Adonia îi spune Bat-Şebei : „Ştii că
1. împărăţia era a mea şi că tot Israelul îşi îndrepta privirile spre mine ca să fiu împărat. Dar
2. împărăţia s-a întors şi
3. a căzut fratelui meu, pentru că Domnul i-a dat-o.” (I Împăraţi 2 : 15).
Dacă se respecta ordinea naşterilor aşa ar fi fost, Adonia ar fi avut dreptul de a domni, dar pe tron ajunge Solomon, cel ales de către Dumnezeu. Când Domnul alege, legile le hotărăşte EL.
Atunci când poporul evreu, a decis să schimbe sistemul de guvernare, au plecat de la premisa că, din moment ce toate neamurile, au un împărat, aşa ar trebui să fie şi la ei !
Dumnezeu le-a acceptat decizia, dar nu le-a promis că vor avea şi dinastii, (chiar dacă au avut parte şi de aşa ceva). Aşa erau educaţi, că nu trebuie să se bazeze pe dreptul primit prin naştere, ci pe dreptul lui Dumnezeu de a decide pentru ei !
În cazul lui Saul, au avut dreptul de-a avea un împărat ales de ei … numai că Dumnezeu a decis, cum să se facă alegerea, precum şi cine avea să fie cel ales prin sorţ ! În ziua sorţificării, (a tragerii la sorţ, descrisă în I Samuel 10 : 17 – 24), nu era la lucru întâmplarea, ci Dumnezeu a decis pe cine să cadă sorţul !
Conform I Samuel 9 : 15 – 17, („Dar, cu o zi mai înainte de venirea lui Saul, Domnul înştiinţase pe Samuel şi-i zisese : „Mâine, la ceasul acesta, îţi voi trimite un om din ţara lui Beniamin, şi să-l ungi drept căpetenie a poporului Meu, Israel. El va scăpa poporul Meu din mâna filistenilor, căci am căutat cu îndurare spre poporul Meu, pentru că strigătul lui a ajuns până la Mine.”
Când a zărit Samuel pe Saul, Domnul i-a zis: „Iată omul despre care ţi-am vorbit; el va domni peste poporul Meu.”) şi 10 : 1 – 8, totul era decis dinainte, iar Domnul le-a dat ce era mai bun pentru ei şi din punct de vedere fizic dar şi din punct de vedere spiritual !
Saul a fost întâi alesul lui Dumnezeu şi apoi a fost alesul lor. „Se aruncă sorţul în poala hainei, dar orice hotărâre vine de la Domnul.” (Proverbe 16 : 33). În Cuvânt este scris că :
„Samuel a chemat poporul înaintea Domnului, la Miţpa şi a zis copiilor lui Israel :
„Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel : „Eu am scos din Egipt pe Israel şi v-am izbăvit din mâna egiptenilor şi din mâna tuturor împărăţiilor care vă apăsau.Şi astăzi, voi lepădaţi pe Dumnezeul vostru, care v-a izbăvit din toate relele şi din toate suferinţele voastre, şi-I ziceţi : „Pune un împărat peste noi !” Înfăţişaţi-vă acum înaintea Domnului, după seminţiile voastre şi după miile voastre.”
Samuel a apropiat toate seminţiile lui Israel, şi a ieşit la sorţi seminţia lui Beniamin. A apropiat seminţia lui Beniamin pe familii, şi a ieşit la sorţi familia lui Matri. Apoi a ieşit la sorţi Saul, fiul lui Chis. L-au căutat, dar nu l-au găsit. Au întrebat din nou pe Domnul :
„A venit oare omul acesta aici ?” Şi Domnul a zis : „Iată că este ascuns între vase.” Au alergat şi l-au scos de acolo, şi el s-a înfăţişat în mijlocul poporului. Îi întrecea pe toţi în înălţime, de la umăr în sus. Samuel a zis întregului popor :
„Vedeţi pe cel pe care l-a ales Domnul ? Nu este nimeni în tot poporul care să fie ca el.” Şi tot poporul a strigat : „Trăiască împăratul !” (I Samuel 10 : 17 – 24).
După Saul a urmat David, Solomon, apoi Ieroboam … în cazul fiecăruia a fost alegerea Domnului, nu s-a ajuns la a fi împărat prin naştere. A contat decizia Divină, nu dinastia omenească !
Adonia nu a priceput aceasta şi poate pe drept, fiindcă aşa era mentalitatea neamurilor / mediul în care trăia fiul împăratului, care fiind cel mai mare, considera că are dreptul ! A uitat că Dumnezeu decide !
La momentul voirii de împărat, poporul avea portretul încăpăţânatului perfect, ce face numai ce vrea el ! Nu vedea realitatea exterioară, adevărul LUI, voia Lui Dumnezeu, ci vedea doar ceea ce era în mintea lui. Samuel, după ce aude ceea ce-şi doreau, le atrage atenţia asupra viitorului, spunându-le Cuvântul lui Dumnezeu :
„El a zis: „Iată care va fi dreptul împăratului care va domni peste voi :
1. el va lua pe fiii voştri, îi va pune la carele sale şi între călăreţii lui, ca să alerge înaintea carului lui ; îi va pune căpetenii peste o mie şi căpetenii peste cincizeci şi-i va întrebuinţa la aratul pământurilor lui, la seceratul bucatelor lui, la facerea armelor lui de război şi a uneltelor carelor lui.
2. Va lua pe fetele voastre să-i facă miresme de mâncare şi pâine.
3. Va lua cea mai bună parte din câmpiile voastre, din viile voastre şi din măslinii voştri şi o va da slujitorilor lui.
4. Va lua zeciuială din rodul seminţelor şi viilor voastre şi o va da famenilor şi slujitorilor lui.
5. Va lua pe robii şi roabele voastre, cei mai buni boi şi măgari ai voştri, şi-i va întrebuinţa la lucrările lui.
6. Va lua zeciuială din oile voastre, şi voi înşivă veţi fi slugile lui.
Şi atunci veţi striga împotriva împăratului vostru pe care-l veţi alege, dar Domnul nu vă va asculta.” Poporul n-a vrut să asculte glasul lui Samuel. „Nu!”, au zis ei, „ci să fie un împărat peste noi, ca să fim şi noi ca toate neamurile … ” (I Samuel 8 : 11 – 20).
După ce au auzit de şase ori : „va lua”, ar fi trebuit să înţeleagă, faptul că : „vor da … vor da … vor da … vor da … vor da … vor da … ”, adică, vor avea de plătit mult, iar nivelul lor de trai va scădea ! Când logica este fără putere ! Aşa poate fi descris încăpăţânatul perfect !
Argumentele nu au nicio putere de convingere asupra lui ! Dar, alegerile personale, au un cost, pe care trebuie să-l plătesc ! Ieşirea din voia lui Dumnezeu … nu este gratis ! „Vrei împărat ?” „Îl ai … dar tu îi vei plăti fastul !” (În loc de împărat poate fi pusă orice altă dorinţă, plata va fi …).
Răspunsul lor, (implicit) a fost : „Oricum … orice … numai fără Dumnezeu !”, iar Dumnezeu le-a dat împăratul care se numea : „Dăruit cu dobândă / Împrumutat cu dobândă”, (aşa se mai traduce numele Saul, în limba română) !
Numai că numele, Saul, îl avea pus de mulţi ani ! Aceasta arată preştiinţa Lui Dumnezeu ! EL a decis cum să se numească primul împărat, chiar mai mult, Dumnezeu le-a conceput un om, pentru a fi cândva împărat, decizie luată pentru Saul … dinainte de naşterea lui !
Ce bine este să ştim că avem de partea noastră pe Cel care ştie deciziile noastre din viitor, (de cândva) şi ne pregăteşte terenul ! Chiar şi în alegerile greşite, Dumnezeu este tot de partea noastră şi creează mediul în care şi din rău … să iasă cât mai bine posibil !
Poporul evreu de atunci, a ales rău ! Decizia lor de a-l îndepărta pe cel ce avea daruri de descoperire, (pe proorocul Samuel) şi-a pune în locul lui un om, chiar înţelept să fi fost, era greşită ! Oricât de înţelept ar fi un om, deciziile le va lua el, Samuel / genul de om cu daruri ale Duhului Sfânt, face ceea ce i se spune ! Este ceva total diferit !
Lucrarea omenească cu ceva din Dumnezeu şi lucrarea lui Dumnezeu, care este făcută prin intermediul unui om !
Dacă aş fi trăit pe-atunci, poate le-aş fi spus : „Felicitări ! Tocmai v-aţi împovărat cu şase dări !” Samuel însă nu a făcut aşa ceva ! El le spune, la un timp după aceea :
„Departe iarăşi de mine să păcătuiesc împotriva Domnului, încetând să mă rog pentru voi! Vă voi învăţa calea cea bună şi cea dreaptă”. (I Samuel 12 : 23)
„Indiferent de ceea ce-mi face altul, eu rămân acelaşi ! Atitudinea rea faţă de mine, nu-mi va schimba atitudinea bună pe care o am faţă de tine !” Cumva aceata era şi a rămas, gândirea omului lui Dumnezeu !
Cine erau cei care s-au răzvrătit şi unde erau ? Poporul ales … care se afla în Ţara Promisă, unde aveau : lapte, miere, smochini, viţă de vie + alte bonusuri ! Şi totuşi ei, tocmai îşi editaseră … Formularul nr. 1 de răzvrătire contra deciziilor lui Dumnezeu, al cărui conţinut l-au redactat şi semnat !
Totul era oficial, cu hârtie … tocmai inventaseră democraţia ! De fapt, era un copy – paste ! Gândul era tot de la cel ce în Geneza, era numit de către Dumnezeu : şarpe !
Exact aşa, peste ani, Domnul Isus, avea să le mai spună, unor oameni respectabili, cu şcoală, vârstă, reputaţie, care umblau cu Biblia în mână, iar în minte, aveau şi comentariile ei ! Domnul Isus le spune :
„Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu şi ţineţi datina aşezată de oameni, precum : spălarea ulcioarelor şi a paharelor, şi faceţi multe alte lucruri de acestea.” El le-a mai zis : „Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu, ca să ţineţi datina voastră.” (Marcu 7 : 8 – 9).
Pentru ei, litera era rămasă pe hârtie, era sfântă, trăirea însă se baza pe reinterpretarea textului sfânt ! Aceeaşi voce : „Oare … ?” „Nu este chiar aşa … !” Aceeaşi voce din Geneza, vorbea şi atunci, în Vechiul Testament, cu argumente solide … :
„Toţi bătrânii lui Israel s-au strâns şi au venit la Samuel, la Rama. Ei au zis : „Iată că tu eşti bătrân, şi copiii tăi nu calcă pe urmele tale ; acum pune un împărat peste noi să ne judece, cum au toate neamurile.” (I Samuel 8 : 4 – 5).
Şi pe vremea Domnului Isus era şi vorbeşte şi în vremea noastră ! O voce care tot va şopti, răzvrăti etc., până Dumnezeu o va amuţi … undeva unde vor ajunge toţi cei ce-au ascultat-o, care … după o bucată de veşnicie, vor realiza că este adevărat ce li se întâmplă şi probabil că îşi vor modifica convingerile şi vor spune :
„Ne-ai înşelat !” Probabil răspunsul răului va fi : „Oare ? Cu-adevărat am spus eu ? Poate vă înşelaţi ! A fost decizia voastră !”
Şi aşa şi este. Ispitele conformării :
- la standardele lumii, (de fapt, cine este lumea ?),
- la voia celui rău, în care zace lumea, sunt şi azi !
(„Ştim că
1. suntem din Dumnezeu şi că
2. toată lumea zace în cel rău.” (I Ioan 5 : 19).
Nebun este cel ce le ascultă, (Matei 23 : 17, 19), înţelept este cel ce alege voia Lui Dumnezeu, fără a se uita pe-afară, la ceilalţi, acolo unde aproape tot ce ţine de viaţa spirituală, are în faţă pe : Oare ?
Creştinul nu priveşte la ceea ce fac neamurile, nu numai neamul, ci toate neamurile ! Evreii vin la Samuel şi îi spun : „ … pune un împărat peste noi să ne judece, cum au toate neamurile.” (I Samuel 8 : 4 – 5).
În Zaharia 7 : 14, Dumnezeu spune :
„ … i-am împrăştiat printre toate neamurile pe care nu le cunoşteau ; ţara a fost pustiită în urma lor, aşa că nimeni nu mai venea şi nu mai pleca din ea ; şi dintr-o ţară plăcută cum era, au făcut un pustiu !”
Poporul evreu, a vrut ca neamurile, la care se uitau pe geam … au ajuns să trebuiască să trăiască printre ei, să-i cunoască, să vadă ce bine o duc … la fel ca Adam şi Eva, care de la distanţă, vedeau totul roz … după Cădere, au ajuns să se convingă, de cine a avut dreptate, Dumnezeu sau vocea a II-a, şarpele ?! Era cam târziu totuşi, mai bine era dacă ascultau, prin credinţă !
Domnul Isus spune despre lucruri / nivel de trai :
„Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele.” (Matei 6 : 32). Între creştin şi neamurile lui poate fi uneori, o apropiere numai prin numele de familie …
Evreii erau excepţia, dar şi-au dorit să facă parte din acelaşi sistem, din producţia de serie, în loc de-a fi unici / unicate, opere de artă ! Poate cineva va ajunge să se întrebe : „Cum de au putut exista astfel de oameni ?” Predecesorii democraţiei extinse, ai globalizării !
Portretul încăpăţânatului perfect ! Oare mai există aşa ceva ? Foarte rar ? Dacă vrea cineva să-l vadă … să se uite în oglindă, când nu este nimeni prin preajmă ! Numai aşa îl poate vedea ! E perfect !