui ceva ce vei regreta după aceea), ci impune-ţi să taci şi să speri
- Psalmul 37 : 3, 5 – 7 „Încrede-te în Domnul şi fă binele ; locuieşte în ţară şi umblă în credincioşie” … Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra, El va face să strălucească dreptatea ta ca lumina, şi dreptul tău ca soarele la amiază. Taci înaintea Domnului şi nădăjduieşte în El”.
Dacă ai putere, rosteşte promisiuni făcute de Dumnezeu (în mod repetat) :
- Psalmul 27 : 14 „Nădăjduieşte în Domnul ! Fii tare, îmbărbătează-ţi inima şi nădăjduieşte în Domnul !”
Repetă acelaşi verset pentru a avea pace în suflet, chiar dacă în exterior este furtună. Nu te uita la furtună ci la Dumnezeu care are toată puterea şi sigur va interveni !
Un astfel de exemplu îl avem în Psalmul 42 : 5 (unde fiii lui Core repetă acest cuvânt al credinţei spus prima dată în versetul cinci şi rostindu-l încă o dată în versetul 11) :
- v. 5 „Pentru ce te mâhneşti, suflete, şi gemi înăuntrul meu ? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda ; El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu …
- v. 11 Pentru ce te mâhneşti, suflete, şi gemi înăuntrul meu ? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda; El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu”.
3. Roagă-te şi aşteaptă-te ca Dumnezeu să-ţi răspundă la rugăciune
În II Împăraţi 19 : 1 – 9 şi versetele 35 – 37 scrie că atunci :
„Când a auzit împăratul Ezechia lucrul acesta, şi-a sfâşiat hainele, s-a acoperit cu un sac şi s-a dus în Casa Domnului.
A trimis pe Eliachim, căpetenia casei împăratului, pe Şebna, logofătul, şi pe preoţii cei mai bătrâni, acoperiţi cu saci, la prorocul Isaia, fiul lui Amoţ. Şi i-au zis :„Aşa vorbeşte Ezechia : „Ziua aceasta este o zi de necaz, de pedeapsă şi de ocară; căci copiii sunt aproape să iasă din pântecele mamei, şi nu este putere pentru naştere. Poate că Domnul Dumnezeul tău a auzit toate cuvintele lui Rabşache, pe care l-a trimis împăratul Asiriei, stăpânul său, să batjocorească pe Dumnezeul cel Viu, şi poate că Domnul Dumnezeul tău îl va pedepsi pentru cuvintele pe care le-a auzit. Înalţă, dar, o rugăciune pentru ceilalţi care au mai rămas.”
Slujitorii împăratului Ezechia s-au dus, dar, la Isaia. Şi Isaia le-a zis: „Iată ce să spuneţi stăpânului vostru: „Aşa vorbeşte Domnul : „Nu te speria de cuvintele pe care le-ai auzit şi prin care M-au batjocorit slujitorii împăratului Asiriei.
Voi pune în el un duh care îl va face ca, la auzul unei veşti pe care o va primi, să se întoarcă în ţara lui ; şi-l voi face să cadă ucis de sabie în ţara lui.”
Rabşache, plecând, a găsit pe împăratul Asiriei luptând împotriva Libnei, căci aflase de plecarea lui din Lachis. Atunci împăratul Asiriei a primit o veste cu privire la Tirhaca, împăratul Etiopiei. I s-a spus : „Iată că acela a pornit cu război împotriva ta …
În noaptea aceea, a ieşit îngerul Domnului şi a ucis în tabăra asirienilor o sută optzeci şi cinci de mii de oameni. Şi când s-au sculat dimineaţa, iată că toţi erau nişte trupuri moarte.
Atunci Sanherib, împăratul Asiriei, şi-a ridicat tabăra, a plecat şi s-a întors; şi a locuit la Ninive. Şi, pe când se închina în casa dumnezeului său, Nisroc, Adramelec şi Şareţer, fiii săi, l-au ucis cu sabia şi au fugit în ţara Ararat. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Esar-Hadon”.
STUDII ASEMĂNĂTOARE :
- Providenţa Divină. Introducere [Matei 2.12-23]
- Providenţa Divină. I. Gândul tău (consumul tău interior, sursa de stres) este cunoscut de Dumnezeu [Matei 1.19-20, 2.12-23]
- Providenţa Divină. II. Comunicarea prin vis [Matei 1 : 20, 2 : 12 – 13, 19 – 23]
- Providenţa Divină. III. Întâmplarea [Matei 2 : 16 – 19]