Pilda vierilor sau Harul, păcatul (nedreptatea) şi plata păcatului (IV) I Plata păcatului I Marcu 12.1-12

Florin
Pilda Vierilor

PILDA VIERILOR

III. Plata păcatului (nemărturisit / nerecunoscut şi nelăsat / la care omul ţine şi nu s-a dezis de el)

„Acum, ce va face stăpânul viei ? Va veni, va nimici pe vierii aceia, şi via o va da altora. Oare n-aţi citit locul acesta din Scriptură :

„Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului ; Domnul a făcut acest lucru şi este minunat în ochii noştri” ?”

Ei căutau să-L prindă, dar se temeau de norod. Pricepuseră că împotriva lor spusese Isus pilda aceasta. Şi L-au lăsat şi au plecat”. (Marcu 12 : 9 – 12)

Domnul Isus spune profetic (ce avea să fie peste aproximativ patruzeci de ani) :

„ … va nimici pe vierii aceia, şi via o va da altora”. (Marcu 9 : 12)

Pilda vierilor fiind spusă împotriva lor, este limpede că ei erau vierii / viticultorii. Cine ? În Marcu 11 : 27 avem răspunsul : „preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrânii”.

Adică exact cei care trebuiau să fie de partea Lui Dumnezeu, de fapt erau asemenea fiilor lui Eli. Profitau de slujba de la Templu, activând de fapt în special în folosul personal.

Era o meserie nu o slujire … şi ori nu realizau, ori erau perfect conştienţi, Fiul din Pilda vierilor era chiar înaintea ochilor lor, iar ei „căutau să-L prindă”, tocmai pentru că au înţeles că Isus a spus pilda „împotriva lor”.

Ei se aflau exact în perioada în care decideau ce să-I facă fiului, dar înainte de-a intra pe drumul fără întoarcere al răzvrătirii faţă de Dumnezeu, Domnul Isus i-a mai avertizat încă o dată !

Stăpânul avea să nu se amestece în planurile lor, dar în funcţie de decizia lor, avea să fie şi decizia Lui : nimicirea lor. În Pilda vierilor, vierii nu au fost avertizaţi de către Stăpân, în realitate ei erau tocmai în faza aceasta !

1. Nimicirea

Dacă urmărim în istoria Bisericii primare vom observa că vierii („preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrânii”, Marcu 11 : 27), i-au făcut rău lui Ştefan, (primului trimis al Domnului Isus care a avut de suferit). În Faptele Apostolilor (6 : 12, 7 : 1) scrie despre cei care :

„Au întărâtat norodul, pe bătrâni şi pe cărturari, au năvălit asupra lui, au pus mâna pe el şi l-au dus în sobor … Marele preot a zis : … ”.

Rezultatul pe care l-a avut expunerea Cuvântului, (predicat de Ştefan) este descris în Faptele Apostolilor 7 : 54, 57 – 58 :

„Când au auzit ei aceste vorbe, îi tăia pe inimă şi scrâşneau din dinţi împotriva lui … Ei au început atunci să răcnească, şi-au astupat urechile şi s-au năpustit toţi într-un gând asupra lui. L-au târât afară din cetate şi l-au ucis cu pietre”. A urmat apostolul Iacov …

Dar peste ani, a venit şi rândul vierilor să secere ce-au semănat (moartea). Creştinilor din Tesalonic, apostolul Pavel le-a scris :

„Căci, fraţilor, voi aţi călcat pe urmele bisericilor lui Dumnezeu, care sunt în Hristos Isus, în Iudeea ; pentru că şi voi aţi suferit din partea celor de un neam cu voi aceleaşi rele pe care le-au suferit ele din partea iudeilor.

Iudeii aceştia

  • au omorât pe Domnul Isus şi pe proroci,
  • pe noi ne-au prigonit,
  • nu plac lui Dumnezeu şi
  • sunt vrăjmaşi tuturor oamenilor, căci ne opresc să vorbim Neamurilor, ca să fie mântuite.

Astfel ei totdeauna pun vârf păcatelor lor. Dar, la urmă, i-a ajuns mânia lui Dumnezeu !” (I Tesaloniceni 2 : 14 – 16)

2. Încredinţarea viei (mântuirii) altor vieri (apostolii)

„El zice : „Este prea puţin lucru să fii Robul Meu ca să ridici seminţiile lui Iacov şi să aduci înapoi rămăşiţele lui Israel. De aceea, Te pun să fii Lumina neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului”. (Isaia 49 : 6)

Înainte de Înălţarea la Cer, apostolilor Lui, Domnul Isus :

  • „ … le-a răspuns : „Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele ; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa. Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului”. (Faptele Apostolilor 1 : 7 – 8)
  • „Dar Pavel şi Barnaba le-au zis cu îndrăzneală : „Cuvântul lui Dumnezeu trebuia vestit mai întâi vouă ; dar fiindcă voi nu-l primiţi şi singuri vă judecaţi nevrednici de viaţa veşnică, iată că ne întoarcem spre Neamuri”. (Faptele Apostolilor 13 : 46)
  • „Să ştiţi, dar, că mântuirea aceasta a lui Dumnezeu a fost trimisă neamurilor, şi o vor asculta”. (Faptele Apostolilor 28 : 28)

Versetele care rezumă Pilda vierilor sunt scrise în Apocalipsa 2 : 21 – 23. Despre o femeie care a păcătuit, Domnul Isus a spus :

„I-am dat vreme să se pocăiască, dar nu vrea să se pocăiască de curvia ei !

Iată că

  • am s-o arunc bolnavă în pat ; şi celor ce preacurvesc cu ea
  • am să le trimit un necaz mare, dacă nu se vor pocăi de faptele lor.
  • Voi lovi cu moartea pe copiii ei.

Şi toate bisericile vor cunoaşte că

1. „Eu sunt Cel ce cercetez rărunchii şi inima” ; şi
2. voi răsplăti fiecăruia din voi după faptele lui”.

La ora actuală observăm că se vorbeşte mai mult de Harul Lui Dumnezeu, decât de responsabilitatea noastră de-a mărturisi păcatul înfăptuit, de-a renunţa la el, de-a ne împăca cu cei cărora le-am greşit (sau chiar mai rău, cărora le-am făcut o nedreptate, i-am bârfit etc.) !

Adevărul care trebuie accentuat este acesta :

Trebuie să învăţ din greşelile / păcatele celor din vechime, care deşi au avut parte de Harul Lui Dumnezeu, l-au irosit deoarece s-au purtat cu nedreptate (nu s-au pocăit de ce-au făcut) şi au plătit pentru răul înfăptuit !

În versetul 12 (Marcu 12) scrie că :

„Ei căutau să-L prindă, dar se temeau de norod. Pricepuseră că împotriva lor spusese Isus pilda aceasta. Şi L-au lăsat şi au plecat”.

Pe Cine căutau să-L prindă ? Pe Dumnezeu ! Unde a ajuns omul şi cum a ajuns într-o asemenea stare ?!

STUDII ASEMĂNĂTOARE :