„Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un negustor [lit. om negustor, gr. anthropo emporo. Acest cuvânt este format din en “în, pe, la, prin, cu”+ poreuomai care se traduce cu : „a merge, a călători [literal sau figurat], a umbla, o călătorie cu destinaţie precisă, a muri, a trece”] care caută [zéteó = a căuta, dorinţă, efort, strădanie, silinţă] mărgăritare [margaritas, perle – Matei 7 : 6] frumoase [kaluous, frumos, atrăgător, îngrijit, generos, (nobil), de respectat / cinstit / onorat, demn, destoinic, vrednic – acest cuvânt este folosit de patru ori. În Matei 7 : 17, 18. 27 : 8, ]. Şi, când găseşte un mărgăritar de mare preţ, se duce [pleacă] de vinde tot ce are [toate lucrurile] şi-l cumpără”. Matei 13 : 45, 46
Împărăţia Cerurilor, este o expresie pe care Evanghelistul Matei a folosit-o de 32 de ori. De fapt în Biblie, el este singurul care o foloseşte ! În această pildă, Domnul Isus spune că Împărăţia Cerurilor se aseamănă cu un negustor.
Negustorul este o : Persoană care se ocupă cu comerţul (particular); comerciant. [Var.: (înv. şi reg.) neguţătór] Cuvântul provine din lat. Negotiatorius [mare comerciant, negustor] sau neguţa + suf. –tor. A negocia înseamnă şi a mijloci, a intermedia. Sensul vechi cu care era folosit acest cuvânt este de a ceda … în favoarea cuiva.
Are ca un sinonim negociator (lat. negotiator). Cuvintele au aceeaşi rădăcină :
Nego : I.1. A spune nu. 2. A refuza II.1. A spune că nu 2. A tăgădui.
Negustorul este o persoană care ştie care este valoarea unui lucru şi ce preţ trebuie să fie plătit pentru a îl obţine. Când găseşte ceea ce caută în umblarea lui, plăteşte preţul renunţărilor, pentru a putea avea lucrul dorit ! Există două preţuri care se plătesc pentru o perlă de mare preţ. Preţul renunţării la acumulările de până atunci, vinderea celor deţinute, care implică implicit şi o renunţare la lucrurile dorite, pe care negustorul nu le-a avut, dar le-ar fi vrut.
Trei adevăruri pe care le putem învăţa din viaţa negustorului. Negustorul / neguţătorul / negociatorul este omul care :
1. Cunoaşte direcţia de mers. Nu uită de unde a venit şi încotro merge, fiindcă el se află într-o : „călătorie cu destinaţie precisă” ! Cine a fost aşa ? Domnul Isus ! Despre EL, apostolul Ioan scrie :
„Isus, fiindcă ştia că Tatăl Îi dăduse toate lucrurile în mâini, că de la Dumnezeu a venit şi la Dumnezeu Se duce … ” (Ioan 13 : 3). Aşa este şi creştinul care ÎL urmează. Ştie de unde l-a salvat Isus, (din lume, din păcat) şi nu se mai întoarce de unde a plecat, indiferent de cât de mare este cantitatea de tentaţii, care îi vine de la cel rău !
Apostolul Pavel le scria galatenilor : „ … ştim că omul nu este socotit neprihănit prin faptele Legii, ci numai prin credinţa în Isus Hristos, am crezut şi noi în Hristos Isus, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţa în Hristos, iar nu prin faptele Legii; pentru că nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele Legii.
Dar, dacă, în timp ce căutăm să fim socotiţi neprihăniţi în Hristos, şi noi înşine am fi găsiţi ca păcătoşi, este oare Hristos un slujitor al păcatului ? Nicidecum ! Căci, dacă zidesc iarăşi lucrurile pe care le-am stricat, mă arăt ca un călcător de lege. Căci eu, prin Lege, am murit faţă de Lege, ca să trăiesc pentru Dumnezeu.
Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc … dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.” (Galateni 2 : 16 – 20).
2. Ştie să aprecieze corect valoarea unui lucru ştie ce este o perlă de mare preţ şi cunoaşte care este costul, pe care îl are de plătit în viaţă, fie pentru pocăinţă, fie pentru apropierea de Dumnezeu. Atunci când a vrut să-I aducă lui Dumnezeu o jertfă, David îi spunea lui Ornan :
„Dă-mi locul ariei să zidesc în el un altar Domnului ; dă-mi-l pe preţul lui în argint, ca să se depărteze urgia deasupra poporului.” Ornan a răspuns lui David: „Ia-l, şi să facă domnul meu împăratul ce va crede; iată eu dau boii pentru arderea de tot, carele în loc de lemne şi grâul pentru darul de mâncare, toate le dau.” Dar împăratul David a zis lui Ornan :
- „Nu ! Vreau să-l cumpăr pe preţul lui în argint, căci
- nu voi da Domnului ce este al tău şi
- nu voi aduce o ardere de tot care să nu mă coste nimic.” (I Cronici 21 : 22 – 24 ). A făcut o greşeală, a plătit şi preţul pentru reabilitarea relaţiei lui cu Dumnezeu !
Apostolul Pavel le scria filipenilor : „Dar lucrurile care pentru mine erau câştiguri le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos. Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos … ” (Filipeni 3 : 7 – 8).
3. Are puterea de-a ceda … în favoarea altuia, aceasta înseamnă a negocia, dar ştie şi să spună nu, să refuze ceea ce este tentant, pentru el ca om … pentru a obţine ceea ce are valoare. Pune accent pe Cuvântul lui Dumnezeu şi caută prezenţa Duhului Sfânt, printr-o viaţă de ascultare de voia lui Dumnezeu, fiindcă doar prin Duhul poate avea puterea de-a renunţa la împlinirea dorinţelor lui !
Un exemplu Biblic în această privinţă, este descris în II Cronici 25 : 6 – 11. Despre Amaţia scrie că : „A mai tocmit cu plată din Israel o sută de mii de viteji, cu o sută de talanţi de argint. Un om al lui Dumnezeu a venit la el şi a zis : „Împărate, să nu meargă cu tine oastea lui Israel, căci
- Domnul nu este cu Israel, nu este cu toţi aceşti fii ai lui Efraim. Dacă mergi cu ei, chiar dacă ai face la luptă fapte de vitejie, să ştii că
- Dumnezeu te va face să cazi înaintea vrăjmaşului. Căci
- Dumnezeu are putere să te ajute şi să te facă să cazi.”
Amaţia a zis omului lui Dumnezeu : „Dar ce să fac cu cei o sută de talanţi pe care i-am dat oştii lui Israel ?” Omul lui Dumnezeu a răspuns : „Domnul poate să-ţi dea mult mai mult decât atât.
Atunci Amaţia a despărţit ceata care-i venise din Efraim şi a poruncit ca oamenii aceştia să se întoarcă acasă. Dar ei s-au mâniat foarte tare pe Iuda şi au plecat acasă cu mare furie. Amaţia s-a îmbărbătat şi şi-a dus poporul în Valea Sării, unde a bătut zece mii de oameni din fiii lui Seir.”
Este un exemplu deosebit despre ceea ce înseamnă trăirea în ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu. Amaţia a renunţat la planurile lui, a ales să piardă şi o sumă foarte mare de bani, numai pentru a rămâne în voia lui Dumnezeu ! Rezultatul s-a văzut !
Aşa este şi în viaţa noastră ! În felul lui fiecare creştin este un negustor, care zi de zi are de făcut alegeri, între ce este valoros şi ceea ce este pentru el, nonvaloare !
STUDII ASEMĂNĂTOARE :