Protoevanghelia
Păcatul înfăptuit de Adam şi Eva a atras consecinţe la care este probabil că nu s-au aşteptat (şi pe care nici nu le bănuiau), dar în Harul Lui, Dumnezeu avea să aducă reabilitarea spirituală a omului !
„Atunci li s-au deschis ochii la amândoi ; au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri din ele. Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu care umbla prin grădină în răcoarea zilei : şi omul şi nevasta lui s-au ascuns de faţa Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină.Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om şi i-a zis : „Unde eşti ?” El a răspuns : „Ţi-am auzit glasul în grădină ; şi mi-a fost frică, pentru că eram gol, şi m-am ascuns.”
Şi Domnul Dumnezeu a zis : „Cine ţi-a spus că eşti gol ? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci ?” Omul a răspuns : „Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie lângă mine, ea mi-a dat din pom şi am mâncat.”
Şi Domnul Dumnezeu a zis femeii : „Ce ai făcut ?” Femeia a răspuns : „Şarpele m-a amăgit şi am mâncat din pom.”
Domnul Dumnezeu a zis şarpelui : „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat eşti între toate vitele şi între toate fiarele de pe câmp ; în toate zilele vieţii tale să te târăşti pe pântece şi să mănânci ţărână. Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei.
Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul”. (Geneza 3 : 7 – 15)
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Introducere
Evanghelistul Luca a notat că :
„Într-o zi, Isus Se ruga într-un loc anumit. Când a isprăvit rugăciunea, unul din ucenicii Lui I-a zis : „Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, cum a învăţat şi Ioan pe ucenicii lui.” El le-a zis :
„Când vă rugaţi, să ziceţi :
Tatăl nostru care eşti în ceruri ! Sfinţească-se Numele Tău; vie Împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă în fiecare zi ; şi ne iartă nouă păcatele noastre, fiindcă şi noi iertăm oricui ne este dator ; şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău”. (Luca 11 : 1 – 4)
Citind pasajul din Geneza (întreg capitolul 3), înţelegem mult mai bine, de ce a accentuat Domnul Isus că este nevoie să cerem de la Dumnezeu (ca în fiecare zi) să ne protejeze de cel rău !
Adevărul central :
Păcatul înfăptuit de Adam şi Eva a atras consecinţe la care este probabil că nu s-au aşteptat (şi pe care nici nu le bănuiau), dar în Harul Lui, Dumnezeu avea să aducă reabilitarea spirituală a omului !
I. Păcatul
„Atunci
- li s-au deschis ochii la amândoi ;
- au cunoscut că erau goi,
- au cusut laolaltă frunze de smochin şi
- şi-au făcut şorţuri din ele”. (Geneza 3 : 7)
Păcatul este o : „călcare voluntară a legii divine”. (Şăineanu, ed. VI, 1929) Adam ştia care este voia lui Dumnezeu pentru el, deoarece :
„Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta : „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină ; dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit”. (Geneza 2 : 16 – 17)
Totul a fost bine până în ziua în care a acceptat în viaţa lui nemulţumirea, acea dorinţă de-a şti mai mult şi de-a avea mai mult, mai exact fructe din pomul cunoştinţei binelui şi răului.
Această dorinţă l-a făcut să se vadă altfel şi a mai adăugat ceva la ceea ce avea, şi-anume un articol de îmbrăcăminte din frunze de smochin (care se ştie că sunt foarte ţepoase).
După ce i-a făcut pe Adam şi Eva : „Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse ; şi iată că erau foarte bune”. (Geneza 1 : 31) După ce s-au lăsat înşelaţi de cel rău, acel foarte bun era prea puţin, trebuia ceva mai mult : haine din frunze. Aşa au considerat că trebuie să fie.
Dacă cineva ar vedea umblând pe stradă o familie care poartă pe ei haine din frunze, ar gândi (pe drept), că oamenii respectivi au o mare problemă.
Dumnezeu nu a spus nimic despre hainele lor, dar găsim scris că :
„Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam şi nevestei lui haine de piele şi i-a îmbrăcat cu ele”. (Geneza 3 : 21)
Neascultarea aduce o gândire greşită. Problema păcatului nu o poate rezolva omul prin ceea ce poate să facă el, ci numai Dumnezeu poate scăpa omul de păcatul lui. Dar pentru aceasta este nevoie de căinţă, mărturisire, un regret, o cerere a iertării.
II. Consecinţele păcătuirii
„Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu care umbla prin grădină în răcoarea zilei : şi omul şi nevasta lui s-au ascuns de faţa Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină.
Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om şi i-a zis : „Unde eşti ?” El a răspuns : „Ţi-am auzit glasul în grădină ; şi mi-a fost frică, pentru că eram gol, şi m-am ascuns.”
Şi Domnul Dumnezeu a zis : „Cine ţi-a spus că eşti gol ? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci ?” Omul a răspuns : „Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie lângă mine, ea mi-a dat din pom şi am mâncat.”
Şi Domnul Dumnezeu a zis femeii : „Ce ai făcut ?” Femeia a răspuns : „Şarpele m-a amăgit şi am mâncat din pom”. (Geneza 3 : 8 – 13)
Adam a spus : „eram gol”, cu alte cuvinte considera că a rezolvat problema cu care l-a lăsat Dumnezeu după facere. Cumva Îi transmitea Lui Dumnezeu : „Ai făcut un lucru dar … nu l-ai terminat”. Dumnezeu îi răspunde (parafrazat) :
„Adame, tu nu doar că ai devenit gol, (după ce-ai căzut în păcat, deoarece înainte nu erai cum greşit crezi tu), dar chiar dacă tu nu realizezi nici măcar acum, trebuie să-ţi spun clar : Tot gol eşti, tot aşa ai rămas, numai că este o goliciune pe un alt nivel, în domeniul spiritualului.
Acoperirea păcatului nu îl elimină. Tu doar ai ascuns … dar problema păcatului nu o poţi rezolva tu. Lucrurile nu sunt aşa de simple cum greşit gândeşti. Autosalvarea de la înec nu este posibilă, ci ai nevoie de un Mântuitor”.
[Autosalvarea înseamnă : „Salvare de către sine însuși”, MDA2, 2010]
Probabil că Adam şi Eva au minimalizat păcatul înfăptuit de ei, (şi nu s-au gândit că repercusiunile vor fi atât de grave, din partea Celui care-i iubea), dar Dumnezeu nu le-a trecut cu vederea păcatul înfăptuit.
Pentru că nu le-a ajuns cât au avut la dispoziţie, au vrut mai mult (şi au luat din pomul care cumva era numai al Lui, servindu-se exact atunci când EL nu era acolo), Dumnezeu a decis că trebuie daţi afară şi au pierdut accesul la pomul vieţii.
Scrie că : „Domnul Dumnezeu a zis :
„Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul. Să-l împiedicăm, dar, acum ca nu cumva să-şi întindă mâna, să ia şi din pomul vieţii, să mănânce din el şi să trăiască în veci”.
De aceea Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului, ca să lucreze pământul din care fusese luat. Astfel a izgonit El pe Adam ; şi la răsăritul grădinii Edenului a pus nişte heruvimi, care să învârtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieţii”. (Geneza 3 : 22 – 24)
Problema nu era mâncarea … ci veşnicia fără Dumnezeu !
III. Reabilitarea spirituală
„Domnul Dumnezeu a zis şarpelui : „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat eşti între toate vitele şi între toate fiarele de pe câmp ; în toate zilele vieţii tale să te târăşti pe pântece şi să mănânci ţărână.
Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul”. (Geneza 3 : 14 – 15)
Promisiunea din Geneza 3 : 15 este numită Protoevanghelia (Prima Evanghelie) deoarece după atâtea veşti rele, (de care au avut parte Eva şi-apoi şi Adam într-un interval foarte scurt de timp), Dumnezeu care este un Tată bun a încheiat comunicarea cu o veste bună : avea să vină vremea în care o femeie avea să nască un băiat (numit aici Sămânţa) care avea să fie un Mântuitor deoarece avea să îl învingă definitiv pe cel rău !
La momentul respectiv Adam şi Eva erau îmbrăcaţi … dar nu erau şi încălţaţi, iar Dumnezeu le-a vorbit pe înţelesul lor. Când Sămânţa avea să calce peste capul şarpelui cu călcâiul, capul şarpelui avea să fie zdrobit, dar înainte de-a muri, şarpele avea să reuşească să se răzbune şi avea să-l muşte de călcâi (doar atât avea să mai apuce să facă).
Bărbatul nefiind încălţat (nu se ştia de aşa ceva atunci) nu avea să fie protejat, şi avea să plătească el pentru eliberarea omenirii de sub puterea celui rău !
Apoi veninul din capul şarpelui avea să îşi facă lucrarea, iar şarpele care-i învenina pe ceilalţi avea să fi el însuşi prada veninului lui … cu care până la momentul acela, avea să fi făcut extrem de mult rău altora !
Era o Evanghelie (o veste bună) spusă extrem de simplu, în aşa fel ca Adam şi Eva să ştie că lucrurile nu aveau să rămână aşa, iar Dumnezeu avea să scăpe lumea de influenţa celui rău, readucând starea de Eden, de rai pentru oamenii muritori !
Noi nu putem spune decât Slavă Domnul Isus pentru Întruparea Lui pe acest pământ, pentru viaţa Lui, pentru Jertfa Lui de pe cruce, pentru moartea Lui, pentru Învierea lui, pentru Înălţarea Lui la Cer şi pentru tot ce face pentru noi acolo sus în Cer !