„Când nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu ; dar ferice de poporul care păzeşte Legea !” (Proverbe 29 : 18) Un al treilea înţeles al expresiei fără frâu este : dezbrăcat, descoperit (cuvântul mai fiind tradus şi cu făcut gol).
Conform Dex, dezbrăcat este omul : „Cu hainele scoase de pe el, fără haine ; gol”. El este expus factorilor înconjurători. Există momente în viaţă când se întâmplă anumite lucruri neaşteptate şi contează foarte mult, ce decid să fac în acele momente.
Pot să mă descalific din punct de vedere spiritual, atunci când aleg să reacţionez într-un mod firesc, (la ceea ce se întâmplă în exterior), sau pot alege să trăiesc prin Duhul Sfânt, (având o călăuzire directă de la Dumnezeu) şi să fac ce vrea El, în situaţia respectivă !
Nu este (şi nu va fi) uşor, dar numai astfel pot să rămân sub protecţia Lui !
Din punct de vedere spiritual există patru situaţii în Biblie în care este folosit ebr. para cu sensul de dezbrăcare, din care învăţăm că este necesară :
1. Călăuzirea / plinătatea Duhului. Avem nevoie de călăuzirea Divină, în viaţa de zi cu zi, (şi mai ales în cazul unui eveniment neaşteptat). Ce să fac, (cum să procedez), în caz că … ?!
Apostolul Pavel, le scria creştinilor din Galatia : „Zic, dar : umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti. Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti : sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi”. (Galateni 5 : 16 – 17) Totul se rezumă la : Aleg să îmi fac pe plac sau să Îi fac pe plac lui Dumnezeu ?
După decesul a doi dintre cei patru fii ai lui Aaron : „Moise a zis lui Aaron, lui Eleazar şi lui Itamar, fiii lui Aaron : „Să nu vă descoperiţi [ebr. tip̄-rā-‘ū] capetele şi să nu vă rupeţi hainele, ca nu cumva să muriţi şi să Se mânie Domnul împotriva întregii adunări.
Lăsaţi pe fraţii voştri, pe toată casa lui Israel, să plângă arderea care a venit de la Domnul”. (Levitic 10 : 6)
„Hainele sfinte” aveau şi rolul de-a acoperi, dar erau în special pentru a le da autoritate, (şi implicit respect din partea celorlalţi), precum şi pentru frumuseţe ! Dumnezeu îi spune lui Moise :
„Fratelui tău, Aaron, să-i faci haine sfinte, ca să-i slujească de cinste [ebr. lə·ḵā·ḇō·wḏ, din kabowd „glorios, minunat, uimitor”] şi podoabă [ebr. ū·lə·ṯip̄·’ā·reṯ din tipharah „frumuseţe]”. (Exod 28 : 2)
Este clar că Aaron a fost tentat să renunţe la ce avea de făcut, din cauza durerii, dar această dezbrăcare, i-ar fi adus probleme, deoarece ar fi încălcat Cuvântul scris al Lui Dumnezeu. În Levitic 8 : 33 scrie :
„Timp de şapte zile, să nu ieşiţi deloc din uşa Cortului întâlnirii, până se vor împlini zilele pentru închinarea voastră în slujba Domnului ; căci şapte zile se vor întrebuinţa pentru închinarea voastră în slujba Domnului”.
Ce li s-a întâmplat lui Nadab şi Abihu, care au fost pedepsiţi de Dumnezeu, nu a depins de Aaron, dar doliul ar fi fost o decizie personală ! Erau în perioada aceea de şapte zile ! În Levitic 10 : 7, Moise le spune lui Aaron şi celor doi fii rămaşi în viaţă :
„Voi să nu ieşiţi din uşa Cortului întâlnirii, ca să nu muriţi ; căci untdelemnul ungerii Domnului este peste voi.” Ei au făcut cum zisese Moise”.
Aici se potrivesc foarte bine cuvintele Domnului Isus : „Cine iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine ; şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine”. (Matei 10 : 37)
2. Transparenţa. Nu trebuie să ne ascundem de ceilalţi, şi să ne dăm drept alţii. În cazul leprei : „Leprosul atins de această rană să-şi poarte hainele sfâşiate şi să umble cu capul gol [ebr. descoperit]; să-şi acopere barba şi să strige :
„Necurat ! Necurat !” Câtă vreme va avea rana, va fi necurat : este necurat ! Să locuiască singur ; locuinţa lui să fie afară din tabără”. (Levitic 13 : 45 – 46)
În I Împăraţi 14 : 5 – 6,scrie că : „Domnul spusese lui Ahia : „Nevasta lui Ieroboam are să vină să te întrebe de fiul ei, pentru că este bolnav. Să vorbeşti aşa şi aşa. Ea, când va veni, se va da drept alta. Când a auzit Ahia vuietul paşilor ei, în clipa când intra pe uşă, a zis : „Intră nevasta lui Ieroboam ; pentru ce vrei să te dai drept alta ? Sunt însărcinat să-ţi vestesc lucruri aspre”.
De ce i-a cerut Ieroboam soţiei lui să meargă la proorocul Ahia ? Pentru că prin el, Dumnezeu i-a vorbit cândva de bine ! În I Împăraţi 14 : 2, sunt notate cuvintele lui :
„Scoală-te, te rog, şi schimbă-ţi hainele, ca să nu se ştie că eşti nevasta lui Ieroboam, şi du-te la Silo. Iată că acolo este Ahia, prorocul ; el mi-a spus că voi fi împăratul poporului acestuia”. Un om al lui Dumnezeu spune adevărul, fie că este de bine, fie că este de rău !
Şi noi uneori suntem asemenea lui Ieroboam, exact cum spunea Dumnezeu prin proorocul Osea : „Când vor fi în necaz, vor alerga la Mine”. (Osea 5 : 15)
În II Corinteni 4 : 2, apostolul Pavel scria : „Ca unii care am lepădat meşteşugirile ruşinoase şi ascunse, nu umblăm cu vicleşug şi nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu. Ci, prin arătarea adevărului, ne facem vrednici să fim primiţi de orice cuget omenesc, înaintea lui Dumnezeu”.
În viaţa apostolului Pavel, arătarea adevărului a fost o normă ! Confruntarea oamenilor cu urmările deciziilor luate, nu place şi omul care spune adevărul poate fi deranjant !
S-au adeverit din plin cuvintele profetice spuse prin apostolul Pavel : „Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă ; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor da învăţători după poftele lor”. (II Timotei 4 : 3)
3. Neînvinovăţirea inutilă. Fiecare om va suporta în mod personal consecinţele păcatului înfăptuit / alegerilor greşite. Un credincios nu trebuie să se autoînvinovăţească, pentru eventualele alegeri greşite ale celor din familie !
„Dacă fata unui preot se necinsteşte curvind, necinsteşte pe tatăl ei : să fie arsă în foc. Preotul care este mare preot între fraţii lui, pe capul căruia a fost turnat untdelemnul pentru ungere, şi care a fost închinat în slujba Domnului şi îmbrăcat în veşminte sfinţite, să nu-şi descopere capul [ebr. yip·rā‘] şi să nu-şi sfâşie veşmintele.
Să nu se ducă la niciun mort ; să nu se facă necurat şi să nu se atingă nici chiar de tatăl său sau de mama sa”. (Levitic 21 : 9 – 11)
Se strâmbă la faţă cel ce mănâncă ceva acru, nu altcineva ! Dumnezeu a vorbit despre vremea Harului şi spunea prin proorocul Ieremia că :
„În zilele acelea nu se va mai zice : „Părinţii au mâncat aguridă, şi copiilor li s-au strepezit dinţii”, ci fiecare va muri pentru nelegiuirea lui ; oricărui om care va mânca aguridă i se vor strepezi dinţii !”. (Ieremia 31 : 29 – 30)
Pentru ei, (cei care trăiau conform Legii lui Moise), decizia Divină era aceasta : „ … Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii, până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc”. (Exodul 20 : 5)
Apostolul Pavel le scria creştinilor din Roma, avertizându-i asupra modului în care trăiesc şi explicându-le limpede : „ … că fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu”. (Romani 14 : 12)
4. Clarificarea situaţiilor discutabile, (uneori printr-o intervenţie / decizie directă a Lui Dumnezeu).
Nu trebuie să mă pripesc la judecată, (să-l condamn pe altul, dar nici să nu-l disculp), fără a avea dovezi.
Cel de-al patrulea loc în care este folosit ebr. para se află în Numeri 5 : 18, unde scrie ce trebuie să se facă în cazul unei bănuieli / acuzaţii, care nu poate fi dovedită clar printr-o mărturie a unor martori :
„Preotul să pună pe femeie să stea în picioare înaintea Domnului ; să descopere [ebr. ū-p̄ā-ra‘] capul femeii şi să-i pună în mâini darul de mâncare adus pentru descoperire, darul de mâncare adus pentru gelozie ; preotul să aibă în mână apa amară aducătoare de blestem”.
Principiul Biblic este acesta : „În orice pricină de înşelăciune cu privire la un bou, un măgar, o oaie, o haină, sau un lucru pierdut, despre care se va zice : „Uite-l !” – pricina amânduror părţilor să meargă până la Dumnezeu ; acela, pe care-l va osândi Dumnezeu, trebuie să întoarcă îndoit aproapelui său”. (Exod 22 : 9)
Situaţiile trebuie să fie clarificate … nu ne facem că nu le vedem !
Lucrurile nu trebuie să rămână încurcate, deoarece aşa se strică relaţiile dintre oameni ! Totul trebuie să fie limpezit … ori este alb, ori este negru !
Acestea sunt patru principii Biblice, din care învăţăm cum trebuie să procedăm pentru a nu avea surse de probleme / neînţelegeri, fie între credincioşi, fie în relaţia dintre om şi Dumnezeu !
Din Proverbe 29 : 18, învăţăm că la binele spiritual, poate să se ajungă numai dacă este un cuvânt profetic, deoarece uneori oamenii sunt falşi şi nu vor să-şi facă ordine în viaţă !
Cum ar fi arătat Biserica primară, (de exemplu), dacă Duhul Sfânt nu i-ar fi descoperit apostolului Petru :
- cine erau cu adevărat Anania şi Safira ? „Petru i-a zis : „Anania, pentru ce ţi-a umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Sfânt şi să ascunzi o parte din preţul moşioarei ?”. (Fapele Apostolilor 5 : 3)
- cum era Simon în realitate, (pentru că pe ceilalţi i-a înşelat) : „Dar Petru i-a zis : Banii tăi să piară împreună cu tine, pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu s-ar putea căpăta cu bani ! Tu n-ai nici parte, nici sorţ în toată treaba aceasta, căci inima ta nu este curată înaintea lui Dumnezeu. Pocăieşte-te, dar, de această răutate a ta şi roagă-te Domnului să ţi se ierte gândul acesta al inimii tale, dacă este cu putinţă ; căci văd că eşti plin de fiere amară şi în lanţurile fărădelegii”. (Faptele Apostolilor 8 : 20 – 23)
- cum era Corneliu … şi să nu uităm că apostolul Petru avea prejudecăţile lui. În acest caz, un om care părea păcătos, fiind dintre neamuri, făcând parte din armata cotropitoare, (în care avea şi o funcţie de răspundere) trăia cu frică de Dumnezeu. Scrie despre Petru că : „A văzut cerul deschis şi un vas ca o faţă de masă mare, legată cu cele patru colţuri, coborându-se şi slobozindu-se în jos pe pământ. În ea se aflau tot felul de dobitoace cu patru picioare şi târâtoare de pe pământ şi păsările cerului. Şi un glas i-a zis : „Petre, scoală-te, taie şi mănâncă.” „Nicidecum, Doamne”, a răspuns Petru. „Căci niciodată n-am mâncat ceva spurcat sau necurat.” Şi glasul i-a zis iarăşi a doua oară : „Ce a curăţat Dumnezeu, să nu numeşti spurcat.” Lucrul acesta s-a făcut de trei ori, şi îndată după aceea vasul a fost ridicat iarăşi la cer”. (Faptele Apostolilor 10 : 11 – 16) Ce a înţeles Petru din această vedenie ? „Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat”. (Faptele Apostolilor 10 : 28) Dar tot Dumnezeu i-a vorbit în cazurile anterioare cine este necurat !
De unde pot să ştiu cine este sfânt, (când în ochii mei, un anumit om poate părea a fi păcătos) şi cine nu este sfânt, (deşi eu poate cred despre el, că este un om al lui Dumnezeu) ?
În realitatea spirituală putem pătrunde doar prin Duhul Sfânt, apropiindu-ne de Dumnezeu şi umblând cu EL ! Şi numai având „descoperire dumnezeiască” lucrurile vor merge bine !
Iar aceste lucruri se petrec printre noi … zi de zi !