Din Pilda neghinei învăţăm că pe întregul pământ, există numai două tipuri de oameni : grâu şi neghină, care aşa se nasc şi aşa mor … dacă nu îşi doresc schimbarea ! Dedicaţi fiecare pentru stăpânul lor, de care decid să asculte şi unii şi alţii.
Dar noi nu ştim, atunci când un copil se naşte în lume, ce soi va deveni ! Doar în timp, pe baza alegerilor făcute, care se văd prin fapte, ne dăm seama de soiul omului.
„Când au răsărit firele de grâu şi au făcut rod, a ieşit la iveală şi neghina”. (Evanghelia după Matei 13 : 26).
„Apoi Dumnezeu a zis: „Să dea pământul verdeaţă, iarbă cu sămânţă, pomi roditori, care să facă rod după soiul lor şi care să aibă în ei sămânţa lor pe pământ.” Şi aşa a fost. Pământul a dat verdeaţă, iarbă cu sămânţă după soiul ei şi pomi care fac rod şi care îşi au sămânţa în ei, după soiul lor. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.” (Geneza 1 : 11, 12).
În lumea plantelor, neghină se naşte, neghină moare … grâu creşte, grâu moare, fiecare plantă îşi păstreză soiul. Şi spiritual este la fel, atât în privinţa grâului, care a fost prima plantă, numită în această pildă : sămânţa bună, care din punct de vedere Biblic, s-a numit Adam, cât şi în privinţa neghinei, care a avut şi ea un nume, Cain, despre care Ioan scrie că : „era de la cel rău” (I Ioan 3 : 12).
El a fost primul om, care a deschis un nou mod de viaţă, viaţă trăită în păcat. Despre urmaşii lui este scris că :
„batjocoresc ce nu cunosc şi se pierd singuri în ceea ce ştiu din fire, ca dobitoacele fără minte. Vai de ei ! Căci au urmat pe calea lui Cain ! ” (Iuda 1 : 10, 11).
Aici nu este vorba de o predestinare ci de o alegere personală, pe care însă Dumnezeu o ştie de dinainte. Alegerile personale produc fie :
-
Regenerarea, (sau naşterea din nou, plantarea în ogorul numit Biserică, el este o parte din ceea ce în pildă este ţarina / lumea). În Împărăţia lui Dumnezeu ajung doar cei plantaţi de către Dumnezeu : „Doamne, n-ai semănat sămânţă bună în ţarina ta ?” (Matei 13 : 27). „Drept răspuns, El le-a zis : „Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc va fi smuls din rădăcină.” (Matei 15 : 13 ). Această plantare a vieţii noi, se vede ca la orice pom, din fructele produse. În cazul oamenilor, fructele se numesc fapte : „Copilul lasă să se vadă încă din faptele lui dacă purtarea lui va fi curată şi fără prihană.” (Proverbe 20 : 11).
-
Degenerarea : „Te sădisem ca o vie minunată şi de cel mai bun soi : cum
-
te-ai schimbat şi
-
te-ai prefăcut într-o coardă de viţă sălbatică ?” (Ieremia 2 : 21). Versetul arată că una era intenţia lui Dumnezeu pentru poporul Israel şi alta a fost alegerea lor !
Ce putem învăţa din Pilda neghinei ?
-
Nu te grăbi să acuzi, fiindcă poţi să învinovăţeşti pe cineva pe nedrept. De la Isus putem afla Adevărul : „Doamne, n-ai semănat sămânţă bună în ţarina ta ? De unde are, dar, neghină ?” (Matei 13 : 27). Robii se interesează înainte de a trage o concluzie şi pentru aceasta merg la Cel Care ştie toate tainele, la Stăpânul Casei. „Lucrurile ascunse sunt ale Domnului Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre şi ale copiilor noştri, pe vecie, … ” (Deuteronom 29 : 29). (Interesant este că în context, în Deuteronom 29 : 28, este vorba tot despre un fel de smulgere, sinonimul modern fiind deportarea) !
Puteau trage o concluzie pripită, dacă se luau după ce vedeau, neştiind ceea ce s-a făcut în ascuns ! Ei ştiau ce s-a făcut pe faţă, fiindcă robii cunoşteau adevărul despre sămânţa bună ! În viaţă sunt date ale problemei pe care le ştiu şi lucruri pe care nu le cunosc. Oamenii văd numai ceea ce răsare din pământ, (la fel cum de la un om pot auzi vorbele pe care le spune, sau faptele pe care le face), dar Dumnezeu ştie şi momentul plantării : „În timpul Cinei, după ce diavolul pusese în inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, gândul să-L vândă, Isus, fiindcă ştia că Tatăl Îi dăduse toate lucrurile în mâini, că de la Dumnezeu a venit şi la Dumnezeu Se duce … ” (Ioan 13 : 2, 3).
-
Cine este Stăpânul Casei, (v. 27) CEL Care mai este numit şi Fiul Omului (v. 37) ? (Aşa a ajuns să fie prin Întrupare). EL este Domnul Isus, CEL pe care unii L-au acuzat pe nedrept : „Dacă pe Stăpânul casei L-au numit Beelzebul, cu cât mai mult vor numi aşa pe cei din casa Lui ? Aşa că, să nu vă temeţi de ei. Căci nu este
-
nimic ascuns care nu va fi descoperit şi
-
nimic tăinuit care nu va fi cunoscut. Ce vă spun Eu la întuneric voi să spuneţi la lumină ; şi ce auziţi şoptindu-se la ureche să propovăduiţi de pe acoperişul caselor.” (Matei 10 : 25 – 27). Acuzaţii false există, însă creştinii trebuie să spună Adevărul, fiindcă va veni o Zi în care se vor scoate la iveală lucrurile ascunse sau tăinuite.
-
Nouă nu ne este dată smulgerea neghinei ! „Vrei, dar, să mergem s-o smulgem ?” (v. 28). „Drept răspuns, El le-a zis : „Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc va fi smuls din rădăcină.” (Matei 15 : 13 ). „Fiul omului va trimite pe îngerii Săi, şi ei vor smulge din Împărăţia Lui
-
toate lucrurile care sunt pricină de păcătuire şi
-
pe cei ce săvârşesc fărădelegea şi-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor”. (Matei 13 : 41, 42). A smulge înseamnă a omorî !
-
Eclesiastul scrie că : „Naşterea îşi are vremea ei, şi moartea îşi are vremea ei ; săditul îşi are vremea lui, şi smulgerea celor sădite îşi are vremea ei.” (Eclesiastul 3 : 2).
Ceva de genul acesta voiau să facă Iacov şi Ioan, nu peste mult timp după ce au auzit Pilda aceasta : „Când s-a apropiat vremea în care avea să fie luat în cer, Isus Şi-a îndreptat faţa hotărât să meargă la Ierusalim. A trimis înainte nişte soli, care s-au dus şi au intrat într- un sat al samaritenilor, ca să-I pregătească un loc de găzduit. Dar ei nu L-au primit, pentru că Isus Se îndrepta să meargă spre Ierusalim.
Ucenicii Săi, Iacov şi Ioan, când au văzut lucrul acesta, au zis : „Doamne, vrei să poruncim să se coboare foc din cer şi să-i mistuie, cum a făcut Ilie ?” Isus S-a întors spre ei, i-a certat şi le-a zis: „Nu ştiţi de ce duh sunteţi însufleţiţi !
Căci Fiul omului a venit nu ca să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască.” Şi au plecat în alt sat.” (Luca 9 : 51 – 56). În Vechiul Testament există exemple de acest fel şi în viaţa lui Ilie, (focul din cer, II Împăraţi 1 : 10, 12) şi în viaţa lui Elisei, (când în urma blestemului, se produce smulgerea II Împ. 2 : 23 şi 24).
Ucenicii l-au dat ca exemplu pe Ilie, dar motivaţia lor nu era aceeaşi şi în plus, era vremea Harului, ei nu mai trăiau în perioada Vechiului Testament.
-
Avem nevoie de îngăduinţă ! „ … nu cumva, smulgând neghina, să smulgeţi şi grâul împreună cu ea. Lăsaţi-le să crească amândouă împreună până la seceriş …” (Matei 13 : 29 – 30). Creşterea este un proces de care se ocupă Dumnezeu. Apostolul Pavel scria Corintenilor : „Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească : aşa că nici cel ce sădeşte, nici cel ce udă nu sunt nimic ; ci Dumnezeu, care face să crească.” (I Corinteni 3 : 6, 7). Pentru ca o plantă să crească are nevoie de apă, (ploaie) şi căldură, (soare).
Un text care explică foarte clar, cum trebuie să fie comportarea faţă de neghină este acesta : „Aţi auzit că s-a zis : „Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău.” Dar Eu vă spun :
-
iubiţi pe vrăjmaşii voştri,
-
binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă,
-
faceţi bine celor ce vă urăsc şi
-
rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc, ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri ; căci El
-
face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni şi
-
dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. Dacă iubiţi numai pe cei ce vă
iubesc, ce răsplată mai aşteptaţi ? Nu fac aşa şi vameşii ? Şi dacă îmbrăţişaţi cu dragoste numai pe fraţii voştri, ce lucru neobişnuit faceţi ? Oare păgânii nu fac la fel ? Voi fiţi, dar, desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit.” (Matei 5 : 43 – 48). Sinonimul uman al soarelui şi ploii este dragostea, de ea este nevoie pentru o creştere bună !
În Concluzie o întrebare : De ce Stăpânul îngăduie lucrarea celui rău ? Vede ce face în noapte, pe terenul LUI cu oamenii, care sunt tot ai LUI … şi totuşi nu-l opreşte ! L-a văzut când a ispitit-o pe Eva, apoi l-a avertizat pe Cain ; altfel spus a văzut :
-
primele sinucideri, (din punct de vedere spiritual), fiindcă aşa ceva au făcut Adam şi Eva, care au ales să ia din pom deşi cunoşteau Cuvântul lui Dumnezeu spus lui Adam : „ … în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit.” (Geneza 2 : 17) ;
-
prima ucidere a unui om şi totuşi nu a intervenit, atunci pe moment, neascultând de impulsul de moment, ca şi Moise, (când omoară un om pentru a-şi scăpa semenul de nedreptate ; a se vedea Exod 2 : 11 – 14) !
Va veni un moment, în care judecata va fi adusă la îndeplinire contra celui rău, pentru un timp, apoi va urma iarăşi o eliberare : „Apoi am văzut coborându-se din cer un înger care ţinea în mână cheia Adâncului şi un lanţ mare.
El a pus mâna pe balaur, pe şarpele cel vechi, care este diavolul şi Satana, şi l-a legat pentru o mie de ani. L-a aruncat în Adânc, l- a închis acolo şi a pecetluit intrarea deasupra lui, ca să nu mai înşele neamurile, până se vor împlini cei o mie de ani. După aceea trebuie să fie dezlegat pentru puţină vreme.” (Apocalipsa 20 : 1 – 3).
Din acest text reiese clar, că Dumnezeu are un plan al LUI, şi detenţia şi eliberarea având o durată precisă şi o dată precisă, în ceea ce noi numim istorie ! Pe pământ, în această viaţă, avem multe întrebări fără răspuns … Mai multe vom înţelege atunci :
-
„Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă.
-
Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.” (I Corinteni 13 : 12).
STUDII ASEMĂNĂTOARE :