„Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite. Astfel, au ajuns plini de orice fel de nelegiuire … de porniri răutăcioase …
Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac.” (Romani 1 : 28 – 29, 32).
În limba română, cuvântul pornire se referă la: 1. Acţiunea de a (se) porni şi rezultatul ei ; plecare. 2. Impuls, îndemn, imbold ; prin extensie : avânt, elan. 3. Înclinare, predispoziţie, tendinţă. 4. Patimă ; înverşunare (împotriva cuiva). Termenul biblic se referă în special la cel de-al treilea înţeles al cuvântului : Înclinare, predispoziţie, tendinţă.
- Geneza 6 : 5 „Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău”.
- Geneza 50 : 20 „Voi, negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău : dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceea ce se vede azi, şi anume, să scape viaţa unui popor în mare număr”.
La momentul aruncării în groapă şi apoi al vinderii, tot ce i-au făcut lui Iosif, a fost premeditat de către fraţii lui ! Iar această atitudine, copiii lui Israel au avut-o şi în continuare. Aaron îi răspunde lui Moise : „Să nu se aprindă de mânie domnul meu ! Tu singur ştii că poporul acesta este pornit la rău” (Exodul 32 : 22). Acest verset este reluat de către Domnul Isus în Matei 17 : 17 :
„O, neam necredincios şi pornit la rău !”, a răspuns Isus. „Până când voi fi cu voi ? Până când vă voi suferi ?”. Atitudinile acestea de răzvrătire sunt vizibile, pentru oamenii lui Dumnezeu … chiar dacă ei au uneori de-a face cu oameni care, aparent sunt în regulă din punct de vedere spiritual, (pentru că nu au făcut încă răul cu fapta), totuşi ei pot observa înclinaţia spre rău pe care unii oameni o întreţin !
În Naum 1 : 11 este scris : „Din tine, Ninive, a ieşit cel ce urzea rele împotriva Domnului, cel ce făcea planuri răutăcioase”. În Biblie este scris despre gândul rău care duce la fapta rea :
- Deut. 19 : 16 – 19 „Când un martor mincinos se va ridica împotriva cuiva ca să-l învinuiască de vreo nelegiuire, cei doi oameni cu pricina să se înfăţişeze înaintea Domnului, înaintea preoţilor şi judecătorilor care vor fi atunci în slujbă. Judecătorii să facă cercetări amănunţite. Dacă se va afla că martorul acela este un martor mincinos şi că a făcut o mărturisire mincinoasă împotriva fratelui său, atunci să-i faceţi cum avea el de gând să facă fratelui său. Să scoţi astfel răul din mijlocul tău”.
- Iov 15 : 35 „El zămisleşte răul şi naşte răul : în sânul lui coace roade care-l înşală.”
- Psalmi 7 : 14 „Iată că cel rău pregăteşte răul, zămisleşte fărădelegea şi naşte înşelăciunea”.
- Proverbe 6 : 18 „ … inima care urzeşte planuri nelegiuite, picioarele care aleargă repede la rău … ”.
- Proverbe 24 : 8 „Cine se gândeşte să facă rău se cheamă un om plin de răutate”.
Prin Osea, Dumnezeu vorbeşte : „Poporul Meu este pornit să se depărteze de Mine ; şi dacă sunt chemaţi înapoi la Cel Preaînalt, niciunul din ei nu caută să se ridice” (capitolul 11 : 7). Opusul unei astfel de atitudini este redată în I Cronici 29 : 18, unde David Îl roagă pe Dumnezeu, înainte de-a pleca de pe pământ : „Doamne Dumnezeul părinţilor noştri Avraam, Isaac şi Israel ! Ţine întotdeauna în inima poporului Tău aceste porniri şi aceste gânduri şi întăreşte-i inima în Tine”.
Prin întrebuinţare se deosebeşte binele de rău ! Ce este de făcut ?
La nivelul minţii, fiecare om are o luptă interioară, despre care scria apostolul Pavel : „ … când vreau să fac binele, răul este lipit de mine … după omul dinăuntru, îmi place Legea lui Dumnezeu ; dar văd în mădularele mele o altă lege care se luptă împotriva legii primite de mintea mea şi mă ţine rob legii păcatului care este în mădularele mele.
O, nenorocitul de mine ! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte …? Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru !… ” (Romani 7 : 21 – 25). În capitolul următor, (Romani 8), apostolul arată foarte clar un adevăr deosebit.
Pentru a putea lua decizii bune care duc şi la o trăire conform voiei lui Dumnezeu, este necesar Duhul Sfânt ! Doar prin puterea Lui, creştinul poate gândi corect, dar pentru aceasta este nevoie de schimbare constantă a minţii prin Cuvântul lui Dumnezeu, (Romani 12 : 2).