Providenţa Divină. Introducere [Matei 2.12-23]

Florin

Providenţa Divină sau „Unde necazul este cel mai mare, ajutorul lui Dumnezeu este cel mai aproape”

În viaţă ajungem să trebuiască să trecem prin situaţii, de care de nu ne-am fi imaginat niciodată că vom avea parte.

Într-o societatate conservatoare, (în care Legea era foarte clară în privinţa relaţiilor extraconjugale – a se vedea Deuteronom 22 : 20 – 21), Iosif a trebuit să decidă ce paşi va urma în viitorul apropiat pentru a-şi salva de la moarte logodnica (pe care este limpede că o bănuia de înfăptuirea unui păcat).
Adevărul este că a judecat-o greşit pe Maria (deoarece realitatea era cu totul alta), dar ieşirea din impas decisă de Dumnezeu, a fost cu totul diferită de modul în care credea el că va rezolva problema.

Dumnezeu a folosit (şi foloseşte şi azi) cel puţin trei modalităţi pentru a-Şi arăta providenţa Lui pentru viaţa ta în acele momente în care nu mai vezi nicio rază de soare pe strada ta :

1. Gândul tău (consumul tău interior) este cunoscut de Dumnezeu (Matei 1 : 19 – 20)
2. Visul este o modalitate de comunicarea a voiei Lui Dumnezeu (Matei 1 : 20, 2 : 12 – 13, 19 – 23)
3. Întâmplarea face şi ea parte din providenţa Divină (Matei 2 : 16 – 19).

Providenţa este : „Planul divin prin care este prevăzut și orientat cursul evenimentelor astfel încât Universul, ca întreg, și creaturile individuale să realizeze scopurile stabilite de Dumnezeu ; pronie cerească”. (Dex, 2009)

„În urmă [magii], au fost înştiinţaţi de Dumnezeu în vis să nu mai dea pe la Irod, şi s-au întors în ţara lor pe un alt drum.

După ce au plecat magii, un înger al Domnului se arată în vis lui Iosif şi-i zice: „Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui, fugi în Egipt şi rămâi acolo până îţi voi spune eu ; căci Irod are să caute Pruncul, ca să-L omoare.”

Iosif s-a sculat, a luat Pruncul şi pe mama Lui, noaptea, şi a plecat în Egipt. Acolo a rămas până la moartea lui Irod, ca să se împlinească ce fusese vestit de Domnul prin prorocul care zice : „Am chemat pe Fiul Meu din Egipt.”

Atunci Irod, când a văzut că fusese înşelat de magi, s-a mâniat foarte tare şi a trimis să omoare pe toţi pruncii de parte bărbătească, de la doi ani în jos, care erau în Betleem şi în toate împrejurimile lui, potrivit cu vremea pe care o aflase întocmai de la magi.

Atunci s-a împlinit ce fusese vestit prin prorocul Ieremia, care zice : „Un ţipăt s-a auzit în Rama, plângere şi bocet mult : Rahela îşi jelea copiii şi nu voia să fie mângâiată, pentru că nu mai erau.”

După ce a murit Irod, un înger al Domnului se arată în vis lui Iosif, în Egipt, şi-i zice : „Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi du-te în ţara lui Israel, căci au murit cei ce căutau să ia viaţa Pruncului.”

Iosif s-a sculat, a luat Pruncul şi pe mama Lui şi a venit în ţara lui Israel. Dar când a auzit că în Iudeea împărăţeşte Arhelau, în locul tatălui său Irod, s-a temut să se ducă acolo; şi, fiind înştiinţat de Dumnezeu în vis, a plecat în părţile Galileii.

A venit acolo şi a locuit într-o cetate numită Nazaret, ca să se împlinească ce fusese vestit prin proroci : că El va fi chemat Nazarinean”. (Matei 2 : 12 – 23)

STUDII ASEMĂNĂTOARE :