A fost odată Cineva, la care oamenii ţineau mult de tot, aşa că s-au gândit să-I facă o Casă foarte mare, (fiindcă şi EL era foarte mare … numai tălpile picioarelor Lui ar fi ocupat tot pământul, dacă ar fi fost să vină în vizită la ei) ! Dar în Casă, deşi I-au făcut un lighean în care Se putea spăla pe mâini, o masă pe care să-Şi pună mâncarea, precum şi-o cutie în care să-Şi pună lucrurile … nu I-au făcut niciun scaun pe care să stea şi nici măcar un pat pe care să doarmă dacă este obosit, aşa că EL nu a venit pe-acolo … poate că oamenii nici nu prea voiau ca El să stea cu ei în ţară, ca să nu-i vadă ce fac … le plăcea doar ca să stea de vorbă cu El, uneori … când aveau probleme !
Au trecut anii şi fiindcă EL nu a venit pe-acasă, oamenii s-au gândit să folosească acea locuinţă ca să nu stea goală, aşa că au făcut un magazin de animale. Aduceau acolo miei, oi şi porumbei şi-i vindeau.
Şi pentru că aveau nevoie de mulţi bani, foloseau un fel de bani care erau doar pentru Casa aceea şi se găseau doar acolo. Ca să ai bani de aceia … trebuia să-ţi cumperi, şi erau cam scumpi !
Într-o zi a venit Acasă Copilul Proprietarului, dar, fiindcă pe vremea aceea nu existau aparate de fotografiat, iar oamenii deoarece nu au văzut nicio poză cu El, nici nu au ştiut cine este. Cineva care trăia în acea vreme şi-a notat despre EL că :
„A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu ; născuţi nu
- din sânge, nici
- din voia firii lor, nici
- din voia vreunui om, ci
- din Dumnezeu. Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava Singurului născut din Tatăl” (Ioan 1 : 11 – 14).
A locuit un timp pe pământul creat de EL, deşi nu a fost bine primit. Numele LUI este Isus. În momentul în care pleacă din Templu, Matei notează cuvintele LUI :
„Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut ! Iată că vi se lasă casa pustie ; căci vă spun că de acum încolo nu Mă veţi mai vedea până când veţi zice : „Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului !” (Matei 23 : 37 – 39).
Era ultima dată când păşea în Templul LUI, devenit peşteră de tâlhari ! Prin proorocul Ieremia, Dumnezeu îi întreba pe cei din vremea aceea : „Este Casa aceasta peste care este chemat Numele Meu o peşteră de tâlhari înaintea voastră ? Eu însumi văd lucrul acesta, zice Domnul !” (Ieremia 7 : 11). Când ajunge Domnul Isus în Ierusalim :
- „a intrat în Templul lui Dumnezeu.
- A dat afară pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în Templu,
- a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei şi
- le-a zis : „Este scris: „Casa Mea se va chema o casă de rugăciune.” Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.” Nişte orbi şi şchiopi au venit la El în Templu, şi El i-a vindecat. Dar preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, când au văzut
- minunile pe care le făcea,
- şi pe copii strigând în Templu şi zicând : „Osana, Fiul lui David !”, s-au umplut de mânie. Şi I-au zis : „Auzi ce zic aceştia ?” „Da”, le-a răspuns Isus. „Oare n-aţi citit niciodată cuvintele acestea : „Tu ai scos laude din gura pruncilor şi din gura celor ce sug”?” Şi, lăsându-i, a ieşit afară din cetate şi S-a îndreptat spre Betania şi a mas acolo.” (Matei 21 : 12 – 17).
Erau mentalităţi complet diferite ! Pe ei, cei de la Templu, („Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii” Marcu 11 : 18), nu îi mâniau comercianţii de la Templu, dar ÎI deranja Dumnezeu, prin ceea ce a ales să facă în Casa LUI ! Să nu uităm că ei erau cunoscători foarte buni ai Cuvântului scris !
Irod, când a vrut să afle răspunsul la o întrebare dificilă : „A adunat pe toţi preoţii cei mai de seamă şi pe cărturarii norodului şi a căutat să afle de la ei unde trebuia să Se nască Hristosul. „În Betleemul din Iudeea”, i-au răspuns ei, „căci iată ce a fost scris prin prorocul : … ” (Matei 2 : 4 – 5).
Un verset care este cât se poate de valabil, poate constitui o avertizare necesară pentru creştinii sinceri : „Cât pe ce să mă nenorocesc de tot în mijlocul poporului şi adunării !” (Proverbe 5 : 14).
Dacă ar veni Isus la ora actuală, oare ce-ar avea de spus despre noi ? Fiindcă noi, îi putem judeca foarte aspru pe contemporanii LUI, uitând că şi noi suntem tot contemporani ai lui Isus ! „Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci !” (Evrei 13 : 8).
Şi noi avem tradiţiile noastre nebiblice, la care ţinem mai mult decât la Cuvântul LUI ! Şi pentru unii creştini din 2012, sunt o pricină de poticnire atât minunile cât şi prezenţa copiilor gălăgioşi într-o Biserică !
„La ieşirea din Templu, pe când mergea Isus, ucenicii Lui s-au apropiat de El ca să-I arate clădirile Templului. Dar Isus le-a zis : „Vedeţi voi toate aceste lucruri ? Adevărat vă spun că nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată.” (Matei 24 : 1 – 3) … Tocmai părăsea Templul, iar Isus nu a mai intrat niciodată acolo, în Templul din Ierusalim !
Viaţa la Templu însă continua, la fel ca şi până mai înainte de venirea LUI. Era o viaţă de forme fără Dumnezeu, o religie bazată pe ceea ce puteau face oamenii pentru Dumnezeu, fără a îi interesa cu adevărat de fapt ce vrea EL de la ei.
Casa LUI era pustie fără EL, fără prezenţa LUI şi totuşi cei de atunci nu au observat, că … Cineva / ceva, nu mai este la fel. Oare chiar aşa de neimportant poate fi Dumnezeu pentru viaţa mea ? Cu EL sau fără EL, să fie totuna ?